2,037 matches
-
trupuri? Stă (și El) cu mâinile-n Calea Laptelui și așteaptă să (se) dărâme Turnul Babel! Că limbile-s deja amestecate! Confuzia-i consistentă ca o negură-n ceață, nedumirirea-i clară și funcționează la toți parametrii proiectați! Ar putea Celestul să dea un alt Potop? Ar putea, dar cred să s-a săturat și Dânsul de intervenții inutile! Mizează pe siguranța că cești draci și drăcușori sub acoperire/figură omenească își taie craca de sub giugleie, cum pădurea lui Hurduc și
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
se poate/ fulgerare în bucate/ și ai dat mărite doamne/ carul plin cu patru toamne/ să ajungă până unde/ nu-s nici pași nu-s nici secunde/ până unde se termină/ și-ntuneric și lumină/ mulțumescu-ți pentru ceste/ multe miluiri celeste/ pentru multul cestor toamne/ velerim și veler doamne”?... Da, mai am câteva buruieni până ajung pe marginea tristă a bietei păduri batjocorite! Mai am câțiva pași! Unu, doi, trei...!... Dumnezeule, oare de unde cunosc vocea asta? E a pădurii, dar seamănă
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
iubit în chei de aur într-al evului din veste, Bolta cerului-i regină, vers cu laur, nimb cu ie, Luminează-nsigurată, dar zâmbește, o crăiasa albă este... Printre templele mărețe, munților crai singuratici, Luna-i pasărea măiastră într-un zbor celest, zidire, Pinii, care cred în tine, cresc spre cer visând tomnatici, Și-n amurgurile serii sui cu flori de colț, iubire. Crengi în noapte-ndoliate cu durere-n vijelie Unduiesc în amintiri prinse-n primăveri cu viață, Pe când Luna își
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
sale, poeziile capătă o tonalitate tristă, apropiindu-se de elegia erotică, de romanță, de cântec. Natura e mai sărăcăcioasă, urbană. Chipul iubitei se schimbă( Pe lângă plopii fără soț). In a treia etapă a vieții, Eminescu își îndreaptă gândurile spre iubirea celestă, dedicând versuri sublime Fecioarei Maria: “Asculta-a noastre plângeri, /Regină peste îngeri,/ Din neguri te arată,/Lumină dulce, clară,/ O, maică prea curată/ Și pururea fecioară,/Marie!” În recitalul interactiv propus de doamna Matei, ca moderatoare a reuniunii, Andreea Filip
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
de după chirurgia făcută de Zeus și de armata-i de bune asistente-zeițe asupra oamenilor-sfere (botezați de heladici drept „androgini“), desigur, pentru o „absolută“ iubire de numai un an („cosmic“), fie la nuntirea telurică a idealei perechi, Cosânzeana - Făt-Frumos, în nășirea celestă a sacrei perechi secunde din tedrada Zalmoxianismului, Lună - Soare; „binomul erotic“, emisferele Yin - Yang etc. au „corespondent lirico-semantic-sincretic“ - de-a lungul / latul acestor douăsprezece cicluri de poeme danielogifuane - perechea pronominală Ea - El („deschiderea“ anului iubirii făcându-se prin Ea / Elle
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
terapie a sufletului, calea de rezistență a ființei interioare în fața neantului. Iubirea devine adevărată, autentică doar dacă acționează necondiționat. Ea este tema fundamentală în jurul căreia grefează: „Zeița... cu noaptea prinsă-n plete”, „Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”, „Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”, „Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
de Dan Ionescu La editura Domino, Victoria Milescu publică volumul Conspirații celeste. Versul: „sunt încă proprietatea lui Dumnezeu” lămurește asupra vinovatului de tăcerea în suferință a poetei. Este și un fel de resemnare, care totuși nu convine. Cuvântului „conspirație” i se poate atribui și un sens abaxial de „nedreptate”. Anxietatea în volum
VICTORIA MILESCU: Conspiraţii celeste () [Corola-blog/BlogPost/339570_a_340899]
-
rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună / Furiș, ascult în noaptea sunătoare”. Un parametru al întunericului este liniștea și concretețea cu care împresoară subiectul care-și cântă viața în schimbul dintre anotimpuri, ca Leopardi în Canti, este de duritate celestă: „ca luna, ca o stea”. Cu posibilitatea tandreței, Eminescu își ademenea iubita sub tei. Dorința pe care o afirmă Crișu Dascălu e de revizuire a propriului fel de a gândi, în mansardă. Încete ore se risipesc în final, sub privirea
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
GAND" (versuri), a poetei adjudene Elenă Păduraru. „Reverberând ancestrale doruri - sete de echilibru, letargie, vis ubicuu, romantism feminin - versurile Elenei Păduraru împletesc toate aceste stări ființiale în culorile unui spectru liric aparte. Convertindu-se pe sine în strigatul zborului către celeste înălțimi, autoarea construiește picătură cu picătură, puls cu puls, un univers propriu, un timp astral, în care eul capătă împlinire, prin ardere în miezul de foc al cuvântului așternut în poezie. O carte surpriză, din partea unui om al cifrelor - iremediabil
UNIVERS DE GÂND (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340884_a_342213]
-
noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru Paradisul Muzicii Sferelor Celeste.” ( ... ) „Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va fi nevoit să se refere, implicit, în zilele noastre, și la Theodor
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă simt timid la fundul mării Cuprins de peștii răpitori, Privesc prin apă eu spre stele Și mă gîndesc la chipul tău. Un chip de înger se compune Din constelațiile celești, Iubit fiind, acum pot spune: Ești fata ce mă ispitești. Cum poate lumea să mă-ncapă Să te iubesc atît deadînc, Să te cuprind, să-ți spun și șoapte Și buzele-ți ating plîngînd. Sper ca să ies din întuneric Dintr-
AMORŢIRE de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341081_a_342410]
-
venit. Merele cresc în pungi, Soarele-i la zenit. Dar de unde-ai crescut, Fără de rădăcini, Într-un timp ce-a trecut Numărînd mărăcini. 8 Dantele, cercei și farduri subtile, Culori înșirate de azi înspre mîine. Și jocul acesta cu petale celeste Este doar pentru doamele cele cochete Ce se scurg ca lumina între nori și ferestre. 9 În lumea mea reală cu galaxii rebele Solfegiile toate sînt vreascuri de surcele Și nu au consistența iubirilor terestre Cînd clinchetul uitării se sparge
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
divin de a bucura sentimentele presărate cu pulberea stelelor călăuzitoare. Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al ființei umane. Privește încrezător prin puritatea ochilor de copil jucăuș și spală fața lumii cu nevinovăția lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța binelui în fiece colț al inimii ! Înalță piruete cu puterea gândului creator. Sună la ușile magiei cu tremurul ușor din vibrația ce pulsează în divinul suprem al
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
Dumnezeu pe pământ și jertfa sa pentru mântuirea neamului omenesc. Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc ce îngăduie privitorului să vadă, aproape în întregime, chiar de la intrare, măreția artistică a interiorului bisericii. Tema iconografică centrală este ierarhia celestă: în calota turlei se află chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, înconjurat de serafimi, o adevărată gardă înaripată, simbol al luptei împotriva răului și necredințe. Pe pereții laterali, pictura începe de sus, cu cetele îngerești, ceata proorocilor și ceata apostolilor
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de metal.” Am simțit de foarte multe ori nevoia să fi rămas la stadiul celest de duh neînomenit, de spirit care să se fi revărsat tainic în această lume a trăirilor profund inestetice și, în genere, ignobile prin șoapta sau prin respirația de una sau de mai multe secunde ale unei Ființe deloc oarecare și
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
de sacralitate a artistei, artă legată într-un fel organic de matca genuină a religiozității sale vădite, s-a simțit întotdeauna plutind peste firea răsfățată a imperfectului spectru humanoid melancolia unei emoții fără umbre și fără vreme a ne-temporalității celeste, ne-temporalitate în cuprinsul căreia Doamna Poeziei nemairostite, din păcate, azi sălășluiește, prin Voie divină, din toamna unui an cu multe zile nefaste și goale de conținut, când mormântul de frunze de dimprejurul pașilor mult prea zgomotoși ai omenirii îmi
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
că, “Mahomed, pe când dormea în casa lui de la Meca (sau în incinta moscheii) împreună cu Omheni, soția sa - în realitate, verișoara), a fost trezit de arhanghelul Gabriel, însoțit de ajutoare, pentru a-l purifica pe profet ca să-l pregătească pentru ascensiunea celestă: îi deschide pieptul, îi scot inima și-o spală cu apă de la izvorul din Zamzam într-o cupă de aur (care conține, pe deasupra Înțelepciune și Credință). Apoi îi pun inima la loc și închid incizia... Mai târziu, în ascensiunea celestă
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
celestă: îi deschide pieptul, îi scot inima și-o spală cu apă de la izvorul din Zamzam într-o cupă de aur (care conține, pe deasupra Înțelepciune și Credință). Apoi îi pun inima la loc și închid incizia... Mai târziu, în ascensiunea celestă, profetul este trecut prin cele 8 ceruri și purtat de Gabriel până la Tronul lui Dumnezeu, unde Dumnezeu însuși își pune mâinile pe creștetul umbrei Profetului. Acest gest îi provoacă lui Mahomed o stare de stupoare extatică, iar Dumnezeu îi comunică
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
a curățat locul și pe mine m-a refăcut, așa cum fusesem și cum sunt acum.” (Experiențe ale extazului de Ioan Petru Culianu) Oamenii de știință, elita intelectuală și scriitorii, ar trebuie să dea un răspuns la aceste fenomene de ascensiuni celeste. Sunt ele de natură pământeană? Extraterestră? Altfel, spre rușinea noastră, cu tot premiul Nobel înființat în Europa de peste 100 de ani, vom rămâne doar niște popoare de europeni adormiți și handicapați, fără să știm vreodată de unde venim, cine suntem și
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
ceară cu aceeași răbdare. Studenții erau tăcuți. Deveniseră curioși. Aveau în față un inel de foc, o masă a tăcerii. Perfect rotundă. „Înflăcărată”. Corina îi chemă în jurul catedrei intens luminate și începură să discute despre ambivalența focului: despre focul bun, celest, și despre focul rău, subteran. Despre Fiat lux!, despre Isus Christos ca “Lumină din Lumină”, despre focul divin - stâlp de foc sau rug de foc care nu arde, despre cultele solare și lunare. Despre Lucifer... „De unde are raiul atâta lumină
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
Fluier de anotimp, Editura Bibliotheca, 2011. La Editura Amanda Edit publică volumul bilingv (română-albaneză), „Pereții cuvântului”, 2011. În anul 2012 publică volumele bilingve (română-engleză), „Salvat de un mugur” și „Ultimul impact”, Editura Bibliotheca, unde publică și volumul trilingv (română-engleză-franceză), „Secunda celestă”. Apare în antologii literare, tradus în engleză, albaneză, rusă. Este membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni, al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.), membru al Societății Culturale Româno-Indiene (RICA) din anul 2007, membru al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” și al
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341979_a_343308]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TOTUȘI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului totuși Plecăm mereu sub luminări de zodii să colindăm hotarele celeste și cățărați pe-ale valurilor creste suntem semințe-n ale vieții rodii. Și-mbrățișați sub soarele iubirii mai ardem pe nisipul încă ud, tu Polul Nord, eu Polul Sud, magnetice contrarii ale firii. Deși în taină sufletul nerod plătește bir iubirilor
TOTUŞI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342052_a_343381]
-
înțelesurilor filosofice, poetul ne dăruiește splendoarea EU-lui său, sublimată în minunăția versurilor. Indubitabil, grandios poet metafizic, descifrăm, deasupra simbolisticii speciale, frumusețea fără seamăn a versurilor, ne bucurăm sufletul, ochii și inima cu alese Cuvinte înhorite, înflorite ca pentru o sărbătoare celestă. Cuvântul a dat formă unui Pământ de gânduri și doar prin înălțare spirituală s-ar înțelege materializarea sa și astfel „... lumina ar arde/lumina/peștii ar îneca/apa/ și cârdurile Îngerilor/ar lăsa urme” („De-ar ști să vadă omul
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
creației divine în monumentalitatea cuvântului, închipuind versuri de-o rară splendoare. Ne poartă - din tăceri de geneză - prin „cuvânt zburător” și „înfrățit cu toate vârstele” prin „ochii scăpărători/ai vieții celor șapte/Universuri („Prin ochii scăpărători”), pentru ca tot acest periplu celest să fie încununat de imaginea femeii din lumină „ținând pe genunchi/umbra mea” („Împărtășirea uimirii”), pentru că altfel „Arde marea” și „Uită-te: îmi cade umbra!/pierd prin fum aripile/și cât veacul fulgerului/mă doare gândul”. Chiar dacă decriptarea filosofică a
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
dimineața asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meu ce frumoasă e primăvara când își desfac florile lujerii multicolori o privighetoare s-a urcat în vârful cerului și aiurează nebună viața străbate prin zidurile durerilor din noi spre paradisul celest luna grea ca o lubeniță obosită după priveghiul îndelung al iernii strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din păsări măiastre-n nuntiri pan bătrân ca o nălucă dansează pe frunzele verzi
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]