1,778 matches
-
revărsa spre el ca un val de pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor. O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
duceam la ei, o vedeam pe tanti Angela cu amândoi ochii vineți ori poate numai cu unul, alteori, când era mai grav, avea buza spartă sau, mai rău, câte un dinte scos, de acum rămăsese numai cu măselele și mesteca chinuit, ca un bătrân, fiindu-mi groază să-i privesc gura știrbă, la cei aproape treizeci de ani pe care-i avea. Eram bună prietenă cu Liana, fata mijlocie, colege de clasă amândouă, ba chiar am stat în aceeași bancă până în
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
forțat, de multe ori nedoriți, asupra cărora se abăteau cele mai multe dintre frustrările predecesorilor noștri. Nu noi am cerut să venim pe lume și nici ei nu ne-au dorit, nu eram programați și iubiți, ci eram accidente indezirabile ale femeilor chinuite să ducă o viață dedicată eminamente reproducerii și creșterii unor odrasle apărute din neant, din acte de violență domestică dusă la extrem până aproape de viol. Asta eram. Cei mai mulți dintre noi... Nea Gică, un om blând și bun când era treaz
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
și unde-i egalitatea Stresul,nervi,grijile îți mănâncă sănătatea Aveam frați la munc-afara Ca s-o ducem bine-ntara Ei la fiecare patru ani promit multe Și doar din patru-n patru ani se gândesc să îi ajute Pe bătrânii chinuiți și copiii far-un adăpost P-aia mulți , amarații care n-au un rost Doar la patru ani vezi un parc cum se ridică Iar în rest,blocuri,spitale,case toate pică Asta-i ROMÂNIA ,țara mea E frumoasă țară
EXISTENTA INEXISTENTEI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346400_a_347729]
-
de la nașterea fiicei sale trece prin chinuri cumplite, e pe punctul să-i fie tăiați sânii, primind apoi o condamnare de 7 ani, pe care o execută integral. Iar după detenție nu poate scăpa de ispita urii, își simte sufletul chinuit, îi este foarte greu dar nu poate ierta, - dovadă evidentă că singura posibilitate de salvare în încleștarea cu sistemul diabolic comunist este răspunsul creștin, altfel salvarea morală a persoanei intrate în acest conflict devine imposibilă. Deținutele provenite din mediul rural
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
acel capitol de Istorie a Literaturii Universale deloc de neglijat, care este Literatura Rusă; și chiar să citim de la generația mai nouă de monștri sacri ai Premiilor Stalin, primele cărți; nu cele conformiste, pentru care fuseseră laureați, ci acelea simple, chinuite, mai puțin puse în circulație, cu care se afirmaseră la tinerețe, atunci când își trăgeau seva din acea adevărată literatură mai veche sau din îndrăznelile moderniste ale secolului care începuse cu aripi spre inovație, nonconformism, avangardism, suprarealism și libertinaj de expresie
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
trebuie! A intervenit ceva și trebuie să plec. Deplasarea cu autobuzul nu s-a dovedit a fi una din cele mai plăcute pentru Emanuela. Oboseala și neliniștea ei și-au spus cuvântul. I-a fost destul de rău. Într-un final, chinuită, a reușit să adoarmă și a dormit până a ajuns în oraș. A trecut pe acasă, destul de tulburată și încă obosită, a lăsat bagajul și a sunat scurt la părinți pentru a-i liniști. - Alo...! Emanuela sunt. Sărut mâna, mămică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
ce făceau aici, de ce-i înconjuraseră locul?! Și de ce-l împungeau în vedere cu torțele și cu furcile?! Omul alerga pe marginea ariei, hăituit precum un animal sălbatic. Abia își trăgea suflarea, iar mintea sta să-i pleznească odată cu inima. Chinuit, prinse răgușeala spurcată: -Ce ți-am zis eu, sărăntocule, la prânzul al mic?! Nu ți-am spus să te grijești de plecare grabnică?! Nu te-am sfătuit eu cu domolul să nu te mai dai țeapăn și să batem palma
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
lin, Cum ai știut, bădie Mihai, tot ce urmează? Căci vremurile noastre le-ai zugravit deplin. Apostol al iubirii, istoriei, profetul Izvor curat de aur, divin, nemărginit, Cum ai putut, române, să-ți umilești poetul Închis în sanatorii, bătut și chinuit? Cum l-ai lăsat, Junime, abandonat, pe geniul Ce a vibrat cu tine acolo, la Pogor Și-a strălucit în versuri care străbat mileniul? Ce făcea Maiorescu, Rosetti Theodor? Unde erați cu toții când suferind cantase ”Deșteaptă-te române”, în ultimă
EL, UN PAHAR CU LAPTE CERU ȘI-APOI MURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375853_a_377182]
-
da? Ai adunat atâtea în sufletul tău... și acum nu mai știi ce să faci cu ele. Ești un singur om, draga mea! Cât vei mai aduna de la toți? Hai, spune-mi! Ce te apasă? Ce-i în suflețelul tău chinuit, draga mea? Nemișcată, Emanuela o privea pe Simona, ca și când nu ar fi văzut-o și nu ar fi auzit-o. După câteva clipe lungi, expresia chipului i se schimbă și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Rușinându-se de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
poate,Să se-amestece în toate.Ne rostogolește gheme,Chiar de nimeni nu se teme,Se urcă pe mașinoaie,... XV. LUPUL NEAJUTORAT, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Lupul s-a îmbolnăvit, Era singur, chinuit, Stătea, bietul, leșinat, Că de mult n-a prea mâncat. Vulpea-n cale îi apare, O-ntreabă ce merinde are. Ea multă hrană-a adunat, Dar, totuși, azi l-a refuzat: „- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi, Acasă am
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
ce merinde are. Ea multă hrană-a adunat, Dar, totuși, azi l-a refuzat: „- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi, Acasă am și eu copii, Și-apoi, atuncea când vânai, ... Citește mai mult Lupul s-a îmbolnăvit,Era singur, chinuit,Stătea, bietul, leșinat,Că de mult n-a prea mâncat.Vulpea-n cale îi apare,O-ntreabă ce merinde are.Ea multă hrană-a adunat,Dar, totuși, azi l-a refuzat:„- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi,Acasă am
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
cu razele mele. Pe această fată o chema Speranța și era fiica unei bătrâne care plângea mereu când afla de suferințele și nenorocirile oamenilor din țara sa. Pe bătrână o chema Durerea, maica Durere, cum îi spuneau oamenii săraci și chinuiți. O vreme am căutat să ajut oamenii nevoiași ca să nu mai plângă bătrâna, dar erau atât de mulți acești oameni loviți de suferințe și copleșiți de nevoi, încât m-am săturat și i-am spus Durerii: - Eu, măicuță, am să
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
1919 au fost urmăriți, prinși prin trădare și legați unul de altul de către bandele bolșevice maghiare ale lui Bela Kun, care i-au dus pe malul Canalului la pod pe drumul de Cintei, unde i-au îngenunchiat, batjocorit, scuipat, bătut, chinuit, maltratat, torturat, mutilat, pana i-au omorât în groaznic martiriu, aruncându-i apoi în apă sub pod, pentru că au fost împreună cu învățătorul Dumitru Ciobota în calitate de Tribuni ai poporului în fruntea Delegației unioniste din ȘIMAND care ducea Actul Credențional cu semnăturile
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
1919 au fost urmăriți, prinși prin trădare și legați unul de altul de către bandele bolșevice maghiare ale lui Bela Kun, care i-au dus pe malul Canalului la pod pe drumul de Cintei, unde i-au îngenunchiat, batjocorit, scuipat, bătut, chinuit, maltratat, torturat, mutilat, pana i-au omorât în groaznic martiriu, aruncându-i apoi în apă sub pod, pentru că au fost împreună cu învățătorul Dumitru Ciobota în calitate de Tribuni ai poporului în fruntea Delegației unioniste din ȘIMAND care ducea Actul Credențional cu semnăturile
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-a da un prim-ajutor, mai ales că un scâncet subțirel de suferință mă-ndemnase. După imobilizarea piciorului chinuit, sunt medic doar, port în spinare fata - o iubitoare de solitudine și munte - înapoi la Trei Brazi, de unde o încredințez unei Salvări pentru îngrijiri la Predeal. N-o slăbesc din ochi de-atunci, îndrăgostit nebunește de dânsa de la prima vedere
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
pai în vânt. Nu mai conta moartea, părinților. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viață în om care nu cedează. Și n-avem alt ideal decât de-a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiți și sfârtecați pentru scânteia de adevăr ce știm c-o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleștare cu stăpânitorii puterilor întunericului pe viață și pe moarte. Asta-i deviza fiecărui creștin. Dacă nu-i așa, atunci
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
ele sunt de trebuință neamului românesc.” Nu o dată, autorii Antologiei aleg să ilustreze o situație prin versurile unui poet de adâncă simțire patriotică: „Și pasărea și floarea se cred în luna mai, / Eterne-n dezmierdarea luminilor din rai; / doar omul, chinuită lumină călătoare, / E osândit să știe, în fericiri, că moare” (Horea Furtună). E îmbucurător că autorii au inserat în Antologie și celebrele Panseuri ale lui Blaise Pascal: „Dacă cel ce crede în Dumnezeu se înșeală și după moarte nu există
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
umilință, mizerie, distrugere. De remarcat este faptul că întregul volum este străbătut de firul roșu al principiului vieții, al binelui, al umanului și, nu al morții și al distrugerii. O pată de sânge pe zăpada imaculată, proaspăt așternută peste pământul chinuit al Afganistanului, ar arăta probabil ca sângele primului om nevinovat vărsat pe suprafața planetei, sângele lui Abel, pată a vinovăției universale, strigată până în străfundurile Universului, până la Dumnezeu, de oglinda imensă. Poate așa va auzi, poate așa va vedea sângele nevinovat
RĂZBOIUL ŞI FILOSOFIA – ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379207_a_380536]
-
cu tine. Eu merg să îți pregătesc ceva să papi și lui nenea Gabi să-i ofer o cafea, sigur nu a avut timp să bea la spital. - O cafea tare mi-ar prinde bine, după o noapte nebună și chinuită. Nu pot să stau prea mult, dar vin să te iau și mergem după masă în oraș la cumpărături, așa cum ne-am înțeles. - Mami mi-a dat o listă cu ce mai avem nevoie pentru mâine, numai bine, până vii
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară. Primele clădiri ale orașului îmi trecură ca un fulger prin fața ochilor înlăcrimați, în timp ce un nume unic îmi răscolea sufletul chinuit. Adelaida ... Ceva (sau cineva) m-a făcut să întorc mașina și să parcurg drumul în sens invers. Nici dacă aș fi vrut, n-aș fi putut să mă opun. Femeia era sclipitor de frumoasă și în clipa în care am
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturile din spital, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând printr-o simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă. În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții aflați în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
necesare plății datoriei noastre externe contractală pe piața occidentală în condiții dezastruoase... Chiar clauza națiunii celei mai favorizate, atît de scumpă Guvernului român, este explicată cetățenilor prin interesul Statelor Unite, deci al Occidentului, de a recupera creditele pe spinarea unui popor chinuit, exploatat și spoliat de jocul nemilos al pieței capitaliste". Vederile lui Botez asupra analizei greșite a administrației americane în privința capacităților de manevră ale Guvernului român reprezintă rezultatul unei conștiințe lucide a raporturilor de forțe mai puțin simple decît le crede
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
suferința cea mai grea, mizeria și cotropirea de copitele unor armate barbare ar fi un merit în ochii cerului și un titlu la viață, desigur că poporul nostru și l-ar fi câștigat de sute de ori în această existență chinuită pe care a dus-o pe pământ. Daca ni s-ar da cel puțin posibilitatea de-a cădea cu onoare, luptând pentru noi și numai pentru noi, nu ca instrumentele unei politici străine, nu ca figuri de șah în mâna
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
regimul totalitar în temnițe și locuri de exterminare timp de peste 6 ani, plătind în acest fel curajul de a se fi ridicat în apărarea demnității naționale ultragiate. Și cât de mult amânată, după ispășire, cât de plină de peripeții și „chinuită” i-a fost revenirea la Institut ! Caracteristic pentru omul Alexandru Zub ni se pare și faptul că nu l-am auzit, fie și o singură dată, vorbind despre îndelungata recluziune, cu suferințele ce i le-a pricinuit, nici măcar acum când
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]