2,711 matches
-
el, pentru cei care îl priveau de la înălțimea bulevardelor, o înfățișare ciudată. Obișnuita animație care făcea din el unul din primele porturi de pe coastă, se stinsese brusc. Câteva vase menținute în carantină, era tot ce se mai vedea. Dar pe cheiuri, macarale mari părăsite, vagoneții răsturnați pe o parte, grămezi singuratice de butoaie sau de saci constituiau o dovadă că și negoțul murise de ciumă. În ciuda acestor priveliști ieșite din comun, concetățenilor noștri le era, pe cât se pare, greu să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rambert, fără să pară a observa prezența acestuia. \ Cu ce scop ? spunea. Și după un timp: \ Ce meserie are ? \ Ziarist. \ ESTE O MESERIE ÎN CARE SE VORBEȘTE MULT. Rambert tăcea. \ E un prieten, zise Cottard. ÎNAINTAU ÎN TĂCERE. AJUNSESERĂ LA CHEIURI, AL CĂROR ACCES ERA INTERZIS PRIN GRATII ÎNALTE. DAR S-AU ÎNDREPTAT SPRE UN MIC BAR ÎN CARE SE VINDEAU SARDELE PRĂJITE, SE SIMȚEA MIROSUL PÂNĂ AICI. ― Oricum, a încheiat Garcia, asta nu mă privește pe mine, ci pe Raoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lista celor morți pe câmpul de onoare. Câteva minute mai târziu, doi bărbați s-au apropiat, l-au privit cu indiferență, apoi s-au dus să se sprijine în coate de parapetul aleii și păreau în întregime absorbiți de contemplarea cheiurilor goale și pustii. Aveau amândoi aceeași statură, erau îmbrăcați la fel, cu pantaloni albaștri și tricouri bleumarin cu mâneci scurte. Ziaristul s-a îndepărtat puțin, apoi s-a așezat pe o bancă și putea acum să se uite la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
altfel. Înaintă, raza aruncată de lanterna sa mărindu-se pe când se apropia de ușa de sticlă. Ziad, care stătea nemișcat în birou, cu mâna strânsă pe sertarul pe care tocmai îl scosese din dulapul de acte, auzi un zăngănit de chei. Într-o clipă, acest paznic va descoperi că broasca a fost forțată. Nu era timp de pierdut. Ziad scoase arma din toc și ieși în holul principal, de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fericirea pe care i-o adusese asocierea sa cu Levy Pants, domnul Gonzalez trecu o cârpă de praf pe deasupra mesei lui de scris, așa cum făcea în fiecare dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe Poland Avenue, terminalul armatei și fluviul Mississippi, iar departe, în zare, docurile și acoperișurile din Algiers, aflat de cealaltă parte a râului. O femeie foarte bătrână intră clătinându-se în cameră și se lovi de un rând de fișiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imensă antenă de televiziune cu urechi lungi ca de iepure, antenă care nu primea nici un semnal electronic încurajator din lumea exterioară, dar care în schimb lăsa uneori să iasă un fum de o nuanță foarte suspectă. Alături de magaziile cenușii ale cheiului, aliniate în lungul râului și al canalului aflat de cealaltă parte a șinelor de cale ferată, stătea îngrămădit Levy Pants, o pledoarie tăcută și fumegândă pentru renovarea orașului. În creierul central se desfășurau mai multe activități. Ignatius își bătuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Mattie Ramble se găsea într-un colț al cartierului Carrollton, acolo unde St. Charles Avenue și fluviul Mississippi se întâlnesc, ca apoi bulevardul să se termine. Se formează un unghi, bulevardul cu șinele tramvaiului pe o parte, fluviul cu cheiul și cu șinele de cale ferată de cealaltă parte. În acest unghi se află un mic colț aparte al orașului. În aer plutește tot timpul mirosul greu și îmbâcsit pe care-l emană distileria de alcool de pe malul apei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se Între timp să nu dea peste Întreaga familie În living, vorbind despre politică, bând ceai și mâncând fructe, așteptând-o să se Întoarcă. Însă Înăuntru era Întuneric și pustiu. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram frumos! Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale Îmi Înmînase ea un set de chei de la propriul ei apartament. (Și nu numai, dac-ați ști...) Fusesem cît pe ce să stric totul aducîndu-l pe tata cu mine În cameră! A fost ultima mea criză majoră de paranoia, ultimul meu delir de anvergură (cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decît nouă seara și m-am dus imediat să mă bag În pat. M-am grăbit să Închid ochii și m-am văzut săvîrșind adevărate fapte de vitejie. Mă hipnotizase cumva Zscharnack de la distanță? Mă vedeam mergînd de-a lungul cheiurilor, de la Saint-Michel la podul Concorde. Străbăteam podul fără să-mi fie teamă că se va prăbuși. Apoi traversam piața Concorde ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic deosebit. Și poarta Saint-Cloud? Treceam și de ea! Treceam ca prin unt! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se ceartă, însă o făceau cu detașare, fiind evident că nu ajunseră încă la punctul acela în care ar fi fost nevoiți să-și ridice vocea unul la celălalt. Fără a se întreba ce face, Tokachenko scoase inelul gros de chei din buzunar și căută cheia la camera lui Govorov. Clinchetul cheilor potoli discuția din interior. Dar Tolkachenko se mișcă repede, și băgând cheia în ușă, o încuie. Apoi o scoase de pe inelul cu chei și o puse înapoi în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
face, Tokachenko scoase inelul gros de chei din buzunar și căută cheia la camera lui Govorov. Clinchetul cheilor potoli discuția din interior. Dar Tolkachenko se mișcă repede, și băgând cheia în ușă, o încuie. Apoi o scoase de pe inelul cu chei și o puse înapoi în broască, întorcând cheia în ușă astfel încât aceasta să nu poată fi împinsă de dinăutru. Auzi pașii grăbindu-se înspre el. Ușa se zgudui în toc. ă Ce-i asta? veni strigătul injurios al lui Govorov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
standul, murmură. Plecară, lăsându-le pe Kitty și pe Desert Rose singure, lângă cele trei case imense pe roți, fără chei cu care să poată intra. — Ce se petrece aici? De ce nu mi-a răspuns când l-am Întrebat de chei? La cine sunt cheile? Întrebă Kitty, privindu-și prietena cuprinsă de disperare. Nu știu! zise Desert Rose posomorâtă. Sincer, În momentul ăsta numai de chei nu-mi pasă. Abia acum Înțeleg de ce, cu vreo două săptămâni În urmă, la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
intra. — Ce se petrece aici? De ce nu mi-a răspuns când l-am Întrebat de chei? La cine sunt cheile? Întrebă Kitty, privindu-și prietena cuprinsă de disperare. Nu știu! zise Desert Rose posomorâtă. Sincer, În momentul ăsta numai de chei nu-mi pasă. Abia acum Înțeleg de ce, cu vreo două săptămâni În urmă, la New York, Charlie nu-mi răspundea la telefon când Încercam să obțin aprobarea lui pentru ramele mari. Evident, se simțea prost că urma să cheltuiesc degeaba zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei. Patrick plecă să doarmă la un prieten. Kitty, Desert Rose și Pedro rămaseră și traversară din nou parcarea spre rulotele Încuiate. Partea ciudată la vremea din Los Angeles e că poate să fie incredibil de cald la prânz și incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie. Nici eu nu pot s-o sufăr. E o chinezoaică foarte tânără, nu stă legal În State, lucrează aproape gratis, probabil de asta o și păstrează. Era o bârfă interesantă, dar Kitty nu se putea gândi la altceva În afară de chei. — Oare de ce-a evitat toată seara Întrebările despre chei? — Nu-ți face griji, zise Desert Rose, o să se Întoarcă În curând cu ele, o să vezi. Pe la două, Charlie Îl sună Într-un final pe Pedro din camera lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chinezoaică foarte tânără, nu stă legal În State, lucrează aproape gratis, probabil de asta o și păstrează. Era o bârfă interesantă, dar Kitty nu se putea gândi la altceva În afară de chei. — Oare de ce-a evitat toată seara Întrebările despre chei? — Nu-ți face griji, zise Desert Rose, o să se Întoarcă În curând cu ele, o să vezi. Pe la două, Charlie Îl sună Într-un final pe Pedro din camera lui de hotel și Îi spuse că nu avea nici o cheie. — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
frig! zise Kitty. Cred că sunt sub minus cinci grade aici. Oare putem da drumul la căldură? Întrebă Desert Rose tremurând. Pedro, tu ai mai stat Într-o rulotă din asta... — Mi-e teamă că nu putem, răspunse Pedro. Fără chei, nu putem porni motorul. Iar dacă motorul e oprit, nu avem curent, deci nu avem nici apă curentă, nici căldură. — Asta chiar pune capac: pe lângă toate cele Îndurate, nu putem nici să facem duș, nici să mergem la toaletă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt. S-au urcat în alt ascensor. Are două viteze, explică Marçal să începem cu cea mai mică. Apăsă pe butonul respectiv, apoi pe cel cu numărul douăzeci, Mergem mai întâi până la etajul douăzeci ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce coincidență grozavă, e și prietenul lui Jacopo Belbo aici, vino, vino și dumneata...“ M-am ridicat imediat, am salutat și am ieșit. Am străbătut Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foarte modern. Conținea un raft laminat, îndeplinind și rolul de birou, ce se întindea de-a lungul peretelui opus, două scaune cu spătarul drept și un zeu african priapic, de al cărui falus în erecție profesorul își atârnă inelul de chei. — Vă așteptați la tomuri legate în piele și canapele? întrebă el, observându-i privirea. Nu mai e nevoie de așa ceva acum. Totul e stocat în laptopul nostru de încredere și nu există CD-uri legate în piele, slavă Domnului. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spune că-i... frumos. Târgu Frumos Care apă curgătoare Curge tulbure și zveltă Și-nainte de vărsare Se împrăștie în Deltă? Din Moldova, spre Ardeal, Prin Bicaz să treci de vrei, N-ai nevoie de pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion și jumătate de locuitori treziți din somnul lor de basm se vor întîlni în Bursele clocotitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]