2,485 matches
-
lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câți sunt, toți frumoși, cu părul cârlionțat, blonzi, ca neamul lui Izrael, jumuleau ceapa ciorii crescută pe lângă gard și-o băgau în gură și-o mestecau ca leșinații... Apoi se urcară în niște salcâmi și începură să culeagă flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard și-și scoseseră puțele lor mici să
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Prislop, Chiriac de la Tazlău, Iosif cel Nou de la Partoș, L-au Slujit pe DUMNEZEU ! Teodosie de la Brazi, Ivireanul Sfânt Antim Sau Iosif și Chiriac, ne-au dat cărți să mai citim ! Miclăuș, Ioan din Galeș, ori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Măcinic,sunt azi in Rai ! Filofteia de la Argeș, Todoran-Atanasie Antonie-n Iezerul Vâlcii, sau la Neamț, Paisie; L-avem pe Daniil Sihastrul, sau Dosoftei-Mitropolit Pe Sfântul nost' Petru Movilă și Nicodim cel Sfințit! Sfântul Ierarh Bretanion, Antipa din Calapodești Gherman
SFINȚII ROMÂNI. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374813_a_376142]
-
adormi (...) și-am adormit dimineața aerul călduț îmi înfășura trupul ascuns între palme simțeam o stare de sufocare și teamă am deschis geamul și m-am uitat dincolo gardul o femeie întindea o cămașă pe gard ceva mai încolo două ciori strângeau între aripi depărtarea poate neputința din mine nu m-a lăsat să mă uit prea mult m-am ghemuit lângă patul lui tata am închis ochii și l-am strigat... undeva în copilul din mine zbura un fluture alb
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului cică e ziua ta, fa, Românică... aiaiaiaiii, ce prefăcuți!... cum de nu cade cerul peste ei, cum de nu crapă să-i înghită pământul, mânca-i-ar ciorile și viermii! e ziua ta, ai?!... nu mai pot ei de ziua ta, doar ca să-și mai tragă un chiolhan, să-și afișeze decorațiile pe burțile lor pline de rahat, să mai cânte fanfara acelaș imn mai trist ca un
NU-I ZIUA TA, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374981_a_376310]
-
că Dumnezeu e de naționalitatea lui. • Noi știm totul, cu toate că nu suntem informați. • Politician e unul care strigă, diplomat e unul care tace. • Scărpinatul, ca și împrumutatul, ajută pentru puțin timp. • E de preferat un hoț leneș unui hoț harnic. • Ciorile și porumbeii murdăresc în acelaș mod statuile. • Toți bandiții se recomandă haiduci... Apele politicii nu-s niciodată potabile. • Dumnezeu să-ți ierte toate greșelile gramaticale... • Afganistanul afganilor - aplauze. Africa africanilor - ovații. Europa europenilor - huo! rasiștilor! • Prostia nu-i contagioasă, dar
(195/196) – SCARA VIEŢII & DOUĂZECI ŞI UNU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375000_a_376329]
-
Literatura > Copii > BĂTRÂNUL PĂDURAR Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNUL PĂDURAR Pe sub poale de pădure Merge-un moș cu barba albă, Pașii lui pe-ntinsuri pure Lasă urme ca o salbă. Ciorile, ca niște semne Răspândite-s pe zăpadă; Moșul duce-un braț de lemne, Parcă-i scos dintr-o baladă! Urlă lupii. Nu se teme! Simte gerul cum îl taie, Știe că-n puțină vreme Va avea cald în odaie. Pe
BĂTRÂNUL PĂDURAR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375068_a_376397]
-
leul în cușca unui vis și salahorii pîclei se zguduiau de tuse, cărînd în lăzi de zestre nămolul din abis. Cum să-mi îndrept aripa cea frîntă și murdară cînd plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier înpustiit, pe care doar ciorile coboară în spasmul cumințeniei ce strînge ca un fier? M-am petrecut în falduri, alunec pe lumină și simt răcoarea nopții ca un ogar de soi, sînt predispus la taină și fluier peste vină, usuc pe răni noroiul și-apoi
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
și las timpul subțire să arunce picăturile clipei peste mine. Doar între cer și pământ îmi împrăștii privirea, în spațiul fisurat de sunete unde mai cred că ne vom întâlni. Te caut și te aștept între adieri de vânt... chiar dacă ciorile plâng, iar clopotele își sparg sunetele în amurg. Gabriela Ene Rusu Referință Bibliografica: Sunetele în amurg / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate
SUNETELE IN AMURG de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374088_a_375417]
-
aripă de înger de păcate răvășit... Vântul face-o reverență acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă, Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă Cum pe creanga părăsită se așează-o biată cioară, Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom, Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
ăsta baiul viața merge înainte și om asculta buhaiul zârnăind alte colinde. Acum scriu dar scriu pe roșul frunzelor ce ruginesc însă văd cum ies prin coșul casei fumuri ce-nnegresc zarea și o înfioară cu un negru ca de cioară ce-a vestit că norii cresc a ninsoare peste tot. Asta vreau și chiar socot iarăși să îmi fie foaia peisajului mai albă și să scriu cu bucuria unui alt Nou An în salbă! *** eu sunt doar eu ... Eu sunt
REÎNVIERE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371991_a_373320]
-
Când sub soare, când sub lună, Trec prin țări necunoscute, Și prin ploi, și prin furtună, Prin zăpezi proaspăt căzute. Ei tot merg, nimic nu poate Să le stăvilească drumul Până văd (inima-i bate) Din castel cum iese fumul. Ciori cu glasuri răgușite Din înalturi prind să cadă Pe troiene viscolite, Sclipitoare, de zăpadă. Totu-i pustiit și rece, Negre ziduri, negre geamuri, Vântul șuieră și trece, Fulgii aruncând pe ramuri. Și în iarna grea, geroasă, Peste munții de zăpadă
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
zarea Și se face vreme bună. E vocea iubitei sale! Flăcăul o recunoaște, Ecoul plutește-n vale Și-un nou dor în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în zale, Iar privirea, veninoasă. Ochii roșii, nasul mare, Bot de broască-n loc de gură, Dinții strâmbi, ca niște gheare Și-i înalt cam cât o șură. Lângă zid, flăcăul
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
grele Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu, băiete, Stai un pic, s-ajung la tine! Se tot scarpină în plete Și ca o furtună vine. Vine-așa cum vine-o cioară Croncănind lacom spre pradă; El, cu sabia îi zboară Capul vânăt în zăpadă. Abia lupta încheiată, În castel se năpustește, Sparge ușa încuiată Și-n odaie drept pășește. Apoi fata o dezleagă: „Ea o fi, e-adevărată?” Cât de dor
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
plăcut mult întocmai și vulturul ce reprezintă emblema partidului PLR, ceea ce m-a și inspirat, pentru: Decât cucuveaua ziua să te ascunzi, Doar șmeneua nopților să o pătrunzi, Mai bine vulturul zburând spre înalt, Nevăzut din înaltul zborului înaripat. Decât ciorile ce tot craună pe gunoi, Fiind atâtea croncănind pe cer puhoi, Mai bine doar un singur vultur destoi, Ca un contur din cer are grijă de noi! Decât pui de cuci clociți prin avorton, Far’de părinții ce-avura cancer
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
pisica, Sforăind pe pat, sonor. Șoarecii au prins de veste Și cămara e al lor, Iar afară se pornește Vântul, șuierând ușor. Chiar și omul de zăpadă Astăzi pare relaxat, Fulgii-ncep din bolți să cadă Într-un iureș legănat. Ciorile-și alungă frica, Pe sub nori, din câmp se-ntorc, Doar bunica și pisica Stau în liniște și torc. Referință Bibliografică: Iarnă / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372039_a_373368]
-
mulți burtoși, arătau semeț, îmbrăcați în hainele acelea kakii, din doc, cu însemne de mătase pe ele. Doar că mai erau unii slabi de tot, ca mine, de pildă, pe care hainele acelea stăteau ca și pe o sperietoare de ciori. Și când ieșeam în haine militare la soare, pe câmp, la iarbă verde, prindeau un soi de luciu fermecător. Bonetele ne ședeau bine, indiferent în ce poziție le puneam pe cap. Tovarășii de la Sector, cam odată la doi ani, veneau
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El le zâmbește, dar apoi apune Și-n urmă iar, cătușele se strâng. *** Referință Bibliografică: Brâuri de ger / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371065_a_372394]
-
în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă până la un ududoi aproape. Să n-o devoreze ciorile, coțofenele, vulpile sau câinii prea repede, am băgat-o sub mal și am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marșul funebru. - Rămâi în Împărăția Naturii, veșnic să fii mângâiată și să ai deplină liniște, că odraslele
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
au aruncat toate Murul se înalță să ne separe În a vedea sau nu ce-i libertatea Iar te-ai furișat printre flori Cine e orb? Nu, întunericul este lumina în mișcare Mintea și-a pierdut vederea... Câți pui de cioară sunt în cuib? Nu, sunt petele de pe retină s-a împiedicat... lasă-l să se ridice singur... nu lăcrima strângând din pumni, iar te-ai furișat în inima unei mame... ce culoare ai? Cer de plumb sau inimă-ndoită... ești
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
acceași credință în Dumnezeu și de respect față de lăcașurile sale, de luptă pentru păstrarea identității naționale. A fost construită în anul 1746 de către țăranii români din satul Albac, din Munții Apuseni, fiind martor al discuțiilor revoluționarilor români, precum Sofronie de la Cioara, Horea etc. pentru dobândirea drepturilor românilor din Transilvania. În 1907 a fost cumpărată de Ionel I.C. Brătianu, prim-ministru al României și membru al Academiei Române, și strămutată în localitatea Florica din județul Argeș, de unde în anul 1954 a fost mutată
HRAMUL BISERICII IZVORUL TĂMĂDUIRII, OLANEŞTI, JUD.VÂLCEA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347959_a_349288]
-
tăcere să o fotografiez, dar și să o ating și să mă laud astfel că am mângâiat o pisică de mare. Și pentru că acolo este locul perfect pentru un ospăț copios, deși devreme sunt prezente în veșmintele lor negre și ciorile. Nu este într-un totul un spectacol ușor de urmărit nici vizual nici olfactiv, dar nu îl poți rata dacă ajungi prin aceste locuri. Chipurile întâlnite sunt la fel de interesante și merită aceași atențieca și a celor din piața de luni
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
Mi-a reproșat că i-am luat căruciorul, dar eu l-am găsit gol și... Ne trebuia, nu? - Apoi? - Aici în tren, mai spre capătul vagonului, când să mă duc la... - Bine, bine, dar cum era? - Mde! Un fel de cioară vopsită cu tupeu... - Înalt? - Cam da, dar nu cine știe ce prea, prea... - Adică? - Ce să îți mai spun? Unul cu o moacă de rudar. - Ți-a zis că ar fi un fel de profesor universitar?! - El?! A, nu! Și nici nu
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Acasă > Versuri > Farmec > CARTIERUL NUCILOR Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cartierul nucilor Într-o zi de toamn’-amară Pe când domnișoara cioară Se plimbă cu-o nucă-n cioc, Se-ntâmplă, nu mint deloc, Pe când doctoru-i zicea Ca să spună și ea A Fiindcă el, om priceput, Văzu c-are roșu-n gât. Nucă plină de noroc Căzu fericită foc Într-un gang
CARTIERUL NUCILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348476_a_349805]
-
casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu-i mai rău amarul, Eu încep abecedarul Cu stăpâna cea micuță. Referință Bibliografică: De-ale toamnei
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu-i mai rău amarul, Eu încep abecedarul Cu stăpâna cea micuță. Referință Bibliografică: De-ale toamnei / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]