6,424 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > CAD FRUNZE... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală, Pe valurile nopții să plâng, am obosit. Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală Îmi macină cu vervă tot trupul istovit. Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea, Alerg înfrigurată-n coșmaruri, tremurând, Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
noapte piesele negre; o catapultă fixată pe ușa camerei care-l trezea dimineața prin aruncarea unei mingi spre pat; un dispozitiv ca o vârtelniță electrică ce-i punea la îndemână, prin rotire, ustensilele de scris; un stilou care aspira singur cerneala din călimară. Și câte altele... Dar găselnița cea mai mare era o pereche de ochelari. Ramele groase de bagá fuseseră ale bunicului și-i dădeau un aer demodat, dar respectabil. Lentilele erau însă ce erau! Le făcuse - doar el știa
OCHELARII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384504_a_385833]
-
N-a căzut nici în durere, Când mușcat era cu ură. Răsplătită a lui credință Chiar în ziua Învierii, Când Lumina-i umple casa Și-n ferestră-i râd toți merii! După ploaie și furtună Vine ea și vremea bună, Cu cerneala bucuriei Vă scriu cerul poeziei. Muguri de cuvânt în soare, Căprioare sus pe creste, Fă din zi o sărbătoare Și te rog ne dă de veste! 30 aprilie 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Răsplata / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RĂSPLATA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384541_a_385870]
-
plăcerii, pe panta pantelor, în organul luminii. Și poate că strălucesc din adânc prin cuvântul alee, cuvântul plimbat de la soare răsare până la asfințitul culorilor. Și poate că nu sunt mereu victorioasă în apariții peste corectitudinea hotărârilor. O să mă vărs în cerneala timpului, fereastră spre vibrația sensului. (27 martie 2016) Referință Bibliografică: Fereastra / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FEREASTRA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384656_a_385985]
-
1777 din 12 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Creionașul năzdrăvan, a fugit din ghiozdan pentru că s-a supărat pe stiloul îngâmfat care, crezându-se star, i-a luat locul din penar. Ce să vezi, însă, la școală, rămas brusc fără cerneală, pe stiloul descărcat panica l-a apucat, neștiind cum se vor scrie de-acum lecții pe hârtie. Întristat peste măsură de așa încurcătură, întrebă prin preajma sa dacă știe cineva unde oare a plecat creionașul supărat. Sfătuiți chiar de penar, radiera
CREIONAŞUL NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384693_a_386022]
-
pe limba lui. Ia lăsați-mă pe mine! Menjünk uram szamár,Victor baci!!! Tata: Țin-te, Mărine, că plecă măgarul! Să trăiți, domnu’ șef ! Mulțumim! Fiul:Bă taicule, a dracului jigodie și măgarul nostru. Nici nu i se uscă bine cerneala pe pașaport și, gata, se și crede ungur. Se face că nu mai înțelege ce-i spunem în limba română. Tata: Ehei, Mărine, n-avem decât să punem mâna să învățăm o limbă străină. Că, uite, nu știi când îți
CU MĂGARUL LA FESTIVAL (SCENETA JUCATĂ LA PODUL PESTE RÂUL OLT, CU OCAZIA DESCHIDERII CELEI DE-A XXI EDIȚII A FESTIVALULUI DE UMOR:„OLTENII ȘI RESTU’ LUMII”, ÎN ZIUA DE 8.OCTOMBRIE 2015 de NICOLAIE DI [Corola-blog/BlogPost/382352_a_383681]
-
fluviu înghețat, Aș patina o viață și-ncă-o eră. Și-n pulpele cu iz tergiversat, Eu m-aș ascunde ca în litosferă. Ai unghii lungi, tăioase ca de linx. Și-acum mai port pe umeri cicatrici. Mi-ai consumat cerneala dintr-un pix înțepător ca acele de-arici. Privirea ta mi-ngheață clorofila ce-o port timid în vene și-n neștire. Aș adormi în manuscris pe fila cu chipul tău adulmecând uimire. Pe crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
Ricardo Caria .La mal de ape, lansarea cărții cu o lume bună arădeană, și metafora sincretismului s-a îmbinat cu Scrisul dinlăuntrul Roxanei Lucan. Sunt în carte Poeme bezmtice, Scrisori rătăcite, ascunse în Ploi trecătoare.Cutia cu trufe are cretă, cerneală, trei Segmente Musafiri. Referință Bibliografică: DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382548_a_383877]
-
Dunărea mea“) Dunărea este apa vie ce a purtat cu ea doina omului simplu, cântecul îndrăgostitului, durerea sufletelor ce s-au sacrificat pentru țara și credința lor strămoșească. În „Dunăre, apă vioară“ fluviul este rugat de cel înstrăinat să devină cerneală spre a putea trimite prin intermediul ei o scrisoare mamei sale în țară. În poezia „Valurile Dunării“ scrisă de poetul român Carol Scrob și pusă pe note de compozitorul Iosif Ivanovici, Dunărea vorbește despre dragostea dintre doi tineri. „Povestea lor e
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
orice om, am avut în viață necazuri, dar simțeam mâna lui Dumnezeu, care mă purta pe o scară în urcare. Părinții m-au iubit și i-am iubit din toată inima. Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală și nu o pot uita pe prima mea învățătoare, cea care mi-a pus creionul în mână, al cărei scris l-am moștenit, și nici pe frumoasa mea dirigintă, pe care de mică am admirat-o și o admir, ea
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
înger blând visat într-o seară Poarta inimii îmi va ramane deschisă Să intri când vrei să rămâi necuprinsă De nici un mănunchi de gânduri ascunse Să fim doar noi vise din ceruri trimise Când vorbele mele se vor usca în cerneală Și pe ogor cositul se va sfărșit Noi vom ști că iubirea ne a fost o comoară Și-o vom lăsa amintire celor ce vor iubi De anghel zamfir dan,azed Referință Bibliografică: vino / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN
VINO de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384008_a_385337]
-
Acasa > Poezie > Credinta > VĂ BATE-N UȘĂ, E PE PRAG ! Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Vreți să scrieți numai voi, Stropind pe alții cu cerneală? Robiți de pizmă muritori-eroi, Lui DUMNEZEU ÎI cereți socoteală ? Ați pus metafore pe vers Prin ficțiuni luptați cu îndârjire Cu Creatorul ăstui Univers Bolnavi în ură și-n vrăjbire ! În Rugă prin al vostru vânt Mă apăr cu avântul și
VĂ BATE-N UȘĂ, E PE PRAG ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384025_a_385354]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) A mea muză nu-i boita cu cerneală îngroșata nu versează frumusețea fălsuită în prefață nu imaginează-n rime măștile vopsite proaspăt ci doinește profunzimea sufletului ce îl recapăt când în chipu’-ți luna însăși o regină, se-oglindește cerul mângâie privirea, marea însăși te iubește eu cu
SONET 21 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384030_a_385359]
-
veacuri în așteptarea Învierii universale. Ea este numită "Raiul cel frumos al Bisericii", "pomul nestricăciunii, care ne-a înflorit desfătarea slavei celei veșnice, ușa Raiului". Sângele cel vărsat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat și a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Iisus Hristos a semnat actul eliberării noastre. Dimensiunea pascală a Duminicii și prăznuirea Crucii se întregesc astfel într-o iconomie teologică unică, în care suferința
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TE SLOBOD UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Mai răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se înclină Ori te strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Fila vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doineste A eternizat cuvântul. Citește mai
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
umbra ta,E-un Univers cu-o piatră grea,Care-și scufundă timpul nouîn vechi iubiri ... VI. BALETUL DE MĂTASE II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. Mor încet pe pănze de timp, Cerneala din ochi plănge pe mine, Din șoapte de prunc se naște-anotimp, Nemuritor în suflet și muritor în tine. Nu te mai văd... Acum sunt doar eu. Nu te mai simt, erai tu și atăt. Nu te mai știu, ești pierdut
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul in doi. Aș vrea să mă strigi, cu forță, din goarnă, ... Citește mai mult Mor încet pe pănze de timp,Cerneala din ochi plănge pe mine, Din șoapte de prunc se naște-anotimp,Nemuritor în suflet și muritor în tine.Nu te mai văd... Acum sunt doar eu.Nu te mai simt, erai tu și atăt.Nu te mai știu, ești pierdut
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
copil încălzindu-se în drapel, care, în cele din urmă, l-a transformat în banderole pe care le-a împărțit revoluționarilor care nu aveau tricolor. Este seară, dar nu îmi găsesc liniștea. Mă așez la masa de scris și cu cerneală roșie scriu în jurnal: „Gavroche în literatura franceză și istoria României”. Este numele unei scrieri viitoare pe care cred că o datorez semenilor, pentru ca aceștia să nu uite că dreptul de a spune oricând, oriunde, orice s-a recâștigat în
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
gând mă ia! Nu mă lăsa! Mă-nvinge!’’. Ucenicul Theo Răpan nu avea cum să nu se adreseze direct marelui maestru italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Luceafărul, Povestea magului călător în stele și, de ce nu?, Avatarii faraonului Tla. Iată, în cele ce urmează, sintagme poetice a căror forță de sugestie este dincolo de orice îndoială: ,, La umbra umbrei veșnicește Ana’’; Mi s-a uscat de dorul tău cerneala’’; ,,Străjerul nopții moartea mea vestește’’; Atunci, cutremurat, mă duce gândul/ La Inorogul meu, cel din Câmpie,/ De veghe stau icoanelor, țin rândul/ Căzuților martiri din Poesie’’; La fel și tu, iubire din poveste,/ De vrei să mă lovești, nu da
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
plătită. Pentru ei care huzureau în nemăsurate bogății și îngrămădeau aurul și veniturile țării cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre geniul și bunătatea lui nemăsurată. Pentru toate aceste orori nu poate încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
ăsta? - Nuu! Am răspuns noi în cor. - Las’ că vă învăț eu! A scos o monedă din buzunar și ne-a explicat jocul: uite, vedeți moneda asta? Cu ea puteți să vă cumpărați de la prăvălie tot ce vreți. Bomboane, jucării, cerneală, mă rog, ce credeți voi. Și acum, vă rog să-mi spuneți, vreți să v-o dau ? - Daa! Am urlat noi voioși, cu ochii sticlind de lăcomie. - Iote, mă! Toți vreți, ai? Vreți așa... banul pe degeaba? Păi ce credeți
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
șnur destul de gros și rezistent, trecut peste pieptul și spinarea școlarului, în diagonală. De fapt, nici nu i se spunea ghiozdan. Pe la noi i se spunea “geac”. În geac, școlarul ținea cărțile, caietele și tăblița, penarul de lemn, călimara de cerneală, pachețelul cu mâncare, o sticluță cu apă și ...alte “mărunțișuri”, numai de el știute. Destul de grele, ca să fie folosite drept arme de luptă. Desigur că “domnul” Dode a făcut instructajul “luptătorilor” din ambele “tabere combatante“. Cum să se ferească în spatele
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil; nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]