7,208 matches
-
pierduse orice valoare și peștera și Piatra Domniței și pădurea și totul. Se simți iar trist și neînsemnat și lăsă capul în piept ca un învins. Zări o furnică încercînd să atace o omidă... De prima dată i-a venit chef să le omoare pe amîndouă, dar se răzgîndi imediat și alungă furnica cu degetul în altă parte. Ce-i cu tine? auzi el deodată glasul puțin ironic al Ilincăi. Ori nu cumva vrei să zici că ai și tu scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la peretele de stîncă n-a ridicat nici o problemă mai aparte. Ba, dimpotrivă, a fost foarte vesel și plin numai de surprize plăcute. Și toți se purtau de parcă ar fi fost prieteni de cînd lumea. Singurul care nu prea avea chef mai de nimic era Tomiță. Dar, așa era el de obicei. Cît a fost drumul de lung, însă, nici tu insulte, nici tu aluzii răutăcioase la pumni fulgerați peste umăr, ori la alte aspecte de soiul ăsta. În sfîrșit, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timp, care-o făcea să poarte rochii lungi, cu gât înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care să mă citești. O Galatee. O „eu“ la feminin. Mișto și tontuță sau bună și a dracului sau cum te-oi mai vrea... Să fii acolo. Înțelegi? Să ai nume. Să vorbesc cu tine. Să-mi răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te las naibii să putrezești și să te cobor din lift pe tocuri cui, vopsită cu Londa și cu oja sărită. Să te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa de piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să putrezești și să te cobor din lift pe tocuri cui, vopsită cu Londa și cu oja sărită. Să te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa de piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara înapoi spre etaj, cu copilul sub braț, molfăind o mânuță plină de salivă. — Flan cu muștar și mușețel!, strigă ea binedispusă în urma lor, și poate-i pui și niște cireșe, ceva, să-l mai înveselești! to: ada from: david
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el. David. Îmi era dor de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre portret Unde să te duc azi? Femeia Lego. Ți-aduci aminte? Cu picioarele grele, um flate în sandale. Ai intrat pe poarta Muzeului. N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și fără poftă, piețele colorate ale Parisului nu mai repre zentau o fascinație, ci o priveliște mo no cromă, deja înghesuită într-un trecut îndepărtat, scria acasă rar și, în rest, nu mai scria aproape deloc, parte din lipsă de chef, parte ca reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat de ideea unui ridicol la care nu se mai gândise niciodată până atunci. Când nu erau împreună, petrecea ore încercând
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de întuneric cald și ploios, din Scoția. Sunt plictisiți, sastisiți, încremeniți, fiecare, în timpul lui, tânjind, fiecare, nu după celălalt, cât după sine, după un altfel de timp, unul intim, bine delimitat de cel pe care-l împart, fără prea mult chef, fără prea multă căldură. A doua zi, Alexandre pleacă în Gi braltar. Léa rămâne în urmă. Tacit. Implicit. De comun acord. Aici intră în scenă grădina de portocali. Lucrurile se schimbă. 45. Isabel Sumayya i-a spus Aaliyah. Și i-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mele, documentul „alx“ uitat pe un memory stick uitat, într-un timp al răului universal, în curând uitat și el, din care ei doi vor fugi departe, cine știe unde, poate chiar într-o cameră de hotel din Edinburgh, nu prea am chef să mă gândesc la asta azi și nici nu mai vreau să-i văd la față, o vreme. Jos de pe vasul meu. Afară din oraș. Valea din povestea mea! Exit cuplul fericit. Ce-ar mai fi? Probabil că eu, mâncat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când sunt numai treizeci de când suntem căsătoriți? A? Sau nici matematică de-asta de clasa a cincea nu mai știi? — Care treizeci de ani? — Care au trecut. Când au trecut? — Când trec orice treizeci de ani. Știi ceva, dacă ai chef de glume proaste, eu mă duc să mă întind, că eu sunt bătrână, nu ca alții... Femeia dădu din cap spre el, se întoarse pe călcâie și dispăru. Căzu pe gânduri. Ce vorbe mai erau și astea? Treizeci de ani
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
De ce faci asta? - Pentru că ai nevoie de o schimbare pe care altfel nu o vei face. - E vorba doar de mine? - Nu. Și de mine. - Te joci... - Da, cu mintea ta, dar îți vreau inima. - Vii și pleci când ai chef, mi-o vei frânge. - Și iubirea doare uneori. Ce faci, alegi să nu mai iubești? - De parcă ai vreo putere asupra ei. - Iubește Karina, nu-ți fie frică! - Pe tine? Nici măcar nu știu cine ești, nu te cunosc. - Exist, mă simți. E suficient
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să primești fără să faci nici cel mai mic efort pentru a oferi ceva. - La ce te referi? - La afecțiune, la atenție, la iubire. - Ofer chiar foarte mult din ceea ce ai enumerat. - Oferi cu porția. Când și dacă ai tu chef și atunci constrânsă de anumiți factori, sau împrejurări. - Mă judeci de parcă nu m-ai cunoaște. - Tocmai pentru că te cunosc foarte bine, mai bine decât vrei tu să te cunoști. Fugi. Când dai de greu, tu fugi în loc să lupți pentru a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
O altfel de poveste. Inedită, atipică, așa cum e ea.” Scrisoarea îi alunecă din mână. Ajunse la picioarele ei. Câte alte femei se regăseau într-o astfel de poveste, în povestea lui „atipică”? Cu un El prezent când și dacă are chef, cu o Ea răpusă de îndoieli și neîncredere. Cu un El dependent de libertate și o Ea dependentă de el. Cu un El care nu-și putea lua nici un angajament față de ea din motive rămase necunoscute. Cu o Ea... O
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dormea la soare un mare scriitor.... Mergem uneori pe mai multe cărări pentru a rezolva o problemă. Când, la un moment dat, „cărările” se încurcă renunțăm și căutăm cu mai multă rigoare „cărarea” cea dreaptă! Când câte un individ cu chef umblă pe mai multe cărări, problema pe care el vrea s-o rezolve e menținerea echilibrului... E normal să fim atenți la pașii copiilor noștri, întrucât urmele lor sunt și urmele noastre... Iar pașii lor, în fond, sunt pașii noștri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
descopere în sinea lui pe acest Bun Dumnezeu. Prin poezie (și prin poezie) cititorul află înțelepciunea de care are multă nevoie și care-i mai adâncă în înțelesuri decât tăcerea (despre aceasta, zic unii, că-i de aur!). La un chef este bine să mai faci pauze pentru a nu greși drumul la întoarcere spre casă! De la naștere oamenii se împart în: unii născuți a face numai bine alții a face numai rău; mai sunt „florile rare” care-și văd fiecare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
înainte de a începe altul, Marina murmură niște cuvinte la urechea lui Avito, îl îmbrățișează fără a se putea abține și nu doarme toată noaptea. Deja se află în funcție pedagogul. Hai, Marina, puțin mai multă fasole!... Dar dacă nu am chef? N-are importanță, n-are importanță... acum trebuie să mănânci mai mult cu capul decât cu gura.. hai, puțin mai multă fasole... aliment fosforat... fosfor, fosfor, mult fosfor este ceea ce trebuie... Dar apoi nu mai pot mânca cotletul... Cotletul? N-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sugerez... Sugestia este un fenomen... Pentru Dumnezeu, Avito! Pentru Dumnezeu! Fenomen, nu..., nu..., nu... Ai dreptate, să-mi fie rușine, ai dreptate... această ignoranță.... La noapte mergem la Operă, să te armonizezi... Dar dacă se termină târziu... și nu am chef.... Trebuie să ai. Vezi că deja nu îți mai aparții, Marina, că deja nu ne aparținem.... Femeia se lasă tăcută; mănâncă fasole ca pe iarbă, ascultă biografii ale marilor oameni, după cum consideră Don Avito, privește careuri, tabele, ascultă muzică... Cel
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cui vinzi, unde vinzi, ce concurență ai? I-am explicat de necesitatea unei firme, a foii cu antet etc. Nici un efect, i-am luat banii am făcut ceea ce mi-a cerut. După două luni mă reîntâlnesc cu respectivul la un chef și-mi spune: nu a avut nici un efect reclama ta. Pardon, am replicat eu, ... Ți-am zis de la început că poți să-ți faci super reclamă, dacă nu ai fost în stare să pui o firmă luminoasă ca să te poată
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
nu ai nici o părere a ta? De ce? EMMA: Tu ești bărbat. CHARLES: Și ce? EMMA: Ești soțul meu. CHARLES: Și ăsta e un motiv să te porți așa? Ca o oaie? Nu vrei să discutăm? Să aflăm adevărul? Nu ai chef să mă contrazici? EMMA: Nu. CHARLES: Cum e posibil? Ce vom face în felul ăsta? EMMA: Facem ce vrei tu, dragul meu. CHARLES: Dracu' să mă ia dacă pricep ceva din mofturile astea. Și pe tine, la fel. EMMA: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
frazele astea, învățate din broșurile tale stupide. Nu vezi că ești ridicol? CHARLES: Chiar nu se poate să nu ne certăm? EMMA: Nu ți se pare că e singurul motiv pentru care mai sîntem împreună? CHARLES: Știi ce... Dacă ai chef să mă terorizezi, eu mă refugiez în baie. Nu ies decît la meci. EMMA: Nu se poate vorbi cu tine. CHARLES: Ba da. Însă nu în felul în care vorbești tu. (Iese) EMMA (nervoasă, dă drumul la film, derulează înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
număr. Telefonul din casă începe să sune. LEONIDA: Ce-o fi? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA: Ce-o fi? EFIMIȚA: Așa. Ce-o fi? LEONIDA: Să fie revoluție? (dă pagina) EFIMIȚA (ridică într-un tîrziu receptorul, are mare chef de glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
important. Și cînd sună, nu răspunde nimeni. BUNICA: Dacă era important, o să mai sune. Dar cine crezi că te sună așa important? SONIA (teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-mi rup ceva. Să stau și eu pînă la 10 în pat ca matale. În loc să fii mulțumită că ai un ginere artist... Și încă un artist plastic. GETA: Plastic e în capul tău. Ai umplut casa de mîzgăleli. Dacă ai chef de bătut cuie, mai bine ai repara cotețul cîinelui că vine iarna și-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]