4,513 matches
-
ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea auzi. Lumina lumânării se asorta cu albul imaculat al părului ei, transformându-l Într-o cascadă de argint. Privirea lui Dante zăbovi cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia să fi fost singur, În momentul suprem. Abandonat În brațele disperării sale. Din nou emoția Îl copleși, iar ochii i se umplură Încă o dată de lacrimi. Un vuiet de cascadă Îi năvăli În mintea ce se stingea În somnul straniu al sufletului care fuge. Își reveni În simțiri după un timp oarecare, dezorientat. Era Întins pe pardoseală și toate mădularele Îl dureau din pricina căderii. În câteva ceasuri, mandatul său avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lor ciudate, cu atenții de observator, prin dezbateri cu lumea aceasta și cu lumea cealaltă. Emoțiile lor sunt atât de vizibile, așteptările și asimilările de povești atât de mari, încât pânze freatice, oceane și mări, râuri și pârâuri, izvoare și cascade, uragane, aghiazmă, molecule, toate știu. Apele care știu. Grădina casei din Snagov era acum opera Frumoasei Neli, ea se ocupa de tot, se simțea bine printre copaci și straturi, prin lucerna înaltă, pe pământul măsurat, împărțit în straturi, semănat, săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată În vocea lui Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi rânjise cu chipul grotesc al maleficului. Frumusețea marii arte, frumusețea tuturor bucuriilor și, mai presus de orice, frumusețea femeilor. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Iehova? - Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată. Nu. Simțea ceva moale și parfumat între limbă și cerul gurii. - Stai! Nu mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța. - Gata. Nu te-ai spurcat. Horațiu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ascuns-o undeva. — Emmeline, trebuie să încerci să ne ajuți, zise Rahn. Ne poți spune ceva despre locul în care te-au pus? — Da, o să le spun. Ea zice că în fața ferestrei este un deal. La poalele dealului este o cascadă frumoasă. Ce e aia? O cruce sau poate altceva înalt, ca un turn, se află în vârful dealului. — Kreuzberg? am spus. — Este Kreuzberg? întrebă Rahn. — Ea nu știe numele, șopti Weisthor. Unde? O, ce groaznic. Zice că ea este într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căngi răspunse din victorii. DEDICAȚIE Falangele acelei oboseli De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-ți voi fii, lansând replici imperfecte. Alintă-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi zâmbetul sprințar, ce-ascunde al meu gând, Opac pentru acei ce-n van, să-l înțeleagă viața-și vând. Dezmiardă-mi trupul frământat de o tainică chemare, De dorință subjugat și de parfum de lăcrămioare
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
bijutierului, răspunderea de transformare a diamantului simplu și neatrăgător, prin măiestrie, într-un briliant de mare valoare, ce va rămâne pentru nemurire. Da, ești un adevărat orfevru , ce reușești să filigranezi totul prin cuvintele tale. Poezia ta e plină de cascade, de înălțimi și abisuri. Numai cine citește cu mare atenție, ce ai scris tu ADELA , poate să înțeleagă totul , sau nimic. Versurile tale sunt pline de viață, de mișcare continuă, strecurând în suflet nostalgii, dar și avânturi patriotice, mesaje către
SCRISOARE CĂTRE ADELA-ADRIANA MOSCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364457_a_365786]
-
-i vorba, ba că la un moment dat eram gelos ridicând o sprânceană.. Tu zâmbind mai mult întinzi mâna și mă mângâi pe umăr apoi mă ciufulești... Chip minunat, zâmbet sublim, Vis adorat că de copil intim, Ce râde în cascade abisale, De, si Frumusetea-i mă doare.. Privirea-i Angelica așa blândă, Mereu s-o îndrăgesc mă încântă, Cum simțea ea pasiune profundă, Sintaminte pre-multe o inundă.. Mă simțeam atât de bine, ca de fiecare dată cu tine era că
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
mei goi. - Hei, enigmaticule, l-am strigat, ai uitat să-mi împrumuți parola fulgerelor, aveam o temniță de verificat, mi-ai promis că dintre toți mesagerii inimii tale îmi scrii numele pe ninsorile celor mai ascunse taine. Depărtările se făceau cascade pe suflet. Rareori trecea câte un pelerin îndrăgostit care-și spăla chipul la jumătatea distanței dintre cer și pământ. - Intră în codrul din stânga pieptului. Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
de gazele, Insesizabile, urmând aparente Infinite traiectorii paralele. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe de rouă strălucitoare; Impresiile se schimbă la față, Gătite pornesc spre lume, călătoare. Viața curge ca un fluviu secat, Face un zgomot infernal la cascade, Plouă peste grâul nesemănat - Toate așezate între acolade. Cortina de mistere s-a înălțat, A fulgerat un colț de veșnicie, Un Univers mirific sonorizat Numai prin CUVÂNTUL, fără mistrie. Viața e STAS - diferă doar măsura Reprodusă după aceleași tipare; Nu
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
cânte, Numai ea cu fulgii să se sărute... Jocul fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut, Ca să fie vreun curios n-ar fi vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n zăpadă să se prăvale, Fulgii să-i mângâie fața marmorată, Parcă era alta, fata de fericire beată.. Ca-ntr-o transă își continua mirajul, De visare, tandrețea fulguind visajul Și cădea ca apucata de-o idee
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
nuanțele măsurării mișcării. Te așteptam așa cum aștepți izbăvirea, îți netezeam cutele gândurilor, contemplam oglinda gestului, mă înălțam în palma ta până la bucurie, până la esențe, îți ascultam povestea privirii, știam în ce ape ți se scăldau zilele, partașă a sclipirilor, a cascadelor, a mareției vărsate în chip neștiut în tine. Mi-ai arătat cu dragostea sensul vieții, tu, etalon principal al tuturor lucrurilor care contau, până când m-a înghițit salvarea de sine a celor care îmi ridicau sufletul la rangul de dar
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362893_a_364222]
-
Mireasmă-s de pădure și-aromă de gutui, Si roșul din cireașă ce l-ai gustat întâi. Sunt un torent de ape, ce cântă sus pe stâncă, Sunt liniștea sfioasă din marea cea adâncă. Sunt viața care curge - Supremă epopee - Cascada Niagara. - Homo sum! Și sunt Femeie! Referință Bibliografică: Homo sum / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HOMO SUM de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362937_a_364266]
-
se poate dezvolta în continuare. Orice situație în care te regăsești are o perspectivă, un unghi din care o privești, găsindu-i valențe vesele, poate chiar așa de amuzante încât îți dau lacrimile de râs. Râsul, dar și plânsul, pompează cascade de endorfină în sânge și creează viață nouă în tine. Dispui de o bună fiziologie, pe care poți clădi. Dacă realizezi acest adevăr simplu, anume că fericirea nu e localizată undeva în spațiu, nu e un loc sau o țară
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
nălucă! VODĂ: Se bate ca un diavol!... Buzdugane, să-i urmărim pe turci până la Dunăre și de acolo mai departe! BUZDUGAN: Așa să ne ajute Dumnezeu! Domnitorul dă pinteni calului. VODĂ: Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului! EXT / LA CASCADĂ / NOAPTE Paloș călare pe armăsarul său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Dumnezeu! Domnitorul dă pinteni calului. VODĂ: Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului! EXT / LA CASCADĂ / NOAPTE Paloș călare pe armăsarul său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
sfârșesc? PRINȚESA: Dincolo de crestele lor se află castelul contelui. În zborul nostru vei avea ocazia să asculți glasul vântului și vocea munților. Vei zări la lumina lunii văi adânci și munți înalți, păduri de brad, dar și vârfuri pleșuve, râuri, cascade și prăpăstii fără de sfârșit. EXT / PE DEASUPRA MUNȚILOR / NOAPTE Perechea de vampiri își desfășoară mantiile negre, ca două aripi uriașe, se rotesc o dată pe deasupra palatului, apoi plutesc pe deasupra înălțimilor. De sus, la lumina lunii, se desfășoară panorama cu văi adânci și
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
vampiri își desfășoară mantiile negre, ca două aripi uriașe, se rotesc o dată pe deasupra palatului, apoi plutesc pe deasupra înălțimilor. De sus, la lumina lunii, se desfășoară panorama cu văi adânci și munți înalți, păduri de brad, dar și vârfuri pleșuve, râuri, cascade și prăpăstii fără de sfârșit. PALOȘ: ( fascinat de priveliște) Niciodată nu mi-am închipuit cum arată un lanț muntos privit dinspre cer. PRINȚESA: Doar noi și vulturii ne ridicăm la înălțimea norilor ce aduc ploi, ninsori, furtuni cu fulgere, tunete și
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
să ajungă, dar din păcate... Noi nu prea vorbim despre acest subiect. Stăpânul acelei Împărății este însăși Lumina cea mai strălucitoare a Universului... PALOȘ: Am trecut de nenumărate ori pe cărările dintre munți, am sărit cu armăsarul peste torente și cascade sau m-am cățărat pe colțurile stâncoase din calea vrăjmașului, apoi m-am năpustit asupra lui ca șoimul! PRINȚESA: Vezi? Dacă rămâneai un simplu muritor habar nu aveai câte priveliști minunate ascund meleagurile pe care le-ai apărat vitejește cu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
și băiatul de 11 ani al lui Bogdan, să dăm de mâncare la păsări. Dana de obicei nu arunca resturile de pâine care se uscau sau le rămâneau, ci se duceau în apropiere de casă, unde sunt patru lacuri în cascadă, dar numai unul era împrejmuit cu gard din plasă metalică și plin cu pasări, unde le dădea de mâncare aceste resturi de pâine uscată. În apropiere era o biserică înaltă, nu știu pentru ce cult religios, dar avea o formă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
întoarcă la ale lor, iar eu să-mi continui aventura, să iau orașul la pas și să-l cunosc cât pot de bine. Am preferat de data aceasta să merg pe trotuarul ce se afla pe marginea lacurilor aflate în cascadă cum am mai spus, unul în spatele celuilalt, la înălțimi diferite. Continuându-mi plimbarea am descoperit în dreapta mea de mers cum se ridica pe o colină un foișor destul de înalt, zidit din piatră dură, ca un bastion al timpului pe când vikingii
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
din Basarabia, Ira Batrîncea. Din Belgia, Octavian Morea ne transmite „Elogiul tăcerii” și Mihaela Aionesei oferă balsam pentru suflete cu câteva poeme proprii. La rubrica „Cronica literară”, Gavril Moisa propune spre lectură volumul „Ultimul zbor” al comandorului (r) Alexandru Popa. „Cascade de nori”, cartea semnată de Mihai Valentin Gheorghiu, este recenzată de Liviu Zanfirescu. În paginile următoare, găsim poeme ale Eleonorei Kohn, ale lui Constantin Măruțoiu, Emanoil Iuonaș, Romulus Moldovan, Stejărel Ionescu, Constantin Stroe, Al. Florin Țene, Violetta Petre, Maria Niculescu
PREZENTAREA REVISTEI AGORA LITERARĂ,, DECEMBRIE 2013 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363359_a_364688]