2,183 matches
-
Ea putea oferi o soluție pentru o reconstrucție creștină, așa cum oferise un refugiu în timpul dezastrului. Soluția avea să prindă viață în Partidul Creștin Democrat format în clandestinitate de Alcide De Gasperi. O nouă generație În 1945, a apărut în sînul catolicismului o nouă generație, care nu mai vedea în acțiunea politică o activitate suspectă moralicește, ca la începutul secolului, ci, cum spunea papa Pius al XI-lea, o expresie a carității, a devotamentului, a serviciului făcut în folosul altuia. Această generație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștine în 1946, a muncit mult și cu succes pentru ca partidul lui De Gasperi să fie recunoscut ca fiind singurul partid ce îi reunea pe catolici, împotriva părerii unor mari părți ale Curiei, contribuind astfel la blocarea oricărei alunecări a catolicismului italian spre dreapta ca în anii 1920. Relațiile sale cu cei din democrația creștină erau călduroase și amicale, și nu numai cu italienii: este suficient să amintim de chilianul Eduardo Frei sau de venezueleanul Rafael Caldera; el a avut ocazia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost fondat oficial în ianuarie 1946, dar alegerea la președinție a lui Hundhammer a fost o înfrîngere pentru Müller și o victorie pentru curentele particulariste. Partidul trebuia să fie, în principal, catolic și sensibil la reluarea temelor clasice ale catolicismului social, de la corporație la federalism. Această construcție fărîmițată și progresivă a CDU-ului în zonele de ocupație aliate 3 este importantă pentru a înțelege particularitățile regionale ale partidului constituit în octombrie 1950 în timpul primului Congres de la Goslar, pe o bază
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolicilor în jurul DC a devenit, timp de cincizeci de ani, crezul intangibil. În această chestiune Monseniorul Montini a jucat un rol important: el vedea aici șansa de a da țării o clasă conducătoare catolică și să împiedice revenirea autoritarismului în catolicismul italian, ancorîndu-l în viziunea democratică. Cu ocazia alegerilor din 1946 și 1948, s-a format colateralismul Acțiunii Catolice, a cărei campanie a fost de fapt cea a democrației creștine, cu o adevărată suprapunere și confuzie între acțiunile celor două organizații
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
captat o parte dintre aceștia, ca și Liga de altfel. Aceasta are în sînul ei un pol catolic dinamic, condus de Irene Pivetti, astăzi președinte al Camerei Deputaților: trecută prin Acțiunea Catolică, formată la Universitatea Sacré Coeur, ea reprezintă un catolicism integralist, străin de tradiția DC. Situația actuală din Italia ne amintește de aceea a anilor 1923-1924. Hegemonia creștin-democrată a luat sfîrșit, iar unitatea catolicilor în jurul DC, impusă după cel de-al doilea război mondial de către Montini și De Gasperi, apare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din Italia ne amintește de aceea a anilor 1923-1924. Hegemonia creștin-democrată a luat sfîrșit, iar unitatea catolicilor în jurul DC, impusă după cel de-al doilea război mondial de către Montini și De Gasperi, apare ca un caz de excepție în istoria catolicismului italian. Se remarcă din nou, la stînga, acțiunea unui grup minoritar într-o grupare progresistă; la centru, creștin-democrații, fideli temelor sturziene, reiau tradiția popularistă: la dreapta, apariția clerico-moderantismului, care putea deveni majoritar printre catolici; eforturile depuse de Berlusconi pentru a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
oferea sprijin condiționat lui Giolitti. Aici este fondul dezbaterilor și problema: revenirea în forță a clerico-moderantismului și dispariția popularismului. Este revenirea unei vechi dezbateri pe care prăbușirea Italiei între 1943-1945 și unitatea în jurul Democrației Creștine o lăsase provizoriu deoparte. Succesul catolicismului politic în Elveția. Elveția oferă paradoxul unei serioase pierderi a coeziunii blocului catolic față de perioada Kulturkampf și a strategiei de apărare a catolicismului, a unei mari distanțări, dacă nu chiar a unei rupturi, realizate după Conciliul Vatican II, între Biserică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dezbateri pe care prăbușirea Italiei între 1943-1945 și unitatea în jurul Democrației Creștine o lăsase provizoriu deoparte. Succesul catolicismului politic în Elveția. Elveția oferă paradoxul unei serioase pierderi a coeziunii blocului catolic față de perioada Kulturkampf și a strategiei de apărare a catolicismului, a unei mari distanțări, dacă nu chiar a unei rupturi, realizate după Conciliul Vatican II, între Biserică și Partidul Catolic, dar în același timp, un remarcabil succes al catolicismului politic. După război, el era întruchipat de Konservativ Volkspartei der Schweiz
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
blocului catolic față de perioada Kulturkampf și a strategiei de apărare a catolicismului, a unei mari distanțări, dacă nu chiar a unei rupturi, realizate după Conciliul Vatican II, între Biserică și Partidul Catolic, dar în același timp, un remarcabil succes al catolicismului politic. După război, el era întruchipat de Konservativ Volkspartei der Schweiz care, în 1957, a luat denumirea de Konservativ Christlich-Soziale Volkspartei der Schweiz, și a realizat în 1970 o importantă reformă, devenind Christlisch Demokratische Volkspartei der Schweiz (Parti Démocrate Chrétien
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Succesul efemer din Franța Fondată în 1944, avîndu-l pe Maurice Schumann ca președinte și Robert Bichet ca secretar general, rezultat al experiențelor creștin-democrate dinainte de război, Mișcarea Republicană Populară ocupă în istoria politică a Franței un loc singular. Pentru prima dată, catolicismul politic în opțiunea sa creștin-democrată ajungea la puterea unui mare partid, strîngînd aproximativ un sfert din electorat: peste 25% din voturi, 144 de aleși în toamna anului 1945, 28,2% și 160 deputați la 2 iunie 1946, 25, 9% și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
exact pe aceea a practicii religioase. O parte din ținuturile creștinătății au rămas relativ indiferente față de MRP, cum ar fi sudul Masivului Central sau Loara atlantică. Pierre Letamendia notează că "regionalizarea votului pentru MRP este rezultanta regionalizării forțelor vii ale catolicismului francez", dar la care se adaugă un factor de "cultură politică" în regiunile așa-zis catolice în funcție de preexistența unei culturi creștin-democrate sau a unei culturi moderate, conservatoare, chiar naționaliste, ca în Vendée8. În schimb, MRP-ul s-a putut implanta
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
scrutin, și de închiderea sa într-un antigaullism fără nici o posibilitate de concesie, care nu excludea respectul și admirația, dar care l-a dus la respingerea reformelor propuse de referendumul din 27 aprilie 1969. Acestea erau totuși marcate de amprenta catolicismului social. Era vorba atît de promovarea unei regionalizări, cît și de transformarea Senatului, al cărui președinte fusese ales Alain Poher, într-o Cameră unde să se regăsească reprezentanții organizațiilor economice, familiale, intelectuale. Fiind foarte divizat înaintea alegerilor prezidențiale care urmau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
44 "recunoaște poziția specială a Sfintei Biserici catolice, apostolice și romane drept gardian al credinței profesate de marea majoritate a cetățenilor"12. Acest text, care poartă amprenta lui Eamon De Valera 13, exprimă o concepție a națiunii irlandeze identificată cu catolicismul. Acest rol important al Bisericii se exprimă printr-o legislație morală constrîngătoare, prin apărarea drepturilor familiei, prin controlarea învățămîntului. În 1951, Biserica a provocat o criză politică importantă pentru a împiedica proiectul ministrului Sănătății cunoscut sub numele de legea "Mama
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
perioade de dictatură, înlăturată doar în 1974 și 1975, și de compromisurile Bisericii cu regimurile lui Salazar și al generalului Franco. În Spania, acesta din urmă, în căutarea propriei sale supraviețuiri, apoi a onorabilității, a permis o anumită deschidere spre catolicism. Astfel că în iulie 1945, șeful Acțiunii Catolice, Alberto Martin Artajo, a devenit ministrul Afacerilor Externe, post pe care l-a ocupat pînă în 1957, iar numeroase personalități cu responsabilități de prim rang proveneau din asociația universitară catolică creată de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Joaquin Ruiz Giménez, ministru al Educației între 1951-1956. Acesta a favorizat revenirea unor universitari exilați și a tolerat revistele nonconformiste. Dacă această deschidere a fost pusă la index în 1956 de către extremiștii regimului, în următorii ani Franco a ales catolicismul și modernismul. Atunci s-a impus noua forță a Opus Dei, fondată în 1928 de un preot aragonez, astăzi beatificat, José Maria Escrivà de Balaguer. În 1958 a creat la Pamplona un Institut de Formare a Cadrelor, acordînd o mare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fruntea guvernului, a lui Laureano Lopez Rodo, secretar general al Președinției guvernului. S-a format o nouă generație de conducători politici, tehnocrați și catolici, ca Alberto Ullastres, ministru al Comerțului în 1957, sau Marino Navarro Rubio numit la Finanțe. Acest catolicism național avea să creeze Spaniei condițiile unei dezvoltări economice remarcabile 14. Dar această îmbinare între capitalism și catolicismul provenit din tradiționalism, sub egida unui pragmatism tehnocratic, nu a favorizat deloc democrația creștină. Chiar dacă, începînd cu anul 1960, Biserica, datorită reînnoirii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de conducători politici, tehnocrați și catolici, ca Alberto Ullastres, ministru al Comerțului în 1957, sau Marino Navarro Rubio numit la Finanțe. Acest catolicism național avea să creeze Spaniei condițiile unei dezvoltări economice remarcabile 14. Dar această îmbinare între capitalism și catolicismul provenit din tradiționalism, sub egida unui pragmatism tehnocratic, nu a favorizat deloc democrația creștină. Chiar dacă, începînd cu anul 1960, Biserica, datorită reînnoirii naturale a clerului și a episcopatului prin Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sub egida unui pragmatism tehnocratic, nu a favorizat deloc democrația creștină. Chiar dacă, începînd cu anul 1960, Biserica, datorită reînnoirii naturale a clerului și a episcopatului prin Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, s-a distanțat de regim, catolicismul spaniol rămînea puternic legat de dictatură, chiar dacă era modernizată, străin deci Democrației Creștine care rămînea marginalizată. Ea a rămas în această situație pînă după moartea lui Caudillo și revenirea democrației. Totuși, ea a reprezentat în Spania un puternic curent de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fostului regim, care nu a fost recunoscut de UEDC, și care a obținut la alegerile din 1976 doar 0,5% din voturi). Catolicii aveau opinii foarte împărțite față de regimul lui Salazar, ceea ce făcea imposibilă dezvoltarea unei forțe politice inspirate din catolicism 17. Unii cereau din interior mai multă democrație. Este cazul episcopului de Porto, Monseniorul António Ferreira Gomes, ceea ce l-a costat zece ani de exil între 1959-1969; alții vedeau în catolicism baza unei ordini autoritare și ierarhice, în timp ce în opoziția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ceea ce făcea imposibilă dezvoltarea unei forțe politice inspirate din catolicism 17. Unii cereau din interior mai multă democrație. Este cazul episcopului de Porto, Monseniorul António Ferreira Gomes, ceea ce l-a costat zece ani de exil între 1959-1969; alții vedeau în catolicism baza unei ordini autoritare și ierarhice, în timp ce în opoziția deschisă se dezvolta un catolicism progresist, încurajat de restructurarea sinodală. Aceste opțiuni diferite pe timpul dictaturii deschideau calea spre libertatea de a alege a catolicilor portughezi, odată ce libertățile fuseseră reobținute. Ei au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
interior mai multă democrație. Este cazul episcopului de Porto, Monseniorul António Ferreira Gomes, ceea ce l-a costat zece ani de exil între 1959-1969; alții vedeau în catolicism baza unei ordini autoritare și ierarhice, în timp ce în opoziția deschisă se dezvolta un catolicism progresist, încurajat de restructurarea sinodală. Aceste opțiuni diferite pe timpul dictaturii deschideau calea spre libertatea de a alege a catolicilor portughezi, odată ce libertățile fuseseră reobținute. Ei au fost încurajați de scrisoarea pastorală colectivă a episcopatului din iunie 1974, privind "contribuția creștinilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deși catolici există pretutindeni. Existența unui puternic partid socialist antimarxist, personalitatea lui Mario Soares, reales președinte al Republicii în 1991 cu 70,4% din voturi, au contribuit foarte mult la aceasta. În 1979, Maria de Lourdes Pintasilgo, personalitate marcantă a catolicismului portughez, a fost solicitat să formeze guvernul. Majoritatea conducătorilor principalelor partide, de dreapta și de stînga, sînt catolici notorii, iar Partidul Social-Democrat (PPD/PSD), aliat al Partidului Socialist, a inclus în programul său o referință la doctrina social-creștină. De la prăbușire
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Asociația Social-Creștină, și ea supusă regimului, avînd deputați în Dietă, cluburile KIK au putut avea candidați acceptați de autorități. Cei cinci deputați ai lor (din 458 deputați) au format grupul "Znak" (Semnul), ei fiind, într-adevăr, semnul forței politice a catolicismului, semn de speranță, semn de care regimul trebuia să țină cont. Znak, care se sprijinea pe o revistă cu același nume, anima în felul acesta o opoziție parlamentară, prezidată de Stanislaw Stomma. Supraviețuirea sub o dictatură care avea tendința să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Printre aceștia se afla și Partidul Țărănesc Polonez care provenea din fostul Partid Popular, satelit al Partidului Comunist, dar reînnoit de prezența cîtorva personalități apropiate Bisericii. Aceste scindări nu sînt doar oglinda ambițiilor personale. Ele oglindeau clivajele fundamentale din sînul catolicismului polonez, tras între tendința progresist-liberală reprezentată de Mazowiecki, de Jerzy Turowicz, (redactorul șef al revistei Tygodnik Powszechny), sau de provincialul iezuit Stanislaw Opiela și tendința național-populistă, care tindea să identifice Polonia cu catolicismul, pe care o regăsim la Uniunea Național
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
personale. Ele oglindeau clivajele fundamentale din sînul catolicismului polonez, tras între tendința progresist-liberală reprezentată de Mazowiecki, de Jerzy Turowicz, (redactorul șef al revistei Tygodnik Powszechny), sau de provincialul iezuit Stanislaw Opiela și tendința național-populistă, care tindea să identifice Polonia cu catolicismul, pe care o regăsim la Uniunea Național Creștină, la Monseniorul Glemp (episcop primat al Poloniei) și într-un fel la Walesa. La acesta se adaugă un clivaj intelectual/popular, într-o țară care rămîne profund marcată de distrugerea, în mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]