13,240 matches
-
rămășițe aprinse ce se vor prea arse, speranțe ce se vor cere îndeplinite. Oricum nu trebuie să conteze ultima impresie mai mult decât e cazul. Dar presimt că ne vom revedea. I-am mulțumit și acum mă îndrept spre catedrala catolică. Și dacă n-am găsit nimic concret până acum e pentru că n-a fost nimic de găsit. Am reușit însă să descopăr legături între și să mă las jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să lămurim ceva: eu nu-ți fur bărbatul, de când ne-am întâlnit nu te-a mai atins, el e al meu. (căsnicia catolică e sacră, și până la moarte). E vorba de puritatea ta. Ce depinde și de el adulterul său punând capăt căsniciei. Te poți recăsători ) N-am nici o șansă! Nu! Nu 0,000....0 %, deci, la 0/00, la contra-biliard? Nici una! Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și viețuitoarele lui e un miracol; atâta vreme cât dragele de ele trăiesc în echilibru. Oamenii sunt periculoși deoarece majoritatea profită și distrug, uneori fără nici o filosofie, ci doar din meschinării și mediocritate. De ce nu există viața veșnică? Dacă Dumnezeul biblic și catolic există, atunci totul este perfect. Dar dacă nu, atunci există spiritul nostru care ne va asigura, poate, acest lucru dacă și numai dacă vom fi în stare să păstrăm civilizația noastră aproximativ așa cum este ea în prezent: un progres tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și social. În familia N., una exemplară în ochii opiniei publice, de la o vreme, se produce „vraiște”. Victoria, „o femeie puternică, bine clădită emoțional”, rămasă văduvă cu un copil de șase ani, îl crește pe Șerban în spiritul ordinii creștine catolice, până la vârsta de optsprezece ani. Fiul pare să-i calce pe urme, însă vine pe neașteptate momentul fatal al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine deprins de către Victoria cu aceleași obiceiuri solide și statornice legate de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ale unui popor străin, cu atât mai puțin ale unei rase diferite. Putem însă afirma că, deși nu s-au confruntat cu restricțiile sexuale impuse de autoritara religie creștină europeană (de la 1549, anul întemeierii, de către părintele Xavier, a primei misiuni catolice la Kagoshima, și până la 1633, anul emiterii primului edict sakoku, proclamând izolarea Japoniei de restul lumii, creștinismul nu a avut timp să prindă rădăcini), niponii și-au inventat propriile obstacole în calea realizării unui ideal armonios de comuniune erotică. Societatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
drept unicul cod etico-ritual în stare să normeze complicatele raporturi ontologice dintre planul transcendent și cel imanent. Așadar, ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine vorba admiterii în Câmpiile Elizee, în Paradis sau în Nirvana? Astfel, este infinit mai onest să admitem că respectăm, în egală măsură, toate religiile, dar că salvarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ Nr. 65 Hans KÜNG (n. 1928) este un preot catolic, profesor, teolog și filozof elvețian. A studiat filozofia și teologia la Universitatea Gregoriana din Roma, precum și la Sorbona și la Institutul Catolic din Paris. Din 1960, până în 1996, a predat teologia ecumenică și a condus Institutul de Cercetare Ecumenică la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ Nr. 65 Hans KÜNG (n. 1928) este un preot catolic, profesor, teolog și filozof elvețian. A studiat filozofia și teologia la Universitatea Gregoriana din Roma, precum și la Sorbona și la Institutul Catolic din Paris. Din 1960, până în 1996, a predat teologia ecumenică și a condus Institutul de Cercetare Ecumenică la Universitatea Tübingen din Germania. Numit de către Papa Ioan al XXIII lea consilier teolog oficial (peritus), a participat la Conciliul Vatican II între
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai înaintată. Ce se întâmplă când o persoană obține tot ceea ce putea să obțină și nu îi mai rămân alte scopuri de urmat? Ce simțeam ca student am văzut descris foarte în amănunt zece ani mai târziu, de un teolog catolic la Tübingen, cu un deceniu înainte de sosirea mea, și el la rândul lui predând, dar nu în cadrul unei facultăți teologice. Era Romano Guardini, în cartea Die Annahme seiner selbst (Acceptarea de sine), publicată în 1960, anul în care fusesem chemat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
esențiale care se dezbat în prezent și în cadrul teologiei protestante. Destinul necredincioșilor În timp ce la Universitatea Pontificală studiam conștiincios, curs după curs, teologia neoscolastică, ale cărei teze patruzeci de ani mai târziu vor fi incluse substanțial în Catehismul universal al Bisericii Catolice, eram tot mai mult fascinat să dau o motivație rațională existenței și "mântuirii celor necredincioși". Urmasem un seminar cu titlul De salute infidelium (Despre mântuirea celor necredincioși), care îmi oferise material suficient pe această temă din perspectiva tradiției creștine. Totuși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în orice caz această intuiție nu venise doar de la interlocutorul meu și nu era nici măcar rezultatul efortului meu intelectual. Poate venise din afară, de sus? Credință? Este evident că această întrebare fundamentală nu se referă la credință în sensul tradițional catolic sau la acceptarea intelectuală a adevărurilor de credință supranaturale, majoritatea sub formă de dogme. Dar nu este vorba nici măcar despre credința în sensul protestant, al acceptării justificatoare a harului lui Dumnezeu în Cristos. Poate că se referă la viziunea mea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la curentele fundamentaliste prezente în protestantism și în special la caracterul premodern al magisterului Curiei romane. Și aici au fost timpuri pline de speranță: cât de încântător era în 1963, când traversasem Statele Unite ținând conferințe despre reînnoirea și deschiderea Bisericii catolice către ecumenismul creștin și al lumii laice, cu susținerea Papei Ioan al XXIII-lea, un adevărat papă al ecumenismului, și al tânărului președinte catolic John F. Kennedy! În acele vremuri Biserica Catolică, prin Conciliul Vatican II (1962-1965) și recunoașterea din partea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cât de încântător era în 1963, când traversasem Statele Unite ținând conferințe despre reînnoirea și deschiderea Bisericii catolice către ecumenismul creștin și al lumii laice, cu susținerea Papei Ioan al XXIII-lea, un adevărat papă al ecumenismului, și al tânărului președinte catolic John F. Kennedy! În acele vremuri Biserica Catolică, prin Conciliul Vatican II (1962-1965) și recunoașterea din partea sa a libertății religioase și drepturilor omului, a atins un nivel ridicat de credibilitate, iar eu în calitate de teolog puteam să apelez la ea ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Statele Unite ținând conferințe despre reînnoirea și deschiderea Bisericii catolice către ecumenismul creștin și al lumii laice, cu susținerea Papei Ioan al XXIII-lea, un adevărat papă al ecumenismului, și al tânărului președinte catolic John F. Kennedy! În acele vremuri Biserica Catolică, prin Conciliul Vatican II (1962-1965) și recunoașterea din partea sa a libertății religioase și drepturilor omului, a atins un nivel ridicat de credibilitate, iar eu în calitate de teolog puteam să apelez la ea ca instanță de orientare. Dar situația s-a schimbat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
orice formă de contracepție. "Enciclica pilulei" mă determinase să pun întrebarea critică magisteriului papal cu cartea Unfehlbar? Eine Anfrage (Infailibil? O întrebare) (1970). În schimbul acceptării propunerii unei soluții teologice constructive, înaltele ierarhii ale Bisericii au încercat să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și să mă distrugă în mediul academic prin revocarea missio canonica. În ambele cazuri fără succes, după cum se știe. Morala sexuală enunțată de magisteriul papal, care în acel timp
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de Teologie fundamentală de la Universitatea din Tübingen. Lecția mea inaugurală despre teologia conciliului, ce ar fi trebuit să înceapă în octombrie 1962, am extins-o și transformat-o într-o carte (Structurile Bisericii). Aceasta se deosebea fundamental de dogmatica tradițională catolică deoarece se baza în totalitate pe Biblie și trata istoria Bisericilor, conciliilor și chiar a papilor menținând mereu perspectiva istorică. Din cauza manuscrisului, în acea zi, la München, avusesem o discuție foarte aprinsă despre definiția primatului și infailibilității în cadrul Conciliului Vatican
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
primatului și infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870) cu dogmaticul catolic de vârf al Germaniei, iezuitul Karl Rahner, pe care îl veneram. Eu însă aveam nevoie de o părere pozitivă din partea lui pentru a putea să o public la editura catolică Herder, dar și pentru a obține imprimatur-ul ecleziastic necesar pentru editare. Atunci, încrederea și credința au permis ca rațiunea să predomine asupra emoțiilor. În cele din urmă, contrastul a continuat, dar cartea a putut ieși punctual chiar înainte de deschiderea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
connaître Dieu a-l cunoaște pe Dumnezeu". Și continuă: de ce? Deoarece ne-a creat și ne-a adus pe lume pentru ca El să fie glorificat în noi". Sensul și scopul vieții umane este deci gloria lui Dumnezeu, gloria Dei. Catehismele catolice introduseseră această întrebare abia în secolul al XVII-lea. Și răspunsul standard devenise acea formulă pe care mi-o amintesc și eu de când eram copil: "De ce suntem pe Pământ? Pentru a-l cunoaște, a-l iubi și sluji pe Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care s-au ostenit să obțină o credință iluminată. Știu mulți catolici care s-au îndepărtat de Biserică, dar și mulți alții care se angajează în comunitatea parohială în ciuda faptului că nu sunt mulțumiți de ierarhia ecleziastică, cunosc alți credincioși catolici, evanghelici sau ortodocși care și-au schimbat confesiunea. Este un fapt demn de laudă faptul că, în societatea laică actuală, puterea ecleziastică luptă pentru a păstra oamenii în credința lor. Fiecare din noi este liber să-și aleagă credința și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu doar pentru noi înșine. Dorința mea a fost să vorbesc mereu pentru alții, pentru aceia care nu au voce și nu găsesc ascultare. Și m-am angajat în ceea ce consideram și continui să consider o sarcină importantă: reînnoirea Bisericii Catolice, reunificarea Bisericilor creștine divizate și în fine dialogul interreligios și intercultural pe baza unei etici comune a umanității. În acest sens se poate susține și autorealizarea. Recent, chiar și psihologi sau psihoterapeuți atrag atenția, pe bună dreptate, asupra "capcanei autorealizării
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stânga și obține doctoratul în filozofie; Friederich Nietzsche, fiul unui pastor luteran, educat de femeile pioase din familia lui, devine un filolog critic și adept al filozofiei pesimiste a lui Schopenhauer; Sigmund Freud, născut din părinți evrei, dezgustat de ritualismul catolic și de antisemitism, marcat de materialismul medicinei, devine fiziolog și psiholog. Chiar la un an dupa sosirea mea la Tübingen, în semestrul estiv al anului 1961, trebuia să înlocuiesc un coleg la cursurile de filozofie. Cu acea ocazie, tratasem mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]