1,722 matches
-
să fiu martoră la acest ritual. Cu secole în urmă, manciurienii locuiau pe câmpii vaste, astfel că era greu să-și anunțe rudele despre o moarte în familie. Când un membru al familiei murea în fața cortului familiei, era ridicat un catarg cu pergament roșu, astfel încât călăreții și păstorii aflați în trecere să se oprească și să-și aducă omagiul în locul rudelor absente. Potrivit obiceiului, în Orașul Interzis s-au ridicat trei corturi mari. Unul e folosit pentru a pune corpul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nouă de straturi de vopsea. Era de un roșu trandafiriu cu modele de dragoni din aur. Drumul era deschis de o divizie de gărzi ceremoniale. Sicriul era suspendat în aer pe un imens cadru roșu, în mijlocul căruia se afla un catarg asortat, cu un steag de nouă pe optsprezece picioare, pe care era blazonul cu dragonul de aur ce scoate flăcări. De asemenea, erau și clopoței de vânt din cupru. În spatele steagului-dragon se aflau o sută de steaguri cu imaginea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cărarea' n urma, pînă-n fundu' zării. Eram cei dinții, ce fără căpătîi Stricam liniștea mării. Dar așa, deodat', vîntu-a 'ncetat, Eram noi fiii disperării. Și de vorbeam, doar tulburam Tăcerea mut-a mării! Pe cerul ros' că de arama, Parcă catargului dînd roată, Stă soarele însîngerat, Mai mic dar, cît luna pitulata. Zi după zi, zi după zi, Nu ne-am clintit, nici vîntul c-a suflat. Jurai că vasu-i o pictură Pe un ocean pictat. Apă, apa, cer de apă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea și nu răspundea. Se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațul rupt în mânecă”, mă cert fără să mă gândesc vreodată la consecințe. Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu o mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului. Au fost măcelăriți de autorități. Mama mă dojenește aspru, mă face mu-yu, un instrument de cântat al călugărilor, făcut să fie lovit tot timpul. Dar nu pot fi dată pe brazdă. Întotdeauna ea este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse familia de-a lungul timpului. Manuc o strânse în brațe. Îi făcea bine să o simtă atât de aproape de inima lui. Se agăță de ea ca de un catarg alunecând spre timpul din afara timpului real, timpul interior în care trecutul și viitorul coexistau cu prezentul. Se stabilise în țara Românească atras de libertatea pe care o descoperise aici. Acum, însă, ceva îl avertiza că va fi silit de evenimente să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pământ cu infidelitatea ei și cu reaua ei credință, Sabina confirmând parcă spusele lui, în timp ce se îndesa în Rafael și pe urmă se sui pe el, unduind și fluturând ca pânza unei corăbii încordate și umflate de furtuna dorințelor în catargul lui Rafael, care creștea și se semețea și-l făcea să se cufunde cu totul în ea, gândindu-se, totodată, cu strângere de inimă la Milică, la suferința lui îndoită și împătrită când ar afla că nevastă-sa îl înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pantofi negri din piele, iar Nakano purta o bluză sau un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și urca. Pe la versul „pietricelele să devină pietre“, steagul era pe la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și urca. Pe la versul „pietricelele să devină pietre“, steagul era pe la jumătatea catargului și imediat apoi ajungea în vârf. Cei doi stăteau în poziție de drepți, cu privirile ațintite la steag. Era o priveliște extraordinară, mai cu seamă în zilele senine, când bătea puțin vântul. Ritualul de coborâre a steagului, seara, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără vlagă de catarg. Am îmbrăcat o cămașă proaspăt călcată și am ieșit în stație. Duminica dimineața, străzile din preajma căminului păreau moarte. Erau practic pustii și aproape toate magazinele închise. Diversele zgomote răsunau într-o asemenea zi cu o claritate de nedescris. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
epuizat, nu-mi doream decât să dorm și cu toate acestea, somnul nu mi se lipea de gene. M-am ridicat din pat și m-am dus la fereastră. Am privit în zare și ochii mi s-au oprit pe catarg. Fără steagul național prins de el, parul acela arăta ca un os alb, uriaș, străpungând întunericul nopții. Oare ce făcea Naoko acum? mă întrebam. Cu siguranță dormea, dormea adânc în lumea aceea mică și ciudată a ei. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în puloverul cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
până se umflase. Ceasul arăta șase și un sfert, dar nu-mi dădeam seama dacă e dimineață sau seară și nici nu-mi aminteam ce zi era. M-am uitat pe fereastră și am văzut că steagul nu flutură pe catarg, de unde am dedus că e seară. Era și înălțarea steagului bună la ceva! — Watanabe, ești liber acum? întrebă Midori. — Nu știu, ce zi e azi? — Vineri. — Dimineață sau seară? — Seară, bineînțeles. Ce straniu ești! A, uite, e șase și optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înălțat o trîmbă de apă, ca și cum o bombă ar fi explodat În adînc, și am apucat să văd spada, ochiul, fălcile deschise și capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
noroc cu caru’. Chiar c-a avut. După aia am ieșit din curent și am ajuns la marginea golfului, unde apa nu mai era albastră, ci verzuie; se vedeau deja cazinourile de pe Long Reef și cele de pe Western Dry Rocks, catargele vaselor ancorate la Key West și hotelul La Concha, Înălțîndu-se dintre toate casele mici, și o grămadă de fum ridicîndu-se din locurile unde se ardea gunoiul. Farul de la Sand Key era foarte aproape acum și se vedeau deja debarcaderul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
direct În oraș decît să așteptăm. Am fost prost c-am stat să aștept. Eram atît de amețit și mi-era așa de rău că mi-am pierdut capu’.“ Acum Îi apărură În față zidurile albe ale hotelului La Concha, catargele dezgolite și casele din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de mangustă, transfigurați de cea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ușor în tramvaiul care zdrăngănea pe Mihai Bravu. Am coborât la spitalul Colentina, unde totul era atât de concret și de indiferent în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și plopi bătrâni. Pe băncile de sub ei foiau, în acea zi de vizită, bolnavi în halate grena și bleumarin. Unii erau dărâmați bine, verzui la față, dar alții, mai ales câteva fete cu părul lucios și buclat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un asemenea context, al alergării după himera unui sens pe care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mare. M-am bucurat, dar vestea nu mă surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa că Mihaela e gravidă, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecută în cabina vaporului.) ― Dacă o fi băiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar dacă o fi fată, o botezăm Principesa (numele vasului). Într-o zi, când ne pregăteam să ieșim în oraș, Mihaela scăpă poșeta din mână. Toate nimicurile aflate acolo se împrăștiară pe jos. ― Nu s-a spart oglinda? țipă ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
costa o avere. Radiourile mergeau cu acumulator și 30 de baterii de câte 3,5 V. Mai era nevoie de doi stâlpi de câte 14-15 metri pentru antenă. Dar ce nebun ar fi înotat prin noroi să aducă de la Ismail catargele? Și le-au adus cu butucii roților ascunși de vedere, sub hleiul drumului, moș Filip Cebotarenco și Sava Mataman. Erau peste poate de mândri de parcă aduseseră în sat moaștele vreunui sfânt! Și iată-mă și instalator, și radiofonist și...bucuros
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
școlar județean Mirgovodoni. S-a oprit în fața gardului prețăluindu-l de parcă voia să-l cumpere, a trecut în revistă trotuarul și florile din dreptul școlii, florile multicolore sădite și îngrijite de Steluța și fetele din școală. Pavilionul străjeresc era sus la catarg. Ia-o prin curte, prin livadă unde, printre rândurile frumos prășite se ițea fasolea grasă, frumoasă, gata de recoltat. Lângă fântână straturi de zarzavaturi și legume. Când au ajuns din nou în curte, în dreptul pavilionului național, am ieșit înaintea lor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci a fost o mare greșeală a culturii grecești; poate, cea mai mare, întrucît absența sirenelor și a cântecelor lor vrăjite implică riscuri și mai mari decât cele înlăturate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
persifla că mă aflu la vârsta critică la care bărbații se îndrăgostesc de sirene. Și că de aceea mă irită acum Ulise. N-ar fi rău, poate, să lămuresc lucrurile. Recunosc că ideea lui Ulise de a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, după ce le ceruse corăbierilor săi să-și astupe urechile cu ceară, mi s-a părut multă vreme un triumf al inteligenței. Mi-a trebuit timp să pricep că iscusința șmecherului rege al Ithacăi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]