63,037 matches
-
ei rezistă furtunii, în timp ce furtuna încearcă să îi transforme în stihie. Piatra vrea să rămână piatră, cu contururile și duritatea ei de piatră și cu măcinarea, lăuntrică, lentă și infinită; fluviul să fie curgere și aluviune; trupul să își forțeze celulele să producă etern ca el să poată fi în continuă mișcare; omul să fie el cu plăcerile lui, cu obsesiile și suferințele lui, cu credința nestrămutată a unei lumi mai bune, a unui orizont vindecător. Identitatea personală se menține prin
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
e o idee care a prins putere în creierul omului, prin persistență. Persistență prin putere, luptă și abilitate, ca virtuți absolute. Voința e principiul mișcării. Peste tot lumea însuflețită luptă pentru a supraviețui, cu acel simț înnăscut de a vrea. Celula e oarbă. Conștiința se uită la ea însăși. Omul la ceilalți. Realitatea e acțiune. A fi e a dori și a fi activ. A însufleți și a fi însuflețit. A făptui. A dori prezentul sau eternitatea. Voința de a apărea
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
a tabaciocului a devenit }ara Sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul bisericilor locale și al soborului parohial. Iar pentru că Iisus a mîntuit lumea prin jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au găsit că e mai profitabil să o izbăvească, din
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
intelectuale de a citi, ci, pur și simplu, sărăciei. Salariile de mizerie, enorma presiune socială, frustrarea i-a determinat pe profesori să renunțe tocmai la unul din atuurile care le dovedeau superioritatea asupra celor mai bogați, dar cu mai puține "celule cenușii" (vorba detectivului Hercule Poirot). Una peste alta, lucrurile ar putea sta și mai rău. Cu greutățile inerente, cu frustrările inevitabile, se poate spune că în ultimii trei-patru ani s-a câștigat, în domeniul cărții, o bătălie esențială. Dacă vom
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
Să ascultăm povestitorul mărturisitor și să așternem rândurile cuvenite. - Sigur am citit și eu Jurnalul fericirii de Părintele Nicolae. Minunate pagini, luminată minte, frumos caracter! Faptele s-au petrecut întocmai cum le istorisește. Neîndoios, cu talentul său încântător. Eram în celulă trei preoți. L-am întrebat încă o dată în ce rit creștin vrea să fie botezat. Ne-a răspuns fără șovăire: ortodox. Se vedea limpede că opțiunea era demult consolidată. Mă alesese pe mine. Cei doi preoți greco-catolici au asistat la
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
împrejurare? - Firește, în închisoare, la Jilava. Era pe la sfârșitul lunii februarie 1960, când deja avusese loc procesul meu la Tribunalul Militar București și mă alesesem cu o condamnare de șapte ani. Încă nu mi se comunicase sentința. Fusesem transferat din celulele Securității de pe Uranus la pușcăria din Jilava. Mai fusesem aici, în 1949. O să vă povestesc mai încolo. Efectivul de deținuți creștea de la zi la zi. Toate paturile erau ocupate. Eu însă mă aflam la etaj, paturile fiind suprapuse. În plină
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
Steinhardt, un om tare respectuos, cu bune maniere și cărturar de soi. Făcea parte din grupul de scriitori condamnați, între care erau Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, Dinu Pillat și alții. Numai el era evreu. Și, deși în celulele prin care m-am perindat erau preoți de diverse confesiuni, predicatori evangheliști, unitarieni etc., de niciunul nu s-a atașat așa de mult. De aceea, când mi-a spus că el, "ovreiul", cum își spunea foarte firesc, cu o oarecare
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
făceam lucrul meu de misionar creștin ortodox. - Cum anume, părinte, se putea face această misiune în condiții de pușcărie? - Vă dau un exemplu. Eram la Gherla, în 1963. Într-o noapte, am fost mutat, nu știam niciodată de ce, într-o celulă în care erau numai ofițeri superiori care luptaseră pe frontul de Răsărit. Unii erau condamnați la moarte, alții, la pușcărie pe viață. Le-am spus: Eu sunt preot. Au primit cu mare bucurie vestea. Și mi-au cerut să-i
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
prin ferestruică, găseai în gamelă mai multe ploșnițe înecate. Să le plângi de milă. Din cauza lor, nu dormeam noaptea și mă învârteam în micul spațiu, făcând cât mai puțin zgomot. Lăsam ploșnițele să se înfrupte din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele, eram mai chinuit decât ceilalți. Era încă iarnă. Trecusem de perioada în care eram singur în celulă. O regretam. Era frig, dar, din cauza frigului, ploșnițele nu mișcau. Acum eram patru în celulă
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
făcând cât mai puțin zgomot. Lăsam ploșnițele să se înfrupte din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele, eram mai chinuit decât ceilalți. Era încă iarnă. Trecusem de perioada în care eram singur în celulă. O regretam. Era frig, dar, din cauza frigului, ploșnițele nu mișcau. Acum eram patru în celulă. Supraaglomerația însemna căldură și ploșnițele lucrau intens noaptea. Foamea fiind principalul chin pentru marea majoritate a deținuților, politicii făceau eforturi ca toți să fie egali
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele, eram mai chinuit decât ceilalți. Era încă iarnă. Trecusem de perioada în care eram singur în celulă. O regretam. Era frig, dar, din cauza frigului, ploșnițele nu mișcau. Acum eram patru în celulă. Supraaglomerația însemna căldură și ploșnițele lucrau intens noaptea. Foamea fiind principalul chin pentru marea majoritate a deținuților, politicii făceau eforturi ca toți să fie egali în fața ei. Polonicul de zeamă era același pentru toată lumea. Acolo nu era nimic de corectat
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
toți, pe rând, treceau prin toate fazele. Se întâmpla ca primul căruia îi venea rândul să aleagă, dacă exista, colțul, chiar dacă acesta era mai ușor decât feliile. Totul mergea în ordine, până venea o percheziție și o mutare în altă celulă. Atunci balanța era confiscată. În noua formație trebuia fabricată altă balanță, timpul nefiind o problemă. Se stabileau apoi alte cicluri, se restabilea ordinea, spre fericirea generală. După câtva timp am înțeles că gardienii de la politici formau un corp special. Numai
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu țipă imediat: - Ce vrei bă? Se aude o voce implorând: - Dom' Șef, fiți bun și dați-mi și mie un chibrit. - Ce zici, bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
să fie din nou bine dispus, se începea de la celălalt capăt al celularului. Soarta făcea ca cei din mijlocul celularului să nu aibă parte mai niciodată de "supliment". Trebuiau să mai aștepte ca, după o percheziție și mutare în altă celulă, să apuce într-un sector mai favorizat pentru suplimentul lui Bușcu. Micul polonic de așa-zisă ciorbă era departe de a ne potoli foamea, dar era totuși ceva în plus. Altă întâmplare interesantă a fost într-o zi, tot de
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
dar era totuși ceva în plus. Altă întâmplare interesantă a fost într-o zi, tot de iarnă, când Bușcu l-a scos la plimbare în curte pe Coposu, care era sortit să fie în permanență izolat și mereu singur în celulă. Îl auzim pe Bușcu țipând cât îl ținea gura: - Un' te uiți bă, Coposule? Un' te uiți? Am sărit la postul de observație, adică pe pat, la ferestruică, ca și ceilalți. Coposu se uita într-adevăr în sus la una
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
bați, bă, acolo? - Dom-șef, răspundea cel cu pricina, a venit Gogu. Bușcu sărea imediat în picioare, mai să iasă din cizme, și începea iar să țipe: - Ce zici, bă? A venit Gogu? Dă-l, bă, încoace! Spune la ce celulă ești! Și Gogu trecea de pe umărul pușcăriașului pe cel al gardianului. Bușcu îl îndopa bine cu firimiturile rămase de la tăiatul pâinii, până când Gogu se declara sătul. Își punea apoi cioroiul pe umăr și începea să se bălăngăne cu el, de pe
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
de bună seamă, peste aceeași impertinență poznașă, de credincios cârcotaș, din Minunile Sfîntului Sisoe. De amintit frumoasele, cît ar fi de naive, cu prospețimea pe care o are o mică piesă de teatru cu gîze, frunze, răsturnări de situație în "celula de criză" autumnală a unei lumi pe care ritmul vieții noastre a alungat-o departe, Rapsodii de toamnă: "Între gîze, fără frică/ Se rencep idilele./ Doar o gărgăriță mică,/ Blestemîndu-și zilele,// Necăjită cere sfatul/ Unei molii tinere,/ Că i-a
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
de multă vreme, un dictator din umbră al literaturii române - totuși, ici colo, s-au putut înregistra cîteva înțepături destul de timide". Un amănunt relevant: Jebeleanu s-ar fi ales "cu mulți bani", scriind, în chip de "negru", volumul în umbra celulei, care a fost tipărit sub semnătura lui Petru Groza... Din aceste ultime citate rezultă că, în pofida firii sale hard și a unei împliniri literare personale ce-a resimțit-o ca nesatisfăcătoare, Pericle Martinescu n-a rămas un complexat. Dozajul pe
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
muls. Foarte curînd, acesta își pierde soția lichidată de propriii ei oameni pentru care copilul înseamnă doar un instrument în plus de propagandă în favoarea cauzei lor. Theo devine unicul protector al lui Kee, pe care reușește s-o sustragă membrilor celulei teroriste, încercînd s-o trimită la o stațiune de cercetări (Sanctuarul), unde o grupare de savanți se ocupă de rezolvarea problemei infertilității în cadrul a ceea ce poartă numele elocvent de Proiectul Umanității. Un vas pescăresc, intitulat sugestiv Tommorow, patrulează regulat de-
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
motiv de meditație lucidă, în termeni aproape teoretici, Zoffi este doar un pacient ce nu poate să-și definească starea, în ciuda temelor abordate obsesiv: conștiința omului de ființă gînditoare, mase etc. Vizita lui și a nelipsiților lui amici la o celulă muncitorească de cartier, încheiată lamentabil, scoate și mai bine în relief nivelul la care se situează și unii și alții. Frecventată de pensionari și mai confuzi decît cei din tutungeria lui Zoffi, dar recurgînd la un limbaj diferit (contradicții, gîndire
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
situează și unii și alții. Frecventată de pensionari și mai confuzi decît cei din tutungeria lui Zoffi, dar recurgînd la un limbaj diferit (contradicții, gîndire dialectică, ideologie reacționară, luptă de clasă, lupta intelectualilor împotriva forțelor reacționare, liberali de doi bani), celula din povestirea lui Celati surprinde căderea în derizoriu a unui fenomen cîndva meritoriu, tratat cu respect de literatura angajată neorealistă și de cea imediat ulterioară ei, din perioada rapidei industrializări. Grupusculul obsedat de dezbateri al lui Zoffi va provoca iritare
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
Hong-Kong și nu în Boston, cu actori asiatici și nu americani. Totul se complică și mai tare, cînd aflăm că cele două cîrtițe nu sunt singure, ci și alte departamente, precum FBI-ul, și-au instalat proprii lor informatori în celula mafiotă, riscînd să se ciocnească în orele de vîrf. În carambolul creat de cele două imposturi cad victime, - păstrînd ordinea înmormîntării, căpitanul Queenan (Martin Sheen), un polițist de culoare, un agent FBI, agentul Billy Castigan și ultimul pe listă, marele
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
crapă simt o strîngere de inimă. Ideea perisabilității tuturor formelor pe care le ia materia mă cutremură, și atunci devin foarte romantic. Aud cu fantazia acustică miliarde de cari rozînd lemnul, văd ca la microscop cum se svîrcolesc și mor celulele. Așez frumos pe biroul meu în marcheterie, acoperit cu cristal, cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
Moș Bâră, bătuți cu biciul de gardianul Mayer, care nu-i putea alunga. Porcii directorului erau grași și deținuții erau scheletici". Moartea monseniorului Ghika este atroce: "La ora 13 și șase minute, a fost anunțat gardianul de serviciu că în celula Nr. 45 a infirmieriei Jilava a decedat Vladimir I. Ghika. Ce avea pe el? O pereche de pantaloni scurți, peticiți. O cămașă peticită. Căciula și pelerina. Pantofi roși de șobolani. Mormîntul lui se află în sat la Jilava, nu în
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
că pământul este un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?" (Florin }upu); "Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]