1,078 matches
-
1870-1871), ea a revenit teritoriul francez după Primul Război Mondial.Primul popas pe teritoriul francez îl facem la Strasbourg (Strassburg, în limba germană), oraș din estul Franței, capitala departamentului Bas-Rhin, situat la confluența râurilor Bruche și Ille, în regiunea Alsacia. Castru roman, sediu episcopal, distrus de huni (455), a fost reconstruit de franci. Strasbourg-ul, intrat în posesia Sfântului Imperiul Romano-German (923), a devenit oraș imperial liber (1262), important centru al Reformei lutherane (1523). Regele Franței Ludovic al XIV-lea a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
deosebit, cu fastul ceremoniilor regale, austeritatea palatelor, catedralelor, vechilor cartiere, a teatrelor, galeriilor de artă, a fantasticilor colecții muzeale. Am învățat în timp să-i descifrez istoria și mai ales excepționala civilizație. Mica așezare celtică de pe malul Tamisei, Londinium roman, castru fortificat, jefuit de anglo-saxoni (secolul al VII-lea) și de vikingi (secolul al IX-lea), s-a dezvoltat în secolul al XI-lea când regele Eduard al II-lea construiește Mănăstirea și Palatul Westmin-ster și Wilhelm Cuceritorul o parte din
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cadavre și pe hunii care nu s-au aventurat prea departe, goții și romanii s-au întâlnit pentru a decide mutarea lor viitoare. Știind că Attila a rămas fără provizii și ca a fost împiedicat să se apropie de limitele castrului roman, au început să asedieze tabăra lui. În această situație disperată, Attila a rămas în aceeași poziție și a trebuit să se urce pe șa obligat să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
a Severinului a fost sufragană (aflată sub jurisdicția) Arhiepiscopiei de Kalocsa, ea însăși sub obediență papală directă. (În Ungaria medievală de începuturi erau două arhidioceze istorice și rivale: Kalocsa și Esztergom. În Cetatea Severinului cele două biserici (cea din ruinele castrului Drobetei și cea din cetatea medievală), și în plus, cea de a treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit activitatea misionară a călugărilor dominicani, franciscani, ioaniți si teutoni. Arhiepiscopia de Kalocsa a fost cea care a dirijat
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
în majoritate de la Roma (prin arhiepiscopii de Kalocsa), iar politica de la Esztergom (unde arhiepiscopia nu era întotdeauna de acord cu Roma). Misionarii franciscani au fost prezenți în regiune deja dinaintea fondării Cetății Severinului, biserica lor aflându-se în incinta ruinelor castrului roman al Drobetei. După scurt timp li s-au alăturat călugării dominicani, a căror biserică a fost ridicată în interiorul zidurilor Cetății. Episcopia latină a Severinului a numărat un șir de 12 episcopi: Primul Episcop catolic al Severinului, Grigore, a fost
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
OFM). În evul mediu severinean, în regiunea Cetății, au existat două biserici și o capelă (toate trei latine la origine). Cimitirul, împreună cu capela medievală a Severinului, erau situate în ceea ce astăzi a mai rămas din grădina Liceului "Traian" (situată între Castrul roman Drobeta și Cetatea Severinului). Ruinele bisericii latine, devenită catedrală, se află în incinta Cetății Severinului iar urmele primei biserici latine sunt în grădina Muzeului "Porțile de Fier", fiind prezentate drept "Ruinele Mitropoliei (ortodoxe a) Severinului", ruine care, de fapt
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
ieșirea din defileul Cazanelor (Porțile de Fier) iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre și stânci purtate din trecătoarea dintre Carpați și Balcani, un fundament extrem de stabil pentru susținerea construcției. Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102 d.C). Conform scrierii lui Dio Cassius ("LXVIII", 13,1) podul avea aproximativ 18 metri în
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre și stânci purtate din trecătoarea dintre Carpați și Balcani, un fundament extrem de stabil pentru susținerea construcției. Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102 d.C). Conform scrierii lui Dio Cassius ("LXVIII", 13,1) podul avea aproximativ 18 metri în înălțime și 12 în lățime, căt să permită trecerea
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
podului au fost studiate amănunțit în perioada modernă în 1689 de către ofițerul de geniu austriac Luigi Ferdinando, conte de Marsigli, care, ținând seama de expansiunea Imperiului Habsburgic, dorea (fără să reușească) construirea unui alt pod alături de rămășițele podului lui Traian. Castrul Drobeta este primul centru urban ca importanță militară, economică și religioasă din regiunea Olteniei și al treilea centru urban din Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În anul 126 d.C, sub stăpânirea Împăratului Adrian (117-138 d.C), Castrul Drobetei (14
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
lui Traian. Castrul Drobeta este primul centru urban ca importanță militară, economică și religioasă din regiunea Olteniei și al treilea centru urban din Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În anul 126 d.C, sub stăpânirea Împăratului Adrian (117-138 d.C), Castrul Drobetei (14.000 de locuitori) este ridicat la rangul de Municipiu ("Municipium Publium Aelium Hadrianum Drobetense"), iar mai târziu, sub Împăratul Septimius Severus (193-211 d.C), în anul 193 d.C., este ridicat la rangul de Colonie. Pe la mijlocul secolului al III
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
doilea război dacic (105 - 106 d.C), este menționată libația (jertfa) celebrată de Împăratul Traian, o jertfă pentru care istoricii, încă astăzi, nu pot preciza sigur scopul religios: consacrarea podului construit peste Dunăre, mulțumire pentru respingerea unui atac dacic împotriva castrului, o binecuvântare pentru familia imperială, fie o jertfă în onoarea zeiței Virtuții și a Onoarei. Libația (jertfa) implica sacrificarea a trei animale masculine, un porc, un berbec și un taur, care erau purtați în procesiune sacră în locul unde credincioșii voiau
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
un taur, care erau purtați în procesiune sacră în locul unde credincioșii voiau sa fie purificați.. Înainte de retragerea autorităților civile romane din Dacia (271 d.C.) creștinismul, deși avea adepți răspândiți în toate coloniile imperiului roman, era încă o religie minoritară. Templele castrului Drobetei sunt citate în perioada Împăratului Gordian al III-lea (238-244 d.C.) ca unele dintre puținele locuri unde în Dacia se practica, printre soldații legionari romani, misterele cultului (cu dedicație militară) a lui Jupiter Dolichețianul (la origine un zeu oriental
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
ovi) O(ptimo) M(aximo) S(abazio)" ]. Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a III-a "Campestris", pe care cercetători francezi o asociază miticei Cohorte a "III-a Dacice", prezentă în Castru în anul 179 d.C. Placa memorială romană „Tabula Traiana”, 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, ce comemorează finalizarea drumului militar roman al lui Traian, este amplasată pe partea sârbească cu fața spre malul românesc. Pe ea este inscripționată
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
un târnăcop primitiv (cu vârful dintr-un corn de bovină în care intra un mâner din lemn). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Războieni-Cetate a apărat exploatările de sare de la Ocna Mureș. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei (Sectio 140), realizată la ridicarea topografică din anii 1769-1773 este marcată în felul următor prezența unor exploatări de sare abandonate în zona actualului oraș
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
cu anul în care abatele Fredericus cunoaște "„Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”". 1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 - Barassu: În acest an, regele "Bela al IV-lea" donează "„tera Zek”", comitelui Vincențiu, fiul
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
austriece, întruchipat de către generalul Gheorghe Basta - după ce a fost înfrânt lângă Teiuș în anul 1602, s-a refugiat în cetatea Șoimoșului. Considerând însă mult prea nesigură această așezare, a încheiat un pact de schimb cu pașa Bektaș din Timișoara, cedând castrul pentru cetatea din Kladovo. În 1599-1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominația turcească abia în anul 1688. Stricăciunile din timpul și după asediu nu au mai fost remediate niciodată, fortificațiile intrând în paragină
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
anul 1602, s-a refugiat în cetatea Șoimoșului. Considerând însă mult prea nesigură această așezare, a încheiat un pact de schimb cu pașa Bektaș din Timișoara, cedând castrul pentru cetatea din Kladovo. În 1599-1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominația turcească abia în anul 1688. Stricăciunile din timpul și după asediu nu au mai fost remediate niciodată, fortificațiile intrând în paragină. Nici pentru conservare nu s-au mai luat măsuri. În secolul al XVIII
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
mare. Formarea acestor grinduri, astfel devenite parte integrantă din deltă, s-a prelungit spre sud în fața capului Pteros (Πτεροϛ Ακρα, "capul aripilor" în grecește, azi promontoriul de la Dunavățu de Jos) și golfului Argamum (azi limanul Razim) în preajma cărora se afla castrul roman "Platei Pegiae". Legendar, "Peuce" este una dintre cele trei insule din nord-vestul Mării Negre reputate a fi lăcașurile pe care Poseidon le-a scos din adâncul mării la rugămintea zeiței Thetis pentru fiul ei Achile, erou al războiului troian. Într-
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
Helești, Izbicioara, Izbita, Jurcuiești, Lupulești, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stâlnișoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Șesii, Văleni și Vâlcea. Se află la 10 km est de orașul Abrud. Pe teritoriul comunei există un castru roman, o necropolă din epoca stăpânirii romane, locuințe ale minerilor romani, unelte vechi de minerit, o inscripție dedicată zeului Jupiter Cimistenus (divinitate din Asia Mică), etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bucium se ridică la de locuitori, în
Comuna Bucium, Alba () [Corola-website/Science/310088_a_311417]
-
versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic. Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei comune: Pietroasa de
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
s-au descoperit urmele unei așezări dacice, despre care dicționarul geografic al județului alcătuit de Basil Iorgulescu și publicat între 1892-1902 afirmă că ar fi urmele cetății Comidava. Mai jos de această cetate, în localitatea Pietroasele, s-au găsit urmele castrului roman ridicat în timpul lui Constantin cel Mare, așezare complexă, conținând și thermae. În aprilie 1837 s-a făcut o altă importantă descoperire lângă actualul sat Pietroasele (pe atunci, satul și comuna Pietroasa de Jos). În timp ce colectau piatră din carierele din
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
fiind cel al descoperirii tezarului de la Pietroasele. Prima școală înființată aici datează din anul 1915, primul învățător fiind Al. Nestor. În comuna Pietroasele se află situl arheologic de interes național din vatra satului Pietroasele și din zona primăriei, cunoscut pentru castrul și termele romane din secolele al IV-lea, ca și prin necropola și așezarea civilă din aceeași perioadă aparținând culturii Cerneahov. În rest, în comună există unsprezece alte obiective clasificate în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente istorice
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
un loc la nord-est de Ploiești, pe valea Bucovelului. Existența orașului, cu oamenii lui, devotați domnitorului, în spatele taberei, îi oferea acestuia liniștea și răgazul de a-și odihni armata istovită, posibilități de aprovizionare și de noi recrutări. De aici, „"din castrele de la Teleajen"”, scria din nou lui Basta, cerându-i ajutor, arătându-i situația grea în care se găsea, dar și hotărârea lui de a rezista. Într-un document intern din aceeași vreme, cu toată restriștea pe care o trăia, continua
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
frontieră ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa și Asia nu mai sunt astăzi romanice. Deci, româna nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").». Cuvintele românești comune cu cele albaneze, despre care s-a stabilit că aparțin substratului autohton/preroman, întrucât au participat, alături de evoluțiile fonetice ale cuvintelor latine - ca, de exemplu, trecerea "l" latin în "r" român între vocale, cf. lat.
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Mureș, Transilvania, România, formată din satele Grâușorul, Mitrești, Vadu, Valea și Vărgata (reședința). După mărturisirile arheologice pe aceste meleaguri au trăit oameni chiar în antichitate. În apropiere, la Moșuni s-au descoperit ceramici dacice, iar la Călugăreni se afla un castru roman. Un drum roman (numit și Drumul lui Traian) a străbătut comuna de azi. Prima localitate din comuna de azi este Mitrești, care în 1332 este menționată sub numele de Sancto Martino. De aici provine numele localității în limba maghiară
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]