1,574 matches
-
vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Servitorul scoate un strigăt gutural și-și acoperă speriat cu mâna cele câteva firișoare de păr din bărbiță. — Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu ne costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsit, nesimțiții, atâtea cusururi, că am arun cat-o. Libertul își pleoștește, instantaneu, colțurile gurii. A exersat de atâtea ori acest mic truc, încât îi vine acum de la sine. Numai că Augustus, cufundat în amintiri, nu-l bagă în seamă. Chicotește înfundat: — Nici Medeea lui Ovidius n-a avut mai mult noroc. Au făcut-o harcea parcea. Nu cred că va fi jucată vreodată pe scenă. Medeea lui Ovidius Naso, poate, dar nu și tragediile lui Pol lio, îl ironizează în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imobilizează. Cu fermitate. Numără până la 15 în gând, apoi îi dă drumul. După o clipă de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește iritată Occia. Câteva tinere chicotesc. Nu e prima oară când bătrâna bate câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni nu știe exact ce vrea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi vine pofta de mâncare, dacă mănâncă întotdeauna acasă? Femeia se eliberează din strânsoare cu un aer ofensat. — Ție ți-e ușor să glumești, bodogăne nemulțumită. Și lui Germanicus i-o fi ușor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe față. I-ar putea înscena un delict. Bineînțeles, îl va denunța doar pe amant la început. Este datoria lui de bun cetățean. Pe ea, nu. Proștii vor crede că se mulțumește să-și înlăture rivalul. O să ezite un timp. Chicotește. Din dragoste pentru soția sa. Să dea impresia că dorește s-o țină în continuare în casă. Dar o să aibă grijă ca zvonul să se umfle, va pune în circulație mici detalii picante, până când indignarea îi va face pe ceilalți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor. Nu e rău pentru un ub, sau ce naiba ziceai că ești. Germanul se împurpurează, fără să răspundă. Ți-au schimbat numele când te-ai înrolat? Pusio mârâie ceva înfundat. — Probabil că li se răsucea limba în gură când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iau din loc. Strigă tare după puști: Și tu, vezi să nu mă faci din nou de râs! Acesta întoarce capul rugător. — Dar dacă, totuși, vreunul dintre ei nu e mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își dă seama că nu vrea să discute despre asta. Nu insistă. M-a dus la un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau cavaleri de rang ilustru? îi ia Tiberius vorba din gură. Râde destins. — De obicei nu îngădui nimănui, în afara credincioșilor mei Seianus și Lygdus, să mă însoțească. Da’ nu te temi pentru viața ta? remarcă acru Silvanus. — Să mă tem? chicotește Tiberius. De cine să mă tem? De cei care îmi dau voturile lor? Bătrânul își dă seama de ridicolul situației și își mușcă buzele îmbufnat. Tiberius Nero adaugă dezinvolt: — Mă comport așa pentru a înlesni oricui posibilitatea de a mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
naturii... Se destinde, dintr-odată. Dar nu există semn, oricât de înfricoșător ar fi, care să indice un proces fatal și iremediabil. Îi vine să râdă. Se va face apel la înțelepciunea și îndemânarea preoților pentru a-l evita. Aproape chicotește. Redevine brusc serios. Însă garanția succesului nu există. Aici e buba. Pentru a face față momentelor de criză, sistemul politic a focalizat dintotdeauna temerile într-o zonă în care clasa sacerdotală pretinde că posedă cunoștințe moștenite de la străbunii etrusci. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se gîndi că, probabil, păreau o pereche de jalnici actori amatori. Mereu Îi era teamă că va izbucni În rîs. Altădată, Într-un alt hotel, chiar Începuse să rîdă, și asta Îl făcuse și pe el să rîdă; stătuseră acolo, chicotind ca niște copii... Își termină ginul. Asta era partea cea mai dificilă. Luă hîrtia, stiloul, poșeta, și... — Nu uitați asta, domnișoară, zise el, atingîndu-i brațul și ridicînd cheia. O ținea de placa de lemn. Ea roși din nou. — Mulțumesc. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai Întîi, apoi o trase spre sine. Fumară o jumătate de minut, În tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la pămînt de o biată țigară! Își ținu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ieșindu-i pe-acolo, pentru că o pătrunsese adînc. Apoi Își veni În fire și-l văzu pe domnul Imrie, dar Încă simțea cornul. Se gîndi că, probabil, o țintuise de canapea. Se auzi rostind lucruri absurde și pe domnul Imrie chicotind. — Tauri? O, nu. Nu În Cricklewood, draga mea. El Îi puse un bol În față și i se făcu rău. Îi dădu o batistă să-și șteargă buzele și o ajută să stea În capul oaselor. Prosopul Îi dispăruse de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alune. La capitolul maturitate, te bat cu de vreo zece ani. Nu ți-a zis nimeni că fetele se maturirează mai repede decît băieții? — M-aș angaja Într-o dispută cu tine, dacă n-ai purta cizme atît de ascuțite, chicoti Dan. Și acum mai țin minte cînd m-ai lovit În testicule cu pantofii ăia cu toc cui. Emma scutură din cap și se uită la mine. — Îți vine să crezi? Nu avea decît paisprezece ani atunci, dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de-a dreptul șocat. Nu mă așteptam la una ca asta. — Deci, ești Încîntat? — Tu ești? — SÎnt În al nouălea cer. Furia Îmi dispare la fel de repede precum s-a iscat și, o secundă mai tîrziu, Îl strîng În brațe și chicotesc incontrolabil. — Adică, la Început, am fost și eu șocată, dar acum mi se pare incredibil! Voi avea un copil, Dan! Noi vom avea un copil! Îl țin strîns și nici nu-mi pasă că rîde nervos și spune: — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tuturor să se așeze la masă, deschizînd apoi ușa dublă de sticlă și chemîndu-le pe fete din grădină. Copilele sînt impecabil de bine-crescute. Se așază una lîngă alta pe bancă, la unul din capetele mesei, și-și ciugulesc mîncarea În vreme ce chicotesc la glume pe care nici unul dintre adulți n-ar visa măcar să le priceapă. Fran și Marcus rîd, se ciondănesc și se contrazic, iar eu stau și mă bucur de toate astea, fericită că mă aflu din nou aici, peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ea. Am ridicat din sprîncene a mirare și m-am Întors spre el. — Cum se face că tu ai voie să spui asta și eu nu? Dar el rînjea În continuare. — Ai auzit ce-am spus? Frumoasa mea soție? Am chicotit și eu. — Știu! Iar tu ești soțul meu. O, Doamne, tare ciudat mai sună! — Știi ce e și mai ciudat? Dan arătă cu mîna spre burta mea și-și coborî vocea pînă la șoaptă: — E un copilaș acolo! Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de noapte din mătase La Perla e Întinsă pe pernă. — Vino Încoace. Dan mă trage către el și cădem, Îmbrățișați și chicotind, pe pat. Linda și Michael ne sună a doua zi dimineață, la opt. Mai Întîi sună telefonul hotelului, dar eu refuz să-l las pe Dan să răspundă, știind că nu puteau fi decît socrii mei și, În plus, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Poate că nu reușesc eu să-l privesc În ochi, dar tot mă așez pe canapeaua din fața lui, ca să Încerc să-mi dau seama ce hram poartă. Totodată, Îl țin sub observație pe Dan, care-l face pe Tom să chicotească, suflîndu-i zmeură pe burtică. Priveliștea mă face să zîmbesc. SÎnt atît de Încîntători Împreună. Apoi, atenția mea se Îndreaptă iarăși spre Andy. Nu-mi trebuie decît cinci minute ca să-mi dau seama ce anume nu-mi place: nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]