6,287 matches
-
de profesori și părinți atunci când ți se înscria în catalog o notă proastă. Primul examen a fost la matematică. Luana a ieșit din sală oarecum degajată, bazându-se pe o notă, lejeră, de șapte. La fizică însă a fost un chin să descâlcească problemele. În noaptea aceea și pe tot parcursul zilei următoare a învățat pentru testul la română. După trei zile s-au afișat rezultatele. Intrase cu opt, la clasa de electrotehnică. Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i dojenească fetița pe care o crescuse cu atâtea sacrificii. Când va avea copii, n-avea decât să-i mustre pe ai lui. După cât se pare, ai mei nu vor mai veni, îi răspundea bărbatul amărât și sătul de chinul nevestei. Învățată să trăiască singură și să n-o interpeleze nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai mic comentariu. La rândul lui, independent și voluntar, Radu nu suporta să i se dea ordine ori să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dornică de-a se complace în situația de suferindă căzută la pat, rămaseră fără ecou. Invoca numele lui Ștefan și amenința că-l va chema să-i ia nebunele de pe cap. Apoi îl învinuia c-o părăsise, lăsând-o pradă chinurilor și dezorientării și căuta fel de fel de pretexte pentru a se închide în camera ei. După zece zile, mânată de o pornire nedeslușită, Luana se alătură Sandei în bucătărie, se așeză pe un scaun și-o întrebă dacă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți, gioi? Radu încerca să zâmbească. Da, joi. Pentru Luana era un chin să fie imparțială. În timp ce inginerul se bucura de libertate de mișcare în propria casă, de altfel, făcând-o să se simtă prost atunci când trebuia să iasă pentru a se întâlni cu celălalt, Ștefan, fără să facă vreun comentariu, o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să lase baltă școala și să rămână să muncească Într-o orezărie sau să dea o mână de ajutor la pescuit. Despre unii ca ei, Adam afla ori că le murise tatăl Înecat, ori că li se prăpădise mama În chinurile nașterii. Astfel, deveneau orfani. Pe insula lor părea Întru totul firesc să-i lipsească cuiva cel puțin unul din părinți. Într-o zi le-a venit un nou profesor, unul care Își făcuse studiile la Universiteit van Indonesie, un tânăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine dezvoltată, iar din pricina transpirației păreau unși cu ulei. Ochii Îi țineau larg deschiși, dar priveau În gol, iar unii dintre ei plângeau. Așa cum le dicta ritualul, căzuseră În transă. Nu se mai auzeau decât gemetele lor torturate, un copleșitor chin demonic. Margaret se hlizea. Karl era leoarcă de sudoare, iar Înfățișarea lui Începea să se apropie de a dansatorilor, În același timp goală de expresie și furioasă, ca a unui copil trezit brusc din somn. Ea ar fi vrut să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și ingenue, personaje secundare (cum e, de pildă, un oarecare Iliescu: "La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de nedescris, luni întregi, zi și noapte reconstituise evidențele contabile, își neglijase familia și organismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încă o noapte, un întuneric după un alt întuneric, un lanț nesfârșit. Să fie căutarea o încercare de a ieși din beznă? Era atât de absorbită de noua ei îndeletnicire încât suportă zile întregi o durere intensă de măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful deasupra chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce se mai vaită, că are ficatul mărit, îl percepe ca pe un bolovan, că simte cum stomacul său funcționează, cum îl ard acizii secretați, cum se filtrează alimentele și apoi descrie pas cu pas tot traiectul sinuos, dificil, un chin, nu alta, de-a lungul celor câțiva zeci de metri de intestin, până la anus, unde e o adevărată explozie de durere, un supliciu, ce mai, de multe ori nici nu mai mănâncă, grăsimea de pe el e o aparență, celule proliferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina zări de departe literele lăbărțate, dezordonate, atât de cunoscute. Elena nu se împăcase niciodată cu scrisul, regulile gramaticale erau mult prea complicate ca să le poată pricepe. Învăța o lecție de la prima lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea și caraghioasă, stătea aplecată peste caiet, cu degetele cocârjate pe luciul stiloului, icnind din când în când de încordare de parcă i-ar fi trebuit forță ca să caligrafieze. De aceea nici acum nu se obosise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fapt simplă și totuși cât de greu îi venea să accepte. La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de nedescris, luni întregi, zi și noapte reconstituise evidențele contabile, își neglijase familia și organismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rezista încă nervos, numai vigoarea tinereții îl ajuta să se mențină la limita normalului. Cine-l vedea pe "bietul băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în alta, reproducând din memorie cursurile lui învățate de ea pe dinafară, oprindu-se de o mie de ori în fața ferestrelor, dornică să-l vadă traversând strada către hotel, trist, vesel sau indiferent cum, numai să se sfârșească cumva acel chin al incertitudinii pentru care ea nu mai avea forță. Sidonia era stăpână numai pe terenul supozițiilor, atunci când la mijloc erau viețile altora, îi era ușor să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un serial științific, tatăl, foarte interesat, ca întotdeauna de asemenea subiecte și-a luat scaunul și s-a apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea nervos la fiecare observație exuberantă a lui, avea un aer absent, n-o prea interesau tainele naturii, de altfel nici nu prea credea sau nu înțelegea bine. În aproape 60 de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat măcel în farfurie, se alegea cu foarte puțină carne și tot se îneca din când în când. Pentru mine, le spunea el râzând, e un chin să mănânc pește. Îmi place și totuși de multe ori mi se inhibă pofta numai de groaza dificultăților prin care trec. Se vede că nu ești pescar, observă Dimitrie. Nu, nu sunt, confirmă Ovidiu. Îți trebuie pentru asta o răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orb de egoism menținut asupra ei. Carmina! Bietul autor, continuă ea cu nerv, în timp ce-și scrie piesa și-și pierde acolo, pe masa de lucru neuronii, părul, vederea, o parte din suflet, habar nu are că odată isprăvit chinul, la reprezentarea piesei sale, vin persoane, ca scumpa ta soțioară, care nu vrea decât să-și etaleze bunăstarea și puținătatea minții, care face ocheade sau temenele în fața vreunui grangur... Ah, taci, o întrerupse Ovidiu, bătând cu pumnul în masă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că așa o fi creația, se naște din durere, ar fi vrut să fie o bucată de plastilină în mâinile viguroase ale cosmeticienei și, după chinul îndurat, ideal ar fi fost ca din scaunul de piele să se ridice o cu totul altă creatură decât Sidonia cea veche, cunoscută deja. Înțelese curând, din slugărnicia fetelor ce roiau în jur, că rămăsese tot doamna avocat Sidonia Trofin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să urmeze filologia, că va munci în van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un fel dreptate. După o vreme ajunsese la concluzia că decât să îngroașe rândurile celor care stau pe la porțile Inspectoratului Școlar vânând vreo titularizare, fie și într-un cătun, era preferabil să rămână la birou, la financiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu un cunoscut de-al lui din București, bine că eram cu tine, aș fi rămas singură la masă, mai ales că el, la 5 dimineața, ce faci, scroafă? Dormi? Cât ai la interfon, 059. Hotărâsem să pun punct acestui chin, e nu, am decis, și așa am plecat să joc ultimul spectacol din stagiune, el a spus de pe holul teatrului un pa! pe care l-am auzit din cabină, e bine că pleacă... apoi am mers cu Baby să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ajutat foarte mult, atmosfera era ca-n piesă, identică, albicioasă, stranie, nu era lume multă pe plajă, mișto, părea că din apă se ridică coloane grecești de atâta liniște, fețele oamenilor exprimau sufletul foarte clar, cine ce durere avea, ce chin, iar noi păream extratereștrii pe pământ și oamenii, un film de care mă detașam, nu mă mai durea nimic, deși avusesem motive, celălalt personaj s-a sinucis pentru că n-a putut avea copii și tu ucizi unul ca să trăiești, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iubesc de nu mai pot, și tu mie, asta, asta n-aș putea, noi 2 târziu, bem zmeurată? ai alcool? de la mama, până la urmă e un blestem să se îndrăgostească toți de tine.. .e chiar plăcut... până la urmă e un chin, aș putea să profit de asta, mulți o fac, mi-ești așa de dragă, am băut jumate de sticlă, și ce dacă, eu m-am cam îmbătat, și eu... aș putea să-ți fut viața dar nu vreau, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu mai înseamnă nimic. Mulți răi în viața mea, tata, de fapt oameni neclari, nesiguri, care încearcă și ei, și eu o pradă atât de ușoară. Să crezi în ei din start și să te ciuntești până când sufletul iese din chin senin, îndepărtat, puternic, detașat, ca și cum aș fi epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fapt oameni neclari, nesiguri, care încearcă și ei, și eu o pradă atât de ușoară. Să crezi în ei din start și să te ciuntești până când sufletul iese din chin senin, îndepărtat, puternic, detașat, ca și cum aș fi epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență zilnică, mă agăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe lume. — Și-acum? Ei, acum nu mai simt nimic, răspunse ea. — Să știi că-i făcut cu mult simt artistic. Adrian desena cu degetul conturul tatuajului. Era prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cea mai rea treaba care i s-ar fi putut întâmpla vreodată. — De ce? — Credea că toată chinta aceea regală de recenzii de vis o să se repete la nesfârșit. Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat. Fiecare nou român era un chin mai cumplit decât cel anterior. Cand se apropia dată de publicare a cărții, tensiunea din casă devenea insuportabila. Dimineața devreme Adrian se așeza pe trepte în pijama și halat și aștepta să-i apară ziarul în cutia poștală. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]