1,195 matches
-
acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, ci ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se presupunea că el înțelege ce citește. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte că nu, nu înțeleg ce citesc, dovadă că am fost pus acolo la examen și n-am știut, iar încercarea mea de a le
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar eu cred În toate, chiar și În alea din Scoția. Știți cum e cu Scoția, fiecare castel cu fantoma lui, n-ai fantomă nu ești În rândul lumii. Scoțienii nu sunt ăia care umblă-n fustă și cântă la cimpoi? Cred că am văzut și un film, era cu lupte, breivhart Îi spunea. Mel ghibsăn, ăla din din armele mortale unu, doi, trei etc. a fost În rolul principal. Cred că el l-a și regizat, unii vor să le
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stînga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde svon de armă. Prin el cimpoiul skytic pornește dulcea-i larmă Trezind greoiul ropot de danț, căci la un loc Toți oaspeții mai tineri loveau baltage-n joc, Iar tinerele fete cu ei jucând de-a-valma Se-nvîrt și se mlădie ușor sunând cu palma. La mijlocul de masă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el. [2] Avem de combătut întunericul - Turan - sub formă de minciună, sub formă de invidie, sub formă de mișelie - noi Aryas, luminoșii. 320 {EminescuOpXV 321} ACUSTICĂ [PROPORȚIONALITATEA SUNETULUI] 2267 Nimeni no va nega că gravitațiunea pietrei așezate pe foile unui cimpoi produce sunet, nimeni că mărimea și durata acelui sunet stă în proporție directă cu greutatea pietrei și că sunetul e aci un echivalent fonic al greutății crescute *. Dacă-l lăsăm * să iasă în toată raza *, pe toate găurile *, el produce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită În fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat Însă mai mult de tăcerea multiplă care Împînzește atmosfera. Și mi-am adus aminte versurile lui Ion Barbu: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul În drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Tăcerea divizată era mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
curățătoria și cel care vindea clovni grotești din sticlă și figurine de porțelan - erau cufundate În Întuneric. Cu obloanele trase. Oricine avea o nevoie de ultim moment, pe viață și pe moarte, de un cățel scoțian ornamental, care cânta la cimpoi, n-avea decât să se Întoarcă a doua zi. Făcu un pas Înainte când femeia Începu să-și Împacheteze În pungi maldărul de feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se afla în curtea din spate a unei case, a cărei toaletă de jos o puteam folosi și noi. În curte se usca un pomișor, nu mai știu de ce soi. Geldmacher locuia în camera din față, cu flautele sale, cu cimpoiul și cu valiza de moașă plină de instrumente pentru pictură. Annerose și cu mine aveam, în atelierul cu oberliht, un acoperiș deasupra capului și, când cerul era senin, stele pe care le puteam număra. Proptită pe patru cărămizi, salteaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
instalația dă la motor. Noroc că Rabasco, cu toate că obrazu Îi iera ca curu, avea o șustă c-un gardian de la Monopol și, plătind dânainte beletele, am completat un vagon d-ăla eletric, care făcea mai mult zgomot ca un singur cimpoi. Vagonu - talanga, balanga - a luat-o spre centru; mergea baban, ca o mamă tânără care, sotto privirea unui babbo, duce În pântece generațiile moderne care mâine Își vor cere locu la marile picnice ale veții. La sânu ei, c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
localitățile HUȘI și NEGREȘTI, în cadrul Festivalului "Constantin Tănase", 1998 2000. Publică în "Adevărul" de Vaslui atât poezie cât și epigrame. La editura "Popa's Art 2000" îi apare primul volum de versuri, intitulat "Bătrâna Trecere", cu o prefață de Mihai Cimpoi. Președintă a Cenaclului literar Mihai Eminescu din 2003 pană în prezent. Colaboratoare la ziarul "MERIDIANUL" de Vaslui; CRONICĂ DE CARTE 2006-2007 TV-15 Explozia, prof.dr. Dumitru V. Marin în ziarul "Meridianu" de Vaslui; La editura Princeps Edit Iași îi apare în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
creează modele literare inedit animaliere acuzînd oarecum metaforic „șerpii care-ar trebui băgați În cămăși de forță și sub duș scoțian, deoarece au gărgăuni În cap”. Se știe cine-s șerpii, dar dacă fac duș scoțian să li se ia cimpoaiele, că gărgăunii se scot cu apă. Frumoasă, În acest sens, imaginea domnului Iliescu cuvîntînd la Întîlnirea cu reprezentanții Forumului Român. DÎnsul ținea În mînă un pahar. CÎnd a ajuns Împotriva voinței sale la cuvintele Alianță Civică, a-nceput să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
temător : Pepenoaica o fi scăpat, teafără ? Îmhî! făcu Marin Tărniceru. Și câinele a scăpat! asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
revărsară în valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în cumpănire (Or fi fiind țevile aruncătoarelor de otrăvuri! gândi greierele în mintea lui de artist), se deplasară pe susținute acorduri de cimpoaie. Izbucniră răpăiturile aplauzelor venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la un neștiut semnal și încremeni brusc, în atmosfera consistentă, ca într-un crepuscul translucid de chihlimbar. Întreaga linie salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zeci de muzicieni invitați din folk, pop-rock, jazz- rock, clasic și folclor, două coruri religioase, formații de dubași și colindători, bocitoarele din Săpânța, rapsozi populari, instrumentiști de clasică, operă, de muzică electronică și computerizată. Între altele se utilizează instrumente ca: cimpoi, țambal, cobză, taragot, caval, trompetă, saxofon. Impresionanta prezentare grafică include un booklet de 40 de pagini cu texte ample și fotografii de artă. O realizare de excepție, unicat în muzica noastră. Casa Eurostar (producător Paul Stângă) ne propune o nouă
Albume by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83445_a_84770]
-
El întocmește și o listă, asupra căreia eu încă sunt sceptic. În afară de noi, ar accepta noua orientare Victor Nicolae (New York), George Mirea, Virgil Bulat, Ioan Țepelea, D. R. Popescu,, Ion Hirghiduș, Irina Petraș, George Sorescu, Ovidiu Ghidirmic, Mircea Borcilă, Mihai Cimpoi, Gh. Schwartz 229 ș. a.. Desigur, vor fi fiind mulți intelectuali care creează "transmodernist" fără s-o știe, ca Domnul Jourdin. Problema, însă, e să conștientizezi conceptul, ridicându-l la rang de filozofie, sau măcar să practici o critică precum Mihai Cimpoi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cimpoi, Gh. Schwartz 229 ș. a.. Desigur, vor fi fiind mulți intelectuali care creează "transmodernist" fără s-o știe, ca Domnul Jourdin. Problema, însă, e să conștientizezi conceptul, ridicându-l la rang de filozofie, sau măcar să practici o critică precum Mihai Cimpoi. Propriu-zis, o nouă paradigmă la nivel teoretic abia se înfiripează, nu numai la noi, ci și pe mapamond, ca răspuns la noile provocări ale istoriei de după încetarea războiului rece și, mai ales, de după evenimentele la Trade World Center din New York
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cartea Moldovei, Chișinău, 2002), precedată în 2000 de Piramida singurătății (la aceeași editură), altă construcție poetică solidă. A urmat, în debutul anului 2003, poemul dramatic Decebal (Editura "Universul", Chișinău), libret pentru opera cu același titlu a compozitorului Tudor Zgureanu. Mihai Cimpoi, care prefațează ambele apariții, le consideră "cântecul de lebădă" al lui Victor Teleucă. Acest destin îmi amintește de al lui Marin Preda, care în anul morții dădea puternicul roman Cel mai iubit dintre pământeni. Vorbesc de destin și-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
era prețuit (Premiul republican comsomolist "Boris Glavan", 1969, Premiul de Stat republican, 1980), iar Valeriu Senic i-a închinat nu mai puțin de două monografii (Creația lui V. Teleucă în școală, 1985 și Ecuația poetică a înaltului, 1986). Totuși, Mihai Cimpoi nu-i oferă poetului decât trei sferturi de pagină în O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Judecata critică e corectă, dincolo de subiectivitatea oricărei istorii literare. Pentru mine, marea revelație a descoperirii poeziei lui Victor Teleucă a constat în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
destin / Pe-acest pământ cu nume dac". Dar trădarea lui Bacilis (sugestiv nume!) duce la prăbușirea lui Decebal și a țării, recăderea sisifică, oglindă a destinului Basarabiei. Meritul lui Victor Teleucă, pe terenul lirosofiei (cum i-a numit "formula" Mihai Cimpoi), ceea ce deja implică o structură interdisciplinară, semn al modernității, e că nu s-a închis în nici un canon poetic (nici chiar în propria formulă lirosofică). Ce-i drept, Ninge la o margine de existență ar putea fi revendicată de postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a recunoaște dreptul lui Ulise de a se reîntoarce în Ithaca 402, întoarcerea românului basarabean în Basarabia și a Basarabiei la patria-mamă. Interesant că acest simbol transmodern al Ithacăi lui Ulise stă și în centrul gândirii critice a lui Mihai Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru, tendențios citit de unii doar în grilă tradiționalistă, Victor Teleucă se dezvăluie în adevăratele sale dimensiuni printr-o pluralitate de lecturi, fatalmente, transmoderne. XV. ÎN LUMINIȘUL
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înțelegând prea puțin ciudățeniile culturii românești. În eseul Eminescu și Borges, nu găsea nici o incompatibilitate între "postmodernismul" lui Borges și eminescianism. Dimpotrivă, demonstra că poetul român poate sta într-o bună companie cu postmodernitatea. E drept, mai târziu, și Mihai Cimpoi, și alți critici au găsit afinități de asemenea factură între Eminescu și postmodernism, cu valide argumente. Cu toate acestea, în ochii postmoderniștilor "pur sânge", Eminescu rămâne un "tradiționalist", cel mult bun de parodiat sau de intertextualizat (o astfel de "actualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căci Eminescu nu este reprezentativ pentru etnie (P. Creția), zburând prea sus, cum spunea G. Călinescu. În fapt, a-l ataca astăzi pe Eminescu este echivalent cu a urina pe temple, cum spunea cu o mare forță de expresie Mihai Cimpoi" (cu precizarea că acesta prelua imaginea de la T. Arghezi, n. n.)406. Discuția că mitul hyperionic nu ne reprezintă și că am fi, fatalmente, niște Mitici din mahalaua bucureșteană, este una dintre cele stranii forme de sinucidere spirituală și, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Fundația "Scrisul românesc", Craiova, 2002; *Complexul Bacovia, Editura Junimea, Iași, 2002, ed. a II-a, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2003; *Basarabia sau drama sfâșierii, Editura Flux, Chișinău, 2003, ediția a II-a revăzută și adăugită, cu o prefață de Mihai Cimpoi, Editura Scorpion, Galați, 2003, ediția a III-a, Editura Pax aura mundi, Galați, 2004; *Caragiale abisal, Editura Augusta, Timișoara, 2003; *Duminica Mare a lui Grigore Vieru, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2004, cu o postfață de Mihai Cimpoi; *Mitul Eminescu, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prefață de Mihai Cimpoi, Editura Scorpion, Galați, 2003, ediția a III-a, Editura Pax aura mundi, Galați, 2004; *Caragiale abisal, Editura Augusta, Timișoara, 2003; *Duminica Mare a lui Grigore Vieru, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2004, cu o postfață de Mihai Cimpoi; *Mitul Eminescu, Editura Junimea, Iași, 2004, col. "Eminesciana"; *Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București, 2004 ; *60 de oglinzi, Editura Sfera, Bârlad, 2005; *Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a istoriei românești, Editura AGER Economistul, București, 2005. Redactor: Cezar Ivănescu Tehnoredactor: Florentina
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
realist-rebreniană, însoțită de erotism și mai ales de patologie psihologică, este abordată fără nuanțe substanțiale de originalitate. De altfel, V. a fost văzut ca un „exponent al naturalismului zolist potențat cu simbolistica «romantică» a vânturilor, crivățului și apelor dezlănțuite” (Mihai Cimpoi). Singurele scene care fac diferența se referă la retrospectivele despre participarea lui Stiopa Capmare la luptele primului război mondial și la năvălirile „moscalilor” prin satele românești de dincolo de Prut. În prozele Savan, Greșeala lui Dumnezeu și Insula fericirii, ce compun
VELICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]