KorAP: Find »[drukola/base=cicatrice & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...98 >

2,428 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

aproape de cel pe care l-am avut în scalda mea de astăzi. Mi-am mângâiat cu plăcere corpul. El nu mai este acela frumos, suplu și atrăgător de mai an. Nu-i rău, dar poartă urmele naturale ale timpului și cicatricele tăieturilor. Una e chiar în centrul corpului, la mijlocul diafragmei. Am mici cicatrice din creștet până în tălpi. În afară de mine nu le mai vede nimeni. Aparențele sunt păstrate. Plăcerea de care vorbeam venea din revelații primare și omenești: uite, sunt vie. Puține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Mi-am mângâiat cu plăcere corpul. El nu mai este acela frumos, suplu și atrăgător de mai an. Nu-i rău, dar poartă urmele naturale ale timpului și cicatricele tăieturilor. Una e chiar în centrul corpului, la mijlocul diafragmei. Am mici cicatrice din creștet până în tălpi. În afară de mine nu le mai vede nimeni. Aparențele sunt păstrate. Plăcerea de care vorbeam venea din revelații primare și omenești: uite, sunt vie. Puține lucruri mă mai dor. Când mă trezesc din somn, adeseori surâd. Cicatricele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
cicatrice din creștet până în tălpi. În afară de mine nu le mai vede nimeni. Aparențele sunt păstrate. Plăcerea de care vorbeam venea din revelații primare și omenești: uite, sunt vie. Puține lucruri mă mai dor. Când mă trezesc din somn, adeseori surâd. Cicatricele și organele lipsă sunt o parte din mine, sunt istorie scrisă în corp, în suflet și în minte. Mușchii nu mai sunt supli, dar calc foarte elastic pe pământ. Pot să râd, uneori din toată inima. Pot să plâng și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

mea de machiaj (enormă), l-a apropiat de fața lui și a spus: Ca tine. Ce e ca mine? — Ca tine, a repetat, atingându-mi câteva dintre tăieturi, apoi arătând spre fața lui cu creionul. Ah! Voia să-i desenez cicatrice pe față. — Doar câteva. Nu eram deloc sigură că trebuie încurajat, așa că, având inima îndoită, i-am desenat câteva tăieturi pe frunte. —Uite! I-am pus în față o oglindă și i-a plăcut așa de mult cum arăta că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ou încerca să-i iasă prin piele. —O, Doamne, ai un cucui. — Serios? Și-a dat la o parte părul șaten deschis care îi cădea pe frunte. Sprânceana lui dreaptă era împărțită în două de firul subțire, argintiu al unei cicatrice. Am observat pentru că și a mea e la fel. Și-a palpat blând cucuiul. Au, am spus, strâmbându-mă de durere în locul lui. Unul dintre cele mai strălucite creiere ale epocii noastre. — În pragul unei descoperiri epocale. Pierdut pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Va trebui să vin cu o altă idee genială. Însă nu eram atât de dezamăgită pe cât ar fi trebuit să fiu, pentru că mă tot gândeam la tipul de care mă ciocnisem. Simțisem ceva. Și nu era vorba doar de simetria cicatricelor noastre, a lui și a mea. Dar, când voi ieși din clădire, probabil că n-aveam să-l mai revăd nicicând. Decât dacă făceam ceva în privința asta. Dacă nu ceri, nu primești. (Și chiar și așa nu funcționează întotdeauna.) Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
opt minute în loc de trei. E absolut minunat, am făcut patru lipeli ultima dată. —Nu orice bărbat. Lucrează aici. E destul de înalt... și... și... (Nu exista nici o cale de a evita asta, trebuia s-o spun.) Și, hm, frumos. Are o cicatrice mică deasupra sprâncenei și vorbește ca și cum ar fi din Boston. Deodată îi captasem interesul. Și-a ridicat capul brusc. Semănând absolut la perfecție cu Dennis Leary? Doar că, știi, mai tânăr? —Daaa! —Aidan Maddox. La IT, puțin mai încolo, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face față la efort, toate vânătăile au dispărut. Era ciudat, de fapt; avusesem nenumărate răni, dar nici una gravă. Deși fața mea fusese plină de vânătăi, nici un os fracturat. Aș fi putut să fiu zdrobită ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
diferite de la Tiffany. Ca să știți, toată lumea purta câte ceva de la Tiffany. Trebuia. Cred că ți s-ar cere să părăsești New Yorkul dacă nu le-ai purta. A întins mâna (cu unghii mici, îngrijite, date cu lac transparent), mi-a privit cicatricea fără să clipească și mi-a spus cu o sinceritate ce părea să vină din inimă: —Anna, îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat. —Mulțumesc. Apoi a plecat și nu a făcut nici un efort - o situație stânjenitoare, abordată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
20" Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: O să-ți placă la nebunie asta! Venind la lucru azi-dimineață (a doua zi de când m-am întors) m-am întâlnit cu Tabitha de la Bergdorf Baby care s-a uitat la cicatricea mea și a zis: —Hei, arăți bestial! Apoi s-a prins că era o cicatrice adevărată și, literalmente, s-a tras înapoi îngrozită. Și-a tras capul înapoi așa tare încât tigva i se oprise între omoplați. S-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
asta! Venind la lucru azi-dimineață (a doua zi de când m-am întors) m-am întâlnit cu Tabitha de la Bergdorf Baby care s-a uitat la cicatricea mea și a zis: —Hei, arăți bestial! Apoi s-a prins că era o cicatrice adevărată și, literalmente, s-a tras înapoi îngrozită. Și-a tras capul înapoi așa tare încât tigva i se oprise între omoplați. S-a dus direct la baie. Cred că s-ar putea să fi dat la boboci. Sper că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
o întâlnise pe Rachel, încă purta blugi cu o fracțiune de milimetru prea strâmți. Privirea mea era inexorabil atrasă de prohabul lui. Nu aveam nici un control asupra acestui fapt. Semăna puțin cu felul în care toți începuseră să se adreseze cicatricei mele în loc să se uite la mine. —Intră, mi-a invitat el cicatricea înăuntru. Rachel tocmai face un duș. —Minunat, am spus, către prohabul lui. Apartamentul lui Rachel și Luke era în East Village. Era enorm după standardele din New York, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
prea strâmți. Privirea mea era inexorabil atrasă de prohabul lui. Nu aveam nici un control asupra acestui fapt. Semăna puțin cu felul în care toți începuseră să se adreseze cicatricei mele în loc să se uite la mine. —Intră, mi-a invitat el cicatricea înăuntru. Rachel tocmai face un duș. —Minunat, am spus, către prohabul lui. Apartamentul lui Rachel și Luke era în East Village. Era enorm după standardele din New York, ceea ce însemna că puteai să stai în mijlocul camerei de zi fără a putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a lui Rachel după revenirea pe calea cea bună - chestii de genul ăsta. Lămpile aruncau cercuri de lumină blândă și aerul era înmiresmat de florile tăiate dintr-un vas de pe măsuța de cafea. —Bere, vin, apă? mi-a întrebat Luke cicatricea. —Apă, am răspuns către prohabul lui. Mi-era teamă că, dacă mă apucam de băut, n-aveam să mă mai opresc. S-a auzit soneria. —E Joey, a zis Luke. Joey era cel mai bun prieten al lui. Ești sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol. El sigur n-avea să mă sufoce cu prea multă compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a lovit într-un fel anume și țigara a țâșnit în sus și drept în gura lui. Cu o mișcare arcuită, a frecat un băț de chibrit de peretele de cărămidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de lucruri de genul ăsta, spuneau: Tipul ăla, Joey, ar trebui să învețe să se poarte. După câteva minute, au sosit și Gaz, grăsunul, și Shake, campionul la chitară electrică. Și-au dat toată silința să nu se holbeze la cicatricea mea. Au reușit s-o facă, fixându-și privirea cam la cincizeci de centimetri deasupra capului meu, în timp ce îmi vorbeau. Dar amândoi aveau intenții bune. Gaz, o dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de bere - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat cam opt trilioane de mesaje. —Știu, Ornesto, îmi pare rău, nu prea sunt în apele mele... —Auuu! Uită-te la fața ei! Ooo, dulceață, asta e nasol. Literalmente și-a plimbat nasul peste cicatricea mea, de parcă ar fi aspirat o linie de cocaină, apoi m-a strâns într-o îmbrățișare dureroasă. Din fericire Ornesto era foarte egocentrist și n-a durat mult până când atenția i-a revenit la propria persoană. —Am venit acasă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
facă o tunsoare cât mai puțin pretențioasă, dar el mi-a zis că trebuie să suferim la frumusețe și m-am trezit cu o coafură lățoasă cu părul pieptănat înspre față. Singurul avantaj e că îmi acoperă mare parte din cicatrice. Dar, când o să încerc să-l așez eu cu foehnul, o să fie așa un dezastru că o să trebuiască să port din nou pălării. De bună seamă totul a fost o mare conspirație. Te iubesc. Fata ta dragă, Anna Toată săptămâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ei deveni și mai profundă. —Anna, cred sincer că... Bărbații în negru plecau. În timp ce treceau pe lângă masa noastră, unul dintre ei a dat cu ochii de Rachel și a mai privit-o surprins. Avea o față suptă, tenul brăzdat de cicatrice vechi de la acnee, ochi căprui neliniștiți și păr lung, negru. N-ar fi făcut notă discordantă între cei de la Red Hot Chili Peppers. —Hei! a zis. Ne-am mai văzut? La întâlnirile de la St. Mark’s Place? Rachel, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ca gazdă, protocolul dicta că era datoria mea. Totuși, trebuia s-o iau foarte încet pentru că, dacă mâncai prea mult, le pierdeai respectul. În prima lună de la întoarcere fusesem scutită de Prânzuri - nu din vreun strop de compasiune, ci pentru că cicatricea mea arăta așa de rău că Ariella nu voia să ies în lume. Totuși, mulțumită capsulelor de vitamina E și unui baton corector puternic, acum era mult mai discretă, așa că prânzurile reveniseră la ordinea zilei. Singura metodă de a le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
fi spus că sunt din Uzbekistan, nu mă simțeam în largul meu dându-i informații pe care nu le obținusem pe cale extrasenzorială, dar nu voiam să fac nimic spre a periclita asta. Își aruncă o privire atentă asupra hainelor și cicatricelor mele și se opri pe verigheta mea. — Am pe cineva cu mine. Mi-a zvâcnit interesul. —O femeie. Mi-a pierit interesul. —Bunica ta. —Care bunică? — Spune că se numește... Mary? Am clătinat din cap. Nici o bunică pe nume Mary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
spus Leon. Sunt lihnit. —Tu mereu ești lihnit. Diego însuși era la recepție și părea încântat să ne vadă. Hei, oameni buni! A trecut ceva vreme. Ne-a privit cu ochi foarte strălucitori ca să dea impresia că nu-mi observase cicatricea. O masă pentru patru persoane? —Patru, a zis Leon, arătând spre masa noastră obișnuită. A urmat o pauză dureroasă, apoi fața i s-a boțit. — Cred că doar trei. —Trei? a verificat Diego. —Trei. La masă, Leon nu se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
întinse ca niște aripi de avion în spatele său... —Scuză-mă, s-a auzit o voce. Ai venit pentru spiritism? Mi-am răsucit capul. Un tip tânăr, probabil pe la douăzeci de ani, mă privea cu interes. L-am văzut studiindu-mi cicatricea, dar n-a dat nici un semn vădit de dezgust. —Da, am zis precaut. —Grozav! E întotdeauna grozav să vezi lume nouă. Eu sunt Nicholas. —Anna. Mi-a întins mâna și, ținând cont de vârsta lui și de piercing-ul din sprânceană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
noi stăteam bine. Eu obțineam acoperire bună în presă. Nici o lovitură de proporții, dar, la ședințele de luni dimineață, întotdeauna aveam câte ceva de arătat și de zis după fiecare weekend. Poate că redactorii de la rubricile de înfrumusețare mă compătimeau din cauza cicatricei de pe față și a soțului care îmi murise. Să știți, însă, nu mă foloseam de asta, pentru că așa ceva se putea oricând întoarce împotriva ta: se putea crede că întinez imaginea Candy Grrrl cu ghinionul meu și fața distrusă. De obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ai reușit să surprinzi cu destulă patimă deznădejdea Martinei. Am rămas cu gura căscată. Ce tupeu! Dacă exista cineva care să cunoască deznădejdea, eu eram aceea. Dar asta n-avea nimic de-a face cu intensitatea deznădejdii mele, era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem o altă actriță, dar, dacă nu merge, s-ar putea să te contactăm. Nu-mi dorisem rolul, dar critica lor la adresa deznădejdii mele și faptul că-mi respinseseră fața mi-au umbrit ziua. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]