1,265 matches
-
mănuși de ieșit afară, mănuși de portar (la meciurile de seară, iarna, pe-Antipa), mănuși de șofat, de munte, de zăpadă (astea arătau altfel decât cele de munte, nu trebuia să se ude când ne bulgăream în Herăstrău), mănușile maică-mii (ceaușiste, negre, din piele de porc), mănușile de-armată ale lui taică-meu (kaki, cu un deget, făcute-n ’53; insistase să le păstrez), mănușile bunicii Aneta (alea crem, pe care le-am ciuruit la fotbal). Zăceau toate pe cuier, aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1978, art. 12, lit. d). Cu toate că nu este definit pe criterii etnice, autoritățile statale propagă un naționalism socialist impregnat chiar cu o tematică sacrificială. Contorsiunea identitară de la antinaționalismul din prima fază a comunismului stalinist la asumarea ideii naționale în comunismul ceaușist va fi examinată în secțiunea care urmează, dedicată acestui subiect. 3.5.3. Concepția despre naționalitate Maturizarea sistemului socialist în România a consacrat mariajul "contra naturii" doctrinare dintre ideologia comunistă (original și principial internaționalistă și chiar antinaționalistă) și cea naționalistă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui Nikita Hrușciov, a denunțat furibund cultul personalității în celebrul său discurs "secret" rostit la cel de-al 20 congres al PCUS din 1956. Racordat temporal mai degrabă la evoluția comunismului asiatic decât la cel est-european, cultul românesc al personalității ceaușiste a cunoscut o înflorire spectaculară cu mult timp după denunțul său pronunțat de Hrușciov. Debutul cultului ceaușist al personalității este convențional datat ca survenind în urma celebrelor "teze din iulie" 1971 pronunțate de noul secretar al Partidului prin care s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Istoria Patriei, reeditat anual începând din 1957 până în 1989, reprezintă o oglindă fidelă în care se reflectă oscilațiile ideologice ale regimului. Continuitatea neîntreruptă a acestuia permite localizarea cu maximă precizie a genezei și diseminării în masă a cultului personalității ceaușiste. Înainte de enunțarea tezelor din iulie 1971, portretistica ceaușistă nu era o realitate iconografică în manualele școlare românești. Spre exemplu, în ediția din 1969, Lenin era figura referențială înspre care era canalizată întreaga venerație intelectuală și politică. Portretul său, în format
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1979 a aceluiași manual de Istoria Patriei reflectă în mod eclatant această mutație cultică: locul portretului lui Lenin a fost luat de cel al "tovarășului Nicolae Ceaușescu, președinte al R.S.R." (1979, p. 183). De remarcat este progresia constantă a cultului ceaușist, care a avut o evoluție graduală mai curând decât o dezvoltare fulminantă. În 1979, portretul lui N. Ceaușescu continua să fie plasat în partea de final a manualelor (la pagina 183), dominând faza istorică a construcției socialismului în România. Manualele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
științelor sociale" (p. 262). Toate acestea justifică pe deplin desemnarea perioadei Republicii Socialiste România (post-1965) drept "Epoca Ceaușescu" (Almaș și Fotescu, 1986, p. 166). Prin aceasta, istoria recentă a României este complet personificată. Încercând să deslușească geneza socio-culturală a cultului ceaușist, C. Durandin (1998, p. 338) corelează instituirea cultului personalității cu doi factori: i) tranșarea luptelor intestine dinlăuntrul partidului și cristalizarea relațiilor de putere, clarificate în favoarea lui Nicolae Ceaușescu odată cu marginalizarea, urmată de eliminarea în 1974, de la putere a lui Ion
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
succesului economic, cultul personalității exprimă, printre altele, strădania de a aresta trecerea timpului (i.e., deprecierea condițiilor de viață) prin mijloace ritualice. "Ritualul cortegiilor și al comemorărilor oprește timpul într-o perfecțiune prezumtiv atinsă" (Durandin, 1998, p. 338). Iar cultul personalității ceaușiste este instituit în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu episoade biografice extrase din viața lui Nicolae Ceaușescu (aniversarea zilei de naștere, aniversare Congresului al IX-lea din 1965 care a inaugurat supremația personală a noului conducător). Prin această structurare a calendarului celebrativ al societății socialiste românești, cultul personalității ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii aminte. Cultul partinic. Partidul devine de asemenea subiectul devoțiunii cultice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției periclitate, prin reîntoarcerea la trecutul idealizat (Berger și Zijderveld, 2009, pp. 71-73). Indivizii care preferă restaurarea comunismului în România printr-o cădere în trecutul la modul ceaușist întrunesc toate cele trei atribute pentru a putea fi calificați drept fundamentaliști nostalgici. Cu toate că reprezintă un procent minoritar, indivizii din această categorie formează nucleul dur al rezistenței nostalgice. Rezistența nostalgică românească este bistratificată în două categorii diferite în ceea ce privește intensitatea pozitivării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ai unei false globalizări, fără sentiment național, acesta fiind lăsat în seama unor "iconoclaști", violenți în vorbe și scatologi, ca Mihail Gălățanu sau, la cealaltă extremă, un Corneliu Vadim Tudor acesta din urmă vulnerabil prin acuza de poet al național-comunismului ceaușist. Corneliu Vadim Tudor a fost timp de 15 ani (și încă mai este) focarul demonizării naționalismului. Nu știu dacă temutul pamfletar de la România Mare a conștientizat vreodată în ce capcană a antitezelor eșuate a fost atras și la ce rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Nicolae Ceaușescu, în pornirea lui de a se înscrie într-o tradiție domnitoare națională, de la Burebista și Decebal până la Ștefan cel Mare și Alexandru Ioan Cuza. Astfel, nenorocita sintagmă "geniul Carpaților" a putut strivi adevăratul geniu al națiunii. Paradoxul ceaușist a fost acest hibrid monstruos între comunism și pseudonaționalism, numit și național-comunism, care a făcut din România cea mai slabă țară din "lagărul socialist", de îndată ce s-a ieșit din sistem. Sciziunea ideologică dintre "naționaliști" și "internaționaliști" s-a instalat în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu are nimic a face cu "rezistența". În inclementele sale jurnale, în publicistica lui incendiară, de forță eminesciană, chiar dacă nu are geniul ei artistic, Goma spune, în limbaj nud, adesea crud, că pentru un regim totalitar precum cel din România ceaușistă orice altceva era firesc, numai refugiul în jocurile intertextualității nu. Paul Goma arată, cu cărțile pe masă, că textualismul a avut moleșeala sămănătorismului din la belle époque, cum era etichetată fericita perioadă europeană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atingă. Și asta nu fiindcă el este "spurcat la gură", ci fiindcă a înțeles că trădarea intelectualilor a supraviețuit cu brio celor vreo cincizeci de ani de comunism. Iar Goma reprezintă conștiința națională de sorginte eminesciană, în contra pseudo-naționalismului de tip ceaușist. Înfrânt ca disident și alungat din țară în anii lui Ceaușescu, el este astăzi înfrânt ca naționalist. E un alt paradox, fiindcă Paul Goma n-a dat niciodată impresia că e un militant naționalist. Și nici nu e. Dar îi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturi, celebrează pe zeul Cupidon, în aspirația de a reface din cioburile realului o pereche mitică. Cartea Prizonieră în oglindă (1993) este una din primele încercări postmoderne ale romanului românesc. Scriere „de sertar”, abordând voalat problema cenzurii în anii dictaturii ceaușiste, ea se deschide cu o adunare de partid „fulger” într-un liceu, unde secretarul organizației de bază le reamintește profesorilor prioritățile privind normele muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste. Cheia este evident ironică, dar construcția nu e
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
existent și valorile sale. Pentru regimul comunist, istoriografia a reprezentat unul dintre cele mai eficiente instrumente de menținere a coeziunii sociale, iar după discreditarea ideologiei marxiste naționalismul istoriografic s-a dovedit a fi și cel mai longeviv moștenitor al propagandei ceaușiste. Regimul politic comunist s-a prăbușit de cincisprezece ani, dar istoriografia sa mai dăinuie și astăzi - uneori chiar Înflorește. Istoriografia tradiționalistă din zilele noastre nu este, așadar, decât un succedaneu al istoriografiei național-comuniste. Principalele sale caracteristici sunt: a) promovarea unei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
contribui cu elan. Anticitadinismul, orașul prezentat ca sediu al reminiscențelor burgheze decadente, în cazul de față Bucureștiul, pe care doctorul Vrancea (Cristea Avram) îl abandonează pentru un loc sălbatic din Deltă, va fi, alături de antiintelectualism, o trăsătură caracteristică a propagandei ceaușiste, care va duce până la „închiderea” orașelor mari pentru absolvenții de facultate la sfârșitul anilor ’70. O altă opoziție, având același miez propagandistic ca și opoziția oraș- sat, este cea dintre absolvirea unei facultăți și încadrarea în producție ca simplu muncitor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și trasat în această ședință, că, în materie de cinema, înghețul începe în 1968, cu trei ani înainte de momentul oficial, tezele din iulie 1971. Din atitudinea față de fenomenul excepțional al noului val din cinematografia cehoslovacă se putea înțelege că stalinismul ceaușist n- are nici o tangență cu reformismul lui Alexander Dubček și că atitudinea lui Ceaușescu din august 1968 va fi doar oportunism politic personal, fără nimic „liberal” în ea. Studii de caz Setea (1961) sau Propaganda cu artă Ce uriașă diferență
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura mondială este sentimentul pe care îl exaltă cinicul personaj, contrapunându- l atât iubirii creștine, cât și iubirii de țară. Conducerea dejistă și apoi ceaușistă a României dorea desovietizarea, dar nu și desprinderea de socialism. Prin urmare, Gross, umbră tipică a revoluționarilor evrei bolșevici ruși, un Lenin, un Troțki, nu putea fi lăsat așa. El este supus de Titus Popovici unui adevărat proces de vivisecție
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Scopul propagandistic macro al ecranizării Pădurea spânzuraților este vehicularea situației românului care refuză să se supună unui imperiu. În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la romanul lui Rebreanu. Or, scriitorul merge până la a anula și naționalismul ardelenesc în fața cufundării în Dumnezeu a lui Bologa. Plăcut este Domnului Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
crainicul sportiv întrebând : „Cine va juca în divizia B în anul 1961 ?”. Acest element diegetic indică actualitatea filmului, retardată cu nouă ani față de prezentul sălii de cinema. Ieri întunericul, de azi lumina... Dar întunericul vine, copleșitor, în finalul Reconstituirii. Cenzura ceaușistă s- a speriat probabil, când a interzis filmul, de imaginile în care George Constantin, Procurorul, aflat în mașina de teren pe care oamenii o împing ca s-o scoată din râpă, feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dezvoltat. Direcția de Informații Externe (DIE), condusă de generalii Doicaru și Pacepa, acționează în forță pentru promovarea imaginii cuplului Ceaușescu în străinătate și reflectarea ei în România. „Transfugii”, „trădătorii” din filmele românești cu spioni sunt efigiile demonizate ale emigrației anti- ceaușiste, ale protestatarilor urmăriți pentru a fi neutralizați de mâna lungă a Securității. În anii în care popularul Florin Piersic juca rol după rol de destoinic ofițer de Securitate care prinde spioni capitaliști și români renegați, Monica Lovinescu era bătută până la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de spectatori. Iar mesajul său de propagandă naționalistă are efect și astăzi. Puterea și Adevărul (1972) sau Adevărul pentru Putere Puterea și Adevărul este cel mai puternic și mai convingător film de propagandă și mai ales manipulare în favoarea acceptării comunismului ceaușist drept cea mai bună dintre lumile posibile. Crucișătorul Potemkin al nostru. Am testat eficacitatea lui actuală pe tineri intelectuali de până în 39 de ani : într-un număr uluitor de mare de cazuri, mi s-a spus că le- a modificat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe care Mihai i- o dă unui nobil maghiar venit în solie, întărind-o și cu o lovitură de picior : „Îndrăznești să-mi spui toate astea la mine acasă, în românește, Csomortany ? !”. Antimaghiarismul, ca și antisemitismul, încurajat neoficial de regimul ceaușist, trebuia să își aibă și el locul în scenariu. Cu totul ieșită din comun, chiar într-un film în care, parafrazându- l pe Alexandre Dumas tatăl, istoria este doar cuiul de care e agățat tabloul propagandistic, este introducerea Securității ! Toma
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acestor demersuri, marja de manevră a realizatorilor de film s-a lărgit în suficientă măsură ca să treacă producțiile remarcabile menționate, printre ai căror regizori se numără, nu întâmplător, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Iosif Demian. După 1983 și până la căderea regimului ceaușist, un singur film de actualitate mai reprezintă o încercare de a îmbrăca altfel scheletul propagandistic : Pas în doi (1985). Dar Dan Pița nu mai merge în direcția realismului nesocialist din prima parte a Falezelor de nisip - dimpotrivă, reia stilul parabolico-metaforic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]