842 matches
-
de prin pietrăriile altor tărîmuri). Cotea pe dinapoia altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul Hristo Botev. Secționând Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Tăind de-a curmezișul Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște alea de zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi încercaseră, cel puțin o dată, să-și realizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar). Pe Doru Cișmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei mese de operații, unde dădea nas, piept și organe interne, unui bisturiu militar. Caftise Securitatea la el toată neîndurătoarea iarnă a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii ore suplimentare pentru stâlcirea trăsăturilor lui și, dacă erai atent, reușeai să recunoști pe stradă orice securist deghizat în civil, numai după brațul drept, bandajat și fracturat, în mutra încăpățînatului Doru Cișmea. Pe Doru l-au transportat la Mociornița ambalat în 33 de săculeți. 276 DANIEL BĂNULESCU Statului... Ori o dată își întinde Șeful Statului după voi două degete. Și vă strivește, găinușelor, între organele lui de anchetă?!... Într-o dimineață, i-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu era așa? I se împăienjeniră ochii. Îi pocniră urechile. Și leșină... Dar vezi că și-așa, împrăștiat vraiște pe pătura lui infectă, fiertura Suveranului continua să-și realizeze efectul și, chiar și leșinat, secvența existențială din creierul lui Doru Cișmea se reîmprospăta. Își aminti în spasme constructiviste și reci cum, după capturarea lor, fiecare dintre cei trei fuseseră vărsați în păduchelnița lor, ceva mult mai restrâns decât niște celule infime, niște tuburi, de fapt, inundate după poftă și dispuse simetric
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reușise încă să le plastografieze, rupse de la sufletul său și îi înmînă huidumei, două sute cinci zeci de grame de bijuterii, din goldul cel mai pur. Când Sucu Marcel închise ușa pe cealaltă parte, Doru Sinistratul, numit, de obicei, în acte Cișmea, devenise, pentru multă vreme, în hârtiile oficiale (fiindcă gioarsa de carte de telefon a lui Sucu se deschidea invariabil la litera L și de-acolo îi alesese el numele) Doru Lupașcu. Înmatriculat în catalogul clasei a IX-a B a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spele mâinile după înviorarea obligatorie, de la prima oră, și, din când în când, se plecau să își soarbă din pumni apa rece. Vreo câțiva puneau direct gura pe muștiucul de nichel al țâșnitorii. — Nu cumva să-ndrăznești să ne spurci cișmeaua, farvaharotule! îi strigase unul mai mare, care aștepta după el, la rând. De îndată săriră și alții să îl salte în pumni și-l stâlciră ca pe un chiștoc de țigară. Supraveghetorul din curte nu îi despărți până când nu văzu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu ornamente de piatră, în același timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și pompe de apă la răspântii, că se înmulțiseră oamenii. Stere se întreba dirfce se ridică lumea asta? Era o vreme de afaceri, nu se ierta om pe om. Pielea ți-ar fi luat-o datornicii, fără milă. Năpăstuiții nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau în șoapte. O gură de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gâtuite, §i un cap care trosnea lovit cu ceva puternic. În înghesuială, Piele strângea polii risipiți pe dușumele, dibuind. Ucenicul îi aștepta afară. Mînă-mică îl aducea de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră locul și-i lăsaseră pe negustori să se taie între ei pe întuneric. -Lau târât ce -lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se târa câte unul după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de țiței, săreau scările lor unse și ajungeau la rampa Reginei, în piață. - Ce ziceți, nătăfleților, spunea Bozoncea, trecem pe la simigii? - Trecem, făcea codoșul, să-i târguim puțin... Și să-i fi văzut pe greci, că le plângeai de milă. Cișmele la ochii lor, nu alta! Ăștia aveau tarabe la capătul pieței, vindeau covrigi cu susan, corobețe, halva, peltea și semințe. Toamna umpleau prăvăliile cu bostani copți. Pe toată rampa se scurgea un miros dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucrători în duzii bisericii. Îi puseră la pământ și-i grămădiră departe de gardul popii. În felul ăsta, dădeau focului hrană și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceste bunătăți. Putem să începem cu schela necesară pentru a înălța casa de chirpici sau cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o, nu se depărta de locul de baștină. Dim potrivă. Urcată la volanul micului său autoturism, cu rulotă la spate, după ce urca pe cele câteva serpentine, până sus de tot, de unde se arăta privirilor o priveliste de basm, la punctul Cișmeaua Albă, oprea, își instala sumara tabără și petrecea timpul, în liniște și dulce ambianță, până seara. Singură, de luni și luni de zile, singură, doar cu un minuscul televizor alături, și cu câte o carte-două, ori o revistă-două, spre a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ori o revistă-două, spre a-și îndepărta plictiseala, în cazul în care acesta și-ar fi făcut apariția, dar, mai rar se întâmpla ca aceasta să-i consume din prețiosul timp dedicat weekendului. De data aceasta, cineva se apropie de cișmea, sorbi nițică apă, apoi o privi îndelung. Întorcându-se către musafir, acesta o salută, cu un sărut pe mână, apăsat, moale și ademenitor. Ea îi răspunse. El continuă să o privească. De ce te uiți cu atâta jind, ca să nu zic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bancheta din spate, el readormi, urgent, apoi, reveni pe locul său, și-și reluă rularea. Din minte, însă, tot nu-i ieșea, ideea,care o sâcâia, ca o muscă ce nu te lasă în pace, uneori, în trafic. Opri la cișmeaua lui Vodă, cu apă limpede, ca lacrima. Să am grijă, la tren, își zise, apoi, în gând. și continuă să calce pe accelerație, moderat, întrebându-se, în continuare: de ce, oare, atâta liniște; de ce? Din care cauză? Pentru care motiv? Oare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
set lui Paul Pesch locuia În curtea fabricii Zamfirescu Îl invidiam că mînca ciocolată În fiecare zi de unde vine apa asta prin grilajul de fier văd furtunul lungit cuminte pe straturile de crini și regina nopții cineva a lăsat anume cișmeaua deschisă susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a făcut al treilea accident vascular cerebral. De fiecare dată În loc să spun „ce nenorocire“, am spus „ce noroc“, gîndindu-mă că putea fi mai rău, cînd normal ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
treci de bariera "Bac-chus"! Acolo era o groapă, lată cât strada, în care se strângea apa ploilor. Trebuia să mă descalț când ajungeam pe marginea bălții, să-mi suflec pantalonii, iar după "traversare" să mă spăl pe picioare la o cișmea. Locuiam trei într-o cămăruță, principala odaie a casei, coana Veta și soțul ei, un bătrân pensionar, dormind în antreu. Ceilalți doi erau "Truman", cântăreț de biserică, refugiat din Basarabia, și Liviu, funcționar vremelnic pe la Regia tutunului. Nu exista lumină
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața Latină, după ce s-a ars pompa, a câta oară? S-a oprit curentul, și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu putere În apă după ce o ridicai În aer, putând astfel să arunci departe momeala fără prea mare efort. Nick deschise cutia din aluminiu În care-și ținea firele. Firele erau Înfășurate În tampoane de flanelă jilave. Udase tampoanele la cișmeaua din St. Ignace. Firele se Înmuiaseră, iar Nick desfăcu unul și i-l legă cu un nod de firul pentru momeală. Apoi prinse un cârlig la capăt. Era un cârlig mic, foarte subțire și elastic. Îl scosese din caseta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acasă, Marga Popescu deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși În curte, potrivi furtunul pe care-l ținea Într-o ladă lîngă cișmea și stropi asfaltul Încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră În casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]