877 matches
-
din subordinea acesteia ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1. Prefecturi, consilii județene, Primăria Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București și la sectoarele municipiului București, consilii locale 1.1. La nivel de județ, la municipiul București și la sectoarele municipiului București, la municipiile de categorial I ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 Șef departament*), arhitect șef**) 55 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2 Arhitect - șef adjunct***) 50 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3 Șef filiala, șef corp control comercial I 30 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4 Șef corp control comercial ÎI 25 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1.2. La nivel de municipii, altele decât cele de categoria I
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165358_a_166687]
-
două tipuri de identități, l-au condus pe Kolakowski la o concluzie pesimistă și explică faptul că încercarea de a pune semul egalității între cele două tipuri de identități se lovește de o obiecție importantă, și anume cea a erorii categoriale 55. În continuare, în studiu se precizează că termenii ca "națiune", "etnie", "minoritate" etc. desemnează grupuri de indivizi, particularități ale acestora și că a vorbi despre o "identitate națională" în același sens în care vorbim despre identitatea personală înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de indivizi, particularități ale acestora și că a vorbi despre o "identitate națională" în același sens în care vorbim despre identitatea personală înseamnă a considera că aceste categorii desemnează și altceva decât ceea ce desemnează, adică înseamnă a comite o eroare categorială. În plus, se invocă și unele dificultăți privind conceperea identității naționale, în sensul că pentru un individ ne putem reprezenta un moment al nașterii, dar pentru o națiune este mai greu; de pildă, care este momentul nașterii națiunii române, care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
acestea pot evolua, se pot schimba, sau că o națiune poate să-și piardă limba originară, dar nu-și poate pierde conștiința identității Irlanda estre un exemplu nefericit de acest fel, amintește autorul (P.Kun., op.cit., p.23) 55 Eroarea categorială constă în a atribui unei categorii "spirtul", o realitate substanțială. 56 În dreptul internațional, problema recunoașterii statelor, mișcărilor de eliberare națională, a altor entități, fapte și conjuncturi este o problemă importantă și uneori discutabilă. 57 R.Miga Beșteliu, Dreptul internațional. Introducere
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ș.a. Pe palierul colectivului, îl întâlnim astăzi utilizat frecvent atât în literatura de specialitate, cât și în agenda publică, într-o paletă largă de asocieri 4: identitat culturală, identitate națională, identitate etnică, identitate de gen, identitate socială, identitate politică, identitate categorială, sau chiar identitate colectivă ș.a. (vezi Smith, 1991; Gellner, 1983; Bauman, 1992; Calhoun, 1994; Tilly, 1996; Melluci, 1995; Jenkins, 1996; Baumann, 1999; Jasper & Polleta 2001 ș.a.). Cu toate că noțiuni de genul celor enumerate mai sus ne fac să ne gândim la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
categorie la stadiul de comunitate ca o consecință a acțiunii elitelor. Înseamnă manipularea unor trăsături culturale selective, precum și un efort de a aduce congruență între o mulțime de simboluri. Mai recent, accentul este mutat din ce în ce mai mult pe ideile de definire categorială, negociere, multiplicitate, imaginație, fluiditate. Pentru Jenkins, orice tip de identitate este o identitate socială. Într-o minimă accepțiune, aceasta se referă la "modurile / felurile în care indivizii și colectivitățile se disting în relațiile sociale de alți indivizi și alte colectivități
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
numelui și poate să se modifice, în timp ce numele poate rămâne la fel și viceversa. Având în vedere distincția făcută de Jenkins, extern-intern, Calhoun (1994, 1997) consideră că identitatea de grup este relațională, iar identitățile de trib, etnie, națiune, rasă sunt categoriale aceeași distincție o regăsim la Brubaker și Cooper (2000:15). Diferența, spune el, nu trebuie să se refere la conținut, ci "la tipurile de solidaritate și modul de reproducere" (Calhoun, 1997:28). Identitatea relațională se bazează pe existența unor rețele
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
el, nu trebuie să se refere la conținut, ci "la tipurile de solidaritate și modul de reproducere" (Calhoun, 1997:28). Identitatea relațională se bazează pe existența unor rețele de relații sociale și pe reproducție prin relații și interacțiuni directe. Identitatea categorială este situațională, membrii categoriilor sunt indivizi mai mult sau mai puțin similari, trăsătura definitorie a identificării ca membru al unei categorii de membrii echivalenți se face prin atribute similare, iar reproducția e mediată prin instituții impersonale, de standardizare culturală la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
e mediată prin instituții impersonale, de standardizare culturală la scară mare. Identitatea are un aspect stratificat: de rudenie, etnică, națională etc., trăsăturile relevante fiind "selectate" în funcție de contexte. Așadar orice identitate care o depășește pe cea de grup de rudenie este categorială, pentru că se bazează pe plasarea membrilor în aceleași "grupări" mai degrabă pe baza similarității decât a relațiilor dintre ei. Identitatea devine importantă la intersecția între modurile interne de a organiza viața grupului (care înseamnă de fapt cultura grupului) și atribuirile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fapt asta îl și interesează. Deci, putem concluziona din acest exemplu că nu logica formală 5, ci logica socialului este cea care ne permite utilizarea conceptului identității și studiul schimbării ei totodată. Văzută din alt unghi, ideea că toate construcțiile categoriale sunt esențiale e susținută și de Allport (1954) în domeniul psihologiei sociale -, care arată, tratând problema prejudecăților, a surselor discriminării inter-grupuri, că oamenii nu au numai tendința de a gândi în termeni categoriali, ci și de a privi categoriile sociale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
din alt unghi, ideea că toate construcțiile categoriale sunt esențiale e susținută și de Allport (1954) în domeniul psihologiei sociale -, care arată, tratând problema prejudecăților, a surselor discriminării inter-grupuri, că oamenii nu au numai tendința de a gândi în termeni categoriali, ci și de a privi categoriile sociale ca fiind naturale și de a dezvolta credințe în caracterul lor esențial. În câmpul teoriilor identității, aceeași idee este întâlnită și la Smith 6, care afirmă că, de fapt, "construcția socială" văzută ca
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau mai puțin amplu sau explicit. 8 În ordine: Descriptio Moldaviae (1716), L'Esprit des lois (1748), History of England (1754), Ursprung der Sprache (1772), Phänomenologie des Geistes (1807). 9 Ne referim în aceste rânduri în special la identități colective / categoriale de tipul: culturale, etnice, naționale, pentru că problema identității de gen, de exemplu, începe să apară pe agenda cercetătorilor abia după al Doilea Război Mondial, impulsionată probabil de mișcările feministe din anii '60; lui John Money îi este atribuită în mod
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a fi individualiști și instrumentaliști. 35 Această identitate generală, de bază, rămâne oarecum nedefinită; în acest punct se poate face legătura cu perspectivele anterioare, esențialiste, pentru că această identitate generală este, după cum spune Barth, determinată de origine și background: "O atribuire categorială este o atribuire etnică atunci când clasifică persoana în termenii identității sale de bază, cea mai generală, determinată prezumptiv de originea și background-ul său" (Barth, 1985:202). 36 Aceste ultime două caracteristici apar ca o consecință a studierii schimbării identității
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu în cea a conștiinței" (Blaga, 1965:11). 29 Are caracter cosmotic (Blaga, 1965:18). 30 "În afară de structurile și aspectele psihice (stări afective, trăiri, imagini) cari se atribuie inconștientului, noi mai admitem și structuri spirituale ale inconștientului (de exemplu funcții categoriale cu totul specifice)" (Blaga, 1965:21). 31 Pe lângă acești factori de prim ordin, Blaga vorbește și de o serie de factori secundari: "dragostea de liniște", "dragostea de mișcare", "dragostea de nuanță" ș.a. (vezi Blaga, 1956:106). 32 Blaga menționează că
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
vide", cadre, idei absolute și tipologii fără identitate specifică. Palierul cel mai abstract dintre toate, el este caracterizat totodată de prezența mărcii sacrului și de absența completă a scenariului mitic. Al doilea nivel (depășirea arhetipului se face prin intervenția dubletului categorial "timp-mișcare") este cel al unităților și al structurilor sintagmatice. În cadrul lui putem proiecta complexele ideatice unitare și supra-funcționale de tipul: mitologii, religii, credințe, ideologii, utopii (politice, istorice, științifice). Mijlocul imaginativ prin care aceste unități sunt "narativizate" este mitul, format dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
referire mai devreme și pe care trebuie să-l tematizăm în cele ce urmează aparține istoriei filosofiei. Dar tocmai pentru că limitele acesteia sunt bine trasate de tradiția însăși, reconfirmându-le prin demersul de față (din punct de vedere disciplinar sau categorial), vom zări și locurile de dincolo de ele. În plus, deși filosofia a părut întotdeauna un lucru cu totul nepractic, ea și-a insinuat regulile înseși convențiile judicativului constitutiv în toate ungherele unităților omenești de viață. Până la urmă, dominația gândirii autonome
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituantă, în forma unei imagini integrale a "obiectului". Dacă nu este posibilă aceasta (o cunoștință exclusiv sensibilă în forma imaginii integrale a obiectului), intervenția conștiinței trebuie să fie în sensul reorizontalizării "obiectului", pentru a-l cunoaște și altfel, de exemplu, "categorial". Acum, ceea ce capătă sens pentru o clipă este tocmai condiția de nimic a posibilului obiect. Pe de o parte, acesta apare ca un fapt al limitării din sine a conștiinței (constituante), iar pe de altă parte, ca un exces al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmă este luat ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul întreg
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune o formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului: este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ul "sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate de la celelalte două orizonturi (care intră în sinteza sa), onticul (corespunzător "lucrului" sau ființării-simplu-prezente, preluate și prelucrate direct, prin ceea ce am putea numi acum intuiție, dar de mai multe feluri, "sensibilă", "categorială", "eidetică") și lingvisticul (corespunzător "cuvântului", propoziției, inferenței). De asemenea, problema adecvării devine principala problemă logică, iar adevărul termenul care va semnifica și adecvarea dintre lucru și cuvânt, dar, în primul rând, corespondența dintre (stările de) lucruri și cuvintele legate ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de forțare a limitelor judicativului constitutiv, este "maxima" fenomenologică "La lucrurile însele", susținută de reconstrucția cunoașterii pe temeiul faptului intenționalității, al intuiției categoriale și eidetice și al originarității a priori-ului și care presupune în aceeași măsură "lucrul ca atare" și actul prin care acesta este preluat (și, cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte": cel puțin pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opțiuni". Deoarece, ca început al cunoașterii nu se poate afla o formă vidă, dar nici un conținut de cunoaștere ne-format, ci mai degrabă o unitate sintetică. Elementele obișnuite de cunoaștere (empiric și rațional, a priori și a posteriori, sensibil și categorial, observațional și esențial etc.), instanțele "naturale" ale sale (de fapt, judicative: subiectul și obiectul) dobândesc valabilitate prin această unitate sintetică, exprimată satisfăcător tocmai de enunțul S este P; cel puțin așa arată lucrurile din perspectiva istoriei cunoașterii. Elementele în cauză
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu) nu mai este ea însăși "datul" nu mai este "dat", ci "obiect constituit" și devine unitate obiectuală. Aceasta din urmă însă nu mai poate fi conceptualizată decât prin intelectul judicativ, deoarece constituirea sa a însemnat o încadrare a sa "categorială" și "eidetică", spre exemplu. Așa încât, A este A (enunț care păstrează întreaga bogăție semantică a lui A, fără a distinge între A-subiect și A-predicat, funcții propriu-zis judicative) devine A este o unitate pentru că are anumite proprietăți; prin urmare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus. Kant tematizează în filosofia sa enunțul sintetic S este P: epistemologic, demersul critic are sensul dovedirii posibilității judecății sintetice a priori, adică a unei specii din genul acestui enunț. Așa încât, relația judicativă este reperul logic fundamental, matricea sistemului categorial kantian 43; identitatea rămâne doar un simplu criteriu de distingere a judecăților analitice de cele sintetice. Hegel, de asemenea, constată că judecata nu poate fi forma gândirii care să exprime adevărul: "forma propoziției, sau, mai precis, a judecății, este improprie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]