11,246 matches
-
mișca ușor, se lăsa condusă. Păreau doi îndrăgostiți. Când dansul s-a terminat, Mihai o conduse la masă, îi trase scaunul, așteptă să se așeze și îi sărută mâna. Continuă câteva momente să-i spună ceva la ureche, ei știau ce. Din când în când, ea râdea, cu un râs tineresc. Începu un tango languros, iar Petre, parcă împins de cineva de la spate, se ridică și o invită pe Beatrice la dans. Beatrice era nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
partea". Petre îi făcu o porție din toate, o puse în castronul lui și urmări cu atenție cum dispare felie după felie. Toni termină rapid și-ar mai fi vrut, dar Petre se gândi că totuși e păcat să dai ce-ai primit de pomană la un câine, fie el și Toni. Așa că mai scoase câte ceva din frigider, oferta fiind trecută cu vederea de mioritic. "Pofta-n cui", îi zise Petre, puse bunătățile "la fereală" și urcă să se întindă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
el? Să pui cartofi? Porumb? Nu prea se fac! Nu, bade Ioane. Mă duc la primărie, iau hectarul și pe el facem o făbricuță de mobilă! Cu vreo 20 de muncitori, ceva mașini, cu matale șef și maistru. Discutăm cam ce-am putea face, după desenele mele, mai tragem cu ochiul și pe la alții, vedem ce se caută... Eu o să întreb pe la București cum se pot obține fonduri europene nerambursabile, mai am și eu ceva în bancă, până îi dăm drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
altă mapă cu lucrări pentru "testul vocațional"... N-avea timp de pierdut! Marea și Bucureștiul rămân la locul lor și după intrarea la facultate. Acum rămânea la Bucura, cu livada, cu băncuța de sub nuc, cu Pic și Toni..., cu computerul, ce-și putea dori mai mult? La București, Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu întâmpinat ca un obișnuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai rar. Banda lui Jianu are un număr mare de personaje: Anul Vechi, Anul Nou, împăratul, mireasa, harapul, Mereuță și Dumbravă (haiduci), Jianul, ciobanul, sergentul, vânătorul, căpitanul. Fiecare își joacă rolul pentru a-l prezenta pe Jianu ca simbolizând românul ce-și iubește glia strămoșească, gata de sacrificiu în orice moment. Cu Sorcova merg copiii în dimineața Sfantului Vasile, pe la vecini și pe la rude, semănând cu grâu prin case și urându-le sănătate și belșug în toate. În unele sate, copiii
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
în fiecare lună. Au trecut șase ani de-atunci. Regina-nopții. Trebuie să-i fi fost greu și lui Naoji. Acum e dezorientat și nu știe încotro s-o apuce. Speră că va muri mai curând dacă bea zilnic. Mă întrebam ce-ar fi dacă m-aș lăsa și eu pradă depravării. Poate i-ar fi mai ușor lui Naoji. „Există oare vreo ființă perfectă, fără vicii?“ scria Naoji în caietul lui. Cuvintele m-au făcut să mă simt coruptă. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta dacă ar fi în locul meu? Am trecut, cu tânărul, dincolo de poartă și am ajuns în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
noastră se petrece la serviciu (a se vedea profilul așteptărilor indivizilor de pe piața muncii actuală, prezentat în introducere), atunci când ne aflăm în timpul liber cu prietenii, discuțiile noastre au ca reper locul de muncă, și nu de puține ori, întrebați fiind ce mai facem, spunem că lucrăm la Orange, sau la Unilever, sau la BRD etc. "Brandul a devenit un fenomen atât de semnificativ al timpurilor noastre, încât este aproape imposibil să exprimăm o idee sau să descriem o personalitate fără a
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
-miu am o joacă, în fiecare seară, înainte de culcare - ce a fost cel mai frumos și cel mai urât azi în viețile noastre - si râdem, ne emoționam, ne alintam, dar adormim zâmbind. Oare aia de numai înjură si-s crispați, ce-or povești bun și frumos despre ei ? Știu - exact râul pe care l-au făcut, căci asta-i ține alive. Relax, oameni, avem toți un loc și-un rost, avem toți DOAR o viață și un set de bucurii la
Mihaela Rădulescu, nud pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72027_a_73352]
-
am fost soare egoist de-apus/ N-am fost pământul conturând un pas/ N-am fost amarul unui bun rămas/ N-am fost tăcerea unui necuvant/ N-am fost planând un singur zbor înfrânt/ N-am fost mai mult/ Doar ce-am simțit și simt/ Eu... iarta-ma, eu numai te-am iubit”, a scris el pe rețeaua de socializare.
Adriana Bahmuțeanu, muză pentru fostul iubit by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72211_a_73536]
-
vreunei lecții de școală, a vreunei teme de vacanță, a cuiva citind copiilor. Primele poartă ex-libris-uri, celelalte dedicații. Și unele, și altele, întristătoare. Destrămarea vechilor biblioteci și omorîrea, prin înstrăinare, a unor tandrețuri de familie, aniversări cînd mai era șic - ce demodat! - să oferi, spre amintire, o carte. Edițiile princeps poartă, cîteodată, dedicațiile autorilor lor, celelalte, gîndurile unor anonimi, mai mult sau mai puțin inspirați (exact ca autorii!...), care nu știu că pagina unei cărți nu se înseamnă așa. Mirosul cărții
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
de desfășurare se accelerează, sugerînd dinamica tot mai amețitoare a istoriei. La originea stirpei în jurul căreia se încheagă trama romanului îi găsim pe Concetta, provenind dintr-una din cele mai sărace familii, și pe întreprinzătorul don Francesco, proprietar de pămînt ce-și sporise considerabil averea prin căsătoria cu o bigotă în vîrstă ce-l umpluse de teamă și dezgust. Rămas foarte curînd văduv, el o luase în casă pe Concetta, adolescenta ce-i va da, după aducerea exasperantă pe lume a
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
el însuși. Slavomir îmi spune că e cu totul altceva. Pe atunci, albanezii din Kosovo voiau autonomie, or pentru sîrbi, spunea el, așa ceva era de neconceput. Leagănul Șerbiei să ajungă automie albaneză? Și să se unească după aceea cu Albania? "Ce-ați zice voi să-și proclame Transilvania autonomia?" Și dacă și-o proclama ce face cu ea? l-am întrebat. Acum, după ce albanezii kosovari s-au proclamat stat independent, mă întreb același lucru, cu atît mai mult cu cît deosebirea
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
lanț în film, asigurînd suspansul de roman gotic cu încetineli ceasornicărești de calculată prețiozitate victoriană. Despicarea firului în patru nu are loc pentru că bărbierul trece la acțiune destul de repede și cu metodă făcîndu-i rost de clienți doamnei Lovett pe măsură ce-și "rade" propriii săi clienți, pe care macabra doamnă îi introduce ca umplutură în plăcintele sale cu carne spulberînd concurența care utiliza un material mai prost, carnea de pisică. Există o clară notă estetizant-oniric-funambulescă tipică pentru Burton cu care acesta
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Sorin Lavric Nu mi-e deloc ușor să-l prezint cititorilor pe Mircea Platon. Nu fiindcă n-aș avea ce să spun despre el, ci fiindcă mai tot ce-aș spune ar cădea în categoria poncifelor. De exemplu, dacă aș scrie că este doctorand în istorie la Ohio State University at Columbus și că ultimii trei ani și i-a petrecut în SUA, nu aș face decît să indic
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
ca mine, dar eu de unde era să știu? Tinerețea are întotdeauna mania enervantă de a se ridica în vârful picioarelor, așa că m-am comportat ca furnicuța care, pe șosea, cocoțată pe spinarea elefantului, exclama, mândră nevoie mare: "Ia te uită ce de praf am stârnit noi doi!" Fie-vă milă și nu uitați că, în delăsarea părinților mei, încă pierduți în camera cu oglinzi a ranchiunii lor, îmi pica tare greu să fiu disprețuit până și de garda regală. În definitiv
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
și cultură - portughezii și românii resimt spontan o misterioasă afinitate psihologică, la primă vedere! Atât unii, cât și ceilalți se manifestă ca personalități comunicative, însă cu idiosincrazii similare, "care provin, poate, din complexul istoric al culturilor periferice". Pe lângă asemenea aserțiuni, ce-și asumă riscul generalizării, există și incitante "studii de caz"; cel mai pasionant mi se pare rolul jucat de primul ambasador al Portugaliei în România, Martinho de Brederode, în viața și opera lui Mateiu Caragiale (se împlinește un deceniu de când
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
la alt nivel, în alt spațiu. în povestirile lui, scrise cu o exactitate realistă, aproape matematică, trecutul și prezentul curg laolaltă fără linii de demarcație ca și cînd te-ai plimba prin eternitate - ceață translucidă care te face să vezi ce-ai uitat. Cîte registre scripturale parcurge acest autor în toate cărțile lui! Am acasă un sac de volume de Joachim Wittstock. Mă întreb ce lung, ce încăpător e timpul unui om care a fost și profesor și bibliotecar și istoric
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
în Agora din 1947 și suferă, apoi, corecturile în cerneală roșie ale autorului său, primind și motoul-dedicație: "Unchiului meu Sache Șoiculescu al cărui glas îl împrumut aici." Facsimilul va fi publicat postum de Camil Baltazar, în ediția pe care tocmai ce-am deschis-o, prefațată de el, din '67, de la Editura Tineretului, cu ilustrații de Sabin Bălașa. N-am să presupun cît i-ar fi plăcut lui Barbu desenele de care i se însoțește, de astă dată, textul, deși o critică
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
Lucrând la arhiva venețiană Marciana și la colecția de manuscrise Rumjancev din Moscova am dat de niște date care spun că există reîntoarcere în trecut prin inelul de piatră. - Și asta mi-o spui abia acum? Poți să-mi arăți ce-ai scris în inel? - Nu. - De ce? - Pentru că n-am scris nimic și nici n-am intenția să scriu ceva. - Cum vine asta? Dar asta nu ține de domeniul tău de cercetare? - Și da și nu. Asta ține de ceea ce scriitorii
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
mele cu scriitorul născut în Făcăieni-Ialomița, lînga Dunăre, vor continua și de acum încolo, căci m-am apucat, de ceva vreme, să-i cercetez mai temeinic opera și viața. Voi răspunde, pe scurt și tot retoric, întrebării dumneavoastră: nu știu ce-aș fi fost fără Ștefan Bănulescu." O tehnică a îmbogățirii rapide, indiferent de contextul istoric dat și de regimul politic mai greu sau mai ușor de suportat...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
depășind-o voluptuos în sensul unor manifestări de autoritate absolută pe tărîmul civic în care vrea să facă ordine. Mai totdeauna interesant, nu o dată sclipitor, ne putem întreba însă în ce măsură d-sa e fidel... filosofiei. E un filosof ca atare, ce-și respectă statutul ce-i este respectat din afară prin atenții și onoruri rareori curmate, ori e mai curînd un eseist cu dificultăți interioare de adaptare la materia în numele căreia se pare că-i place să oficieze? Renumele d-sale de
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
s-a situat la antipodul lui Noica. Cel dintîi punea accentul pe materia existențială, chiar dacă "văicăreala" sa "tăia pofta de mîncare" astfel încît rolul lecturilor rămînea descoperirea și "modularea (existenței) către expresia ei finală", a "vibrației proprii". "ŤVibrează și citește ce vreiť, ar fi putut suna îndemnul lui Cioran. Iar Noica nu avea să opună acestui îndemn decît rețeta dopajului cultural". "Suflețelul" izgonit în infernul intelectului de către Noica putea fi doar în acest mod reabilitat. "Meciul" pentru care înțeleptul cu bască
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ar fi ales "cu mulți bani", scriind, în chip de "negru", volumul în umbra celulei, care a fost tipărit sub semnătura lui Petru Groza... Din aceste ultime citate rezultă că, în pofida firii sale hard și a unei împliniri literare personale ce-a resimțit-o ca nesatisfăcătoare, Pericle Martinescu n-a rămas un complexat. Dozajul pe care-l practică între modestie și necomplezență e salubru. Cînd crede că e cazul, verbul său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]