900 matches
-
tovărășie. În cele din urmă, am intrat în chilie, unde cu gândurile vraiște m-am întins pe crivat. Într-un târziu, am adormit... A doua zi, la ora potrivită, cu lecția “învățată”, am urcat la bătrân. L-am găsit în cerdac. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai veinit și să-ți fie de bine masa. ― Și sfinției tale îi fac aceeași urare. ― Ia spune-mi, pe unde ne-om purta pașii astăzi? ― Eu aș zice s-o luăm spre mănăstirea Galata de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lămpii mai mare și am privit în jur. Totul era ca în fiecare seară. N-am avut alta de făcut decât să urmez întregul ritual. Mereu același... La sfârșitul mesei, am luat ulcica cu vin, cu gând să ies pe cerdac, dar nu mai simțeam impulsul din alte seri. Așa că am băut vinul fără prea mare chef. Apoi, m-am întins pe crivat... “Prietene, dacă o ții așa, când te vei întoarce acasă ai să vorbești de unul singur. Prin cap
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chilie, fiindcă foamea mă mâna din urmă. Vorba ceea: goliciunea mai înconjură, dar foamea dă de-a dreptul. Când am ajuns în portița grădinii din fața chiliilor, ușa chiliei mele era întredeschisă abia vizibil. Nici nu știu când am urcat în cerdac. Am pus mâna pe clanță. Încerc s-o deschid, dar am simțit că cineva se opune. Inima părea că vrea să zboare. Bănuiam cine-i dincolo. Am auzit și un chicot de râs, în timp ce ușa se deschidea încet-încet și o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
iubesc! - a rostit în timp ce a dispărut dincolo de ușă. M-am repezit la geam, s-o văd. Mergea cu pas grăbit spre chilia ei, privind mereu spre geamul meu... Am mâncat cu mare poftă sarmalele aduse de Zâna. Am ieșit în cerdac, unde am rămas o vreme, gustând din vin și întrebându-mă ce ascunde sfârșitul răspunsului Zânei: “că nu mai am răbdare”... După un timp, în lungul cărării dinspre mănăstire, cu pas greu, a apărut călugărul. Atunci l-am văzut pentru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
noastră. Spunând acestea, m-a luat de braț și am pornit către chilii. Călca cu ușor oftat. Când am ajuns în fața chiliei, m-a privit lung, fără cuvinte. Apoi, cu icnet dureros, ținându-mă pe după umeri, am urcat treptele până în cerdacul chiliei. În cele din urmă, a rostit abia auzit: ― Să vedem ce ne-a aduce ziua de mâine, fiule. Noapte bună! ― Noapte bună, sfințite! - am răspuns eu, privind la el cum, oftând a eliberare parcă, a apăsat pe clanța ușii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe crivat, cum nu făcusem de multă vreme. “Uite ce poate să însemne faptul că ai văzut-o - de departe doar - pe Zâna. În realitate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
însă, ca mâine când soarele va sta gata să apună, eu te voi aștepta la căsuța din vale. Acum îți urez poftă bună și somn liniștit. ― Nu voi uita, părinte. Noapte bună. ― Mergi în pace, fiule. Când am ieșit în cerdacul chiliei bătrânului, de peste pădure mă privea o lună plină, luminând feeric firea. Primul gând a fost cu întrebare: “Ce-o fi pus la cale bătrânul de mă poftește la căsuța lui din vale?” Dominat de această întrebare, am pornit spre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
toată oboseala și gândul amar l-am pierdut pe undeva, am ieșit. Înfășurat în prosop, m-am dus la gura izvorului, să-i ascult - poate pentru ultima oară - clipocitul fără început și fără sfârșit... După ce am mâncat, am ieșit în cerdac, cu gând să uit de mine, bând din vinul lăsat anume în oala de pe colțul mesei. Numai că n-am reușit să beau măcar vinul din ulcică. Nu aveam stare să rămân într-un loc. Așa că am ieșit pe cărarea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
părere de rău că n-am destul timp să rămân în preajma lui, am pornit fuga spre chilie, unde am stat câtăva vreme, ca să-mi revin din vâltoarea acelui vis. Când am simțit că sunt stăpân pe mine, am ieșit în cerdac. Soarele, sprijinit într-o rază pe culmea dealului din spatele mănăstirii, îmi zâmbea galeș. M-am oprit pentru o clipă, privind în zare spre locurile pe care le voi străbate mâine-poimâine în drumul meu spre casă. Un oftat adânc a fost
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
teanc de cursuri, a doua zi m-am înființat la Patricia acasă. Ședea într-o clădire veche, cu zidirea groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară. La etaj, un cerdac cu geamlîc înconjura clădirea. Pe vremea cînd casa aparținea celui care o zidise, fiecare încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule profesor, ați vorbit de claritate. Eu nu reușesc să vă înțeleg. - Nu poți fi cele ce-am spus pînă nu le trăiești pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îngrijea o tabla cu iarbă de foc, de lumină. L-am întrebat dacă el a făcut globul de lumină și mi-a răspuns că nu știe cine l-a făcut. Mulțumesc! Am ajuns într-o noapte la Frasin. Pe gang (cerdac) era puțină lumină și era bunica acolo, care mă chema în lumină. Eu eram în curte și era întuneric peste tot, oriunde mă întorceam. Și a început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-a și sa. Ariciul Otilia Cazimir Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea ca să se joace A-nfipt o sumedenie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
drumul mare łuica de-aur și nicicând Pe haiducii lați în spete, lăutari pe îndelete, N-o să-i mai auzi cântând. Han uitat la drum de țară, han cu streașina afară, Han pustiu și părăsit, Dacă nimeni nu coboară, în cerdacul de-odinioară — Eu la tine am venit Ca să-mi fii, han vechi, tovarăș, ca s-adorm la vatră iarăși, Să mă scol în zori aici... Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare Până-n suflet rândunici. Cerințe: 1. Scrieți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
au luat-o iar la ucis pe Leonora. Ziua era în amiaza mare și cum Dumnezeu nu stă degeaba, i-a trimis acasă pe cei doi copii mai mari ai lui Chimircan, pe Ion și Silică. Ion a urcat primul în cerdac ca să intre în casă, dar ușa era încuiată. Ei, auzind vaiete din casă, au început să strige cât îi ținea gura: Hoților! Criminalilor! Lăsați femeia în pace, n-o omorâți, că nu-i de vină cu nimic. Dacă n-o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lor, că era înaltă la un metru și șaptezeci și cinci, poate chiar mai mult. Așa a scăpat cu zile Leonora Grapini, dar cu o boală de inimă incurabilă, boală ce i-a grăbit plecarea în lumea umbrelor. La casa aceea cu cerdac și cu doi diregi la cerdac a zăcut Chimircan aproape șapte ani de zile. Vara pe prispă afară, iar iarna în casă pe pat, întorcându-l de pe o parte pe alta, că nu-și mai dădea duhul, că nici nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
metru și șaptezeci și cinci, poate chiar mai mult. Așa a scăpat cu zile Leonora Grapini, dar cu o boală de inimă incurabilă, boală ce i-a grăbit plecarea în lumea umbrelor. La casa aceea cu cerdac și cu doi diregi la cerdac a zăcut Chimircan aproape șapte ani de zile. Vara pe prispă afară, iar iarna în casă pe pat, întorcându-l de pe o parte pe alta, că nu-și mai dădea duhul, că nici nu avea bună voință să-și mărturisească
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dar de la casa familiei Boldescu nu a mai coborât în oraș. Casa era mai sus de Crucea lui Ferenț, pe acea parte în Târgușorul Nicolina. Casa Boldescu era o casă lungă cu o streașină de aproximativ doi metri și cu cerdac. Prăvălia și brutăria evreului Lupu se aflau pe strada Cucu, la numărul 21. Cu cinci hectare de pământ, Oacheș, vara, mergea la prășit la Iași la alții și la el munca o lăsa la urmă, că doar conducea femeia, precum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile lui erau grase, de parcă ar fi fost umflate. Casa lui era cu tablă albă, cu fața la apus, casă mare cu un corp ieșit în exterior, care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și mulți l-au blestemat, dar a venit timpul când a trebuit să dea socoteală pentru tot ce a făcut. Au venit bătrânețile, a venit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la soare, când la cald, când la răcoare, după cum o ruga el. Așa a ajuns cerdacul crâșmei locul lui de odihnă la orizontală, ca să aibă aer și lumină și să poată să mai audă câte un om trecând pe drumul satului. Și după câțiva ani de suferință și-a luat inima în dinți și a rugat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să mă ierți că eu, că eu am ... am ... am greșit, părinte, că eram tânăr și voinic și nu-mi era frică de nimic
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram Încă În cerdac (Îi spuneam cînd prispă, cînd cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, Îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]