3,709 matches
-
nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ...ce de șoapte amișună cernitul văzduh doar o bufnita îmi cânt trilul diineților vorbitore am să te hrănesc în pas de vânt la zi din noapte că pe păseri din ciugulit cioc iar dacă buzele ar fi avut curaj dar cum nu au ...școală... deci aș fi putut pleca în pas de pietre la tine în trup fără să te rup iubite de copite am atâtea vise dar le împrumut umbră peste
VĂZDUHUL TĂU E ZESTREA MEA DE NOAPTE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375091_a_376420]
-
palms, magical healers the stag arrives from the battle to give the scepter to the defeated and then die. Hence victory begins to hurt! PASĂRE Ea zvâcnise din lumina dantelându-și aripa ridicând mai sus tot cerul și cărând în cioc planete și noiane de-ntrebări! Ea zbura din ancestrale timpuri ale viețuirii noastre... Parcă semăna cu tine, parcă semăna cu noi... Uite cum ne-nvață zborul! Ea venise din lumina cu răspunsuri pentru noi. Să fi fost himera oare sau
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
visarea-mi de-o pală de vânt, zăresc o cioară poposită în iarba uscată. Uimit, o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră... nuca-nviază... fuge zglobie... și pasărea țopăie ațâțată... ciocul, gogeamite menghină, o-apucă... poc-poc! Nuca se face în două. Speriată nițel de recul, hămesita deschide a zbor scurt perechea de aripi. Cu greutate m-aplec și i-apuc ofranda... Tare-aș vrea să aflu, să știu ce-i de
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
a celor doi. Li se păru amândurora la un moment dat că zborul - la început legănat, apoi pieziș și în cele din urmă în picaj - unei paseri uriașe și nemaivăzute pe aceste tărâmuri plescăi cu zgomot și se năpusti cu ciocul prelung pentru a se cufunda cu aripile strânse și puternice în hula adâncului învolburat și negru al apei amestecate cu nămol, un fel de ritual care nu-și găsea corespondențe în nici un cotlon al minții lor de dinaintea acestor fantasme și
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
salvarea mea! Ah, cum să scriu o scrisoare? Da, uite, iau un colț de tencuială de pe zid și scriu un mesaj cu unghia: „Tată, sunt într-un turn închisă, lângă un râu, de unde se vede pădurea!” Porumbelule drag, ia în cioc acest ciob de tencuială, și zboară către castel! Spune-le să vină repede, să mă scape de aici! Da, înțelese, bietul de el, și plecă precum vântul! Nici nu-l mai văd, gândea Roxette. Aștept, și aștept... Vai, dar cât
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
legată de gâtul tău! Ești tu salvatorul meu? Hai să deschid geamul! Însă nu se deschide, având zăbrele mari... Dar hai să sparg geamul, să pot ieși. Am spart doar într-un colț... Citesc un bilețel adus de porumbel, în cioc: „Leagă funia de zăbrelele geamului”! Încerc să fac asta. De-abia pot scoate mânuța prin geam, să pot dezlega funia de pe motan, și s-o leg de grilaj. Acum stau și aștept minunea. Văd cum o forță mare trage de
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
și aștept minunea. Văd cum o forță mare trage de grilaj, care imediat zboară, cu geam cu tot! Aerul rece năvălește în încăperea insalubră în care am stat atâtea zile. Iată, porumbelul apăru din nou, cu un alt bilet în cioc: “Motanul îți aduce iar funia la geam. Leag-o strâns de după patul din cameră, apoi cobori alunecând ușor pe funie!” Tocmai așa făcu, biata Roxette! Cu frică în suflet, coborî pe funie, până ajunse pe iarbă, în afara turnului. Acolo o așteptară
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
VOIAU SĂ-MI PUNĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Voi m-ați îndepărtat de izvor când păsările mă iubeau. Aripi voiau să-mi pună să zburăm împreună, Apă-n cioc mi-au adus când setea îmi căuta umbră și de copaci mă lega, până m-a chemat frunzișul unui pârâu. Voi m-ați purtat pe drumuri de praf prin câmpiile arse deși nu v-am vrut. Vă știu, încă mai
ARIPI VOIAU SĂ-MI PUNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376292_a_377621]
-
este în centrul atenției? Cum timpul trecea și „cucul” nu făcea nimic, toți își pierdură răbdarea. Chiar erau intrigați. Cum și-a permis să se așeze acolo în fața lor fără să facă ceva? Măcar să dea din aripi, să dea cu ciocul în stâlp, sau, mă rog, să cânte, că d-aia e cuc. Cum își permite să piardă acest timp prețios (care...este timpul lor) așa, fără rost, fără nici un scop? De ce tace și se uită aiurea? Așteaptă să fie rugat
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
iha = mașina, anonul = avionul, baba = banana, papaf = cearceaf, etc. Într-o zi, Toni, pe lângă bucuria de a privi și asculta păsărelele ciripind în fel și chip, îi atrage atenția o vietate înaripată, trecând de la un copac la altul, lovind cu ciocul ei ascuțit în coaja lor. Citindu-i uimirea pe chip, poeta Maria Niculescu îl lămurește prin câteva versuri: Astă pasăre, se spune,/ Este doctorul minune,/Cu gingașa sa făptură / Are grijă de Natură./ Știți, cumva, ce nume are? / Doctorul CIOCĂNITOARE
CĂRTICICĂ PENTRU TONI DE MARIA NICULESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379796_a_381125]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CIOCUL MURDAR Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am primit, în dar, o metaforă de la o cioara cu ciocul murdar, a luat-o în zbor, ca pe-o amforă, de pe birou, de la
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CIOCUL MURDAR Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am primit, în dar, o metaforă de la o cioara cu ciocul murdar, a luat-o în zbor, ca pe-o amforă, de pe birou, de la un vestit poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am primit, în dar, o metaforă de la o cioara cu ciocul murdar, a luat-o în zbor, ca pe-o amforă, de pe birou, de la un vestit poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce și zboară, croncănind spre hambar, eu, răscolindu-mi în inimă paginile, aștern, printre versuri, picături de suflet, metaforele. Referință Bibliografică: CIOCUL MURDAR / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce și zboară, croncănind spre hambar, eu, răscolindu-mi în inimă paginile, aștern, printre versuri, picături de suflet, metaforele. Referință Bibliografică: CIOCUL MURDAR / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
lancea sa îndreaptă spre pământul primitor, Din care apare-ndată un copăcel roditor. E măslinul ce hrănește cu fructele lui pe om Pacea lumii reprezintă,binecuvântatul pom. Simbolul păcii în lume,e crenguța de măslin, care la manifestații,porumbeii în cioc o țin. Supușilor lui Cecrops,Athena,măslinul le-a dat, Fructul lui să fie hrană,iară pomul lăudat. Ca într-o democrație,tot poporul va vota: Pe Poseidon,zeul mării,sau zeița Athena. Fiind în drepturi cu bărbatul și femeia
POSEIDON ȘI ATHENA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371689_a_373018]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IARNĂ PE VECI ( II ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
episoddin SHADUCO. Creatorul acestui nou program-joc, a fost Rauxel Jacques (1931-2004) membru al serviciului de creații și cercetare al ORTF-ului. Shadukoșii de la televizia franceză erau creaturi cu două labe slăbănoage, cu un corp foarte mic, sferic și cu un cioc triunghiular. Unii spuneau că sunt păsări incapabile să zboare și care n-au dinți. Inteligența acestora nu depășea media, limbajul redus doar la patru silabe:ga ; bu; Zo; mau. Stăpînul lor profesorul Shaduko și în acelaș timp inventatorul de maxime
SHADUCO de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371736_a_373065]
-
le-nsemnăm la întâmplare cu pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea cum la fel ca în basme li se luminează chipurile-n neprihănitul nimb al sfințeniei dar în pupila larg lărgită imaginile se dilată să oglindească deformate doar ciocurile lacome ce se apleacă parcă-a zâmbet către noi să-și devoreze liniștite prada. Referință Bibliografică: ÎN PUPILA LUI GOYA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
obțină o pradă mai mare, se mulțumeau și cu bietele vrăbiuțe ce se hazardau să se apropie mai mult decât ar fi fost prudent de grăunțele păsărilor de curte și de trocul porcilor, ciugulind extaziate tot ce le cădea sub ciocurile vorace. Discuții aprinse însuflețiră în curând crângul. Într-un luminiș se adunaseră câțiva curioși, ascultând cu neîncredere și uimire poveștile năstrușnice ale unui cuplu de mierle, ce își lăsaseră auditoriul cu gurile căscate. Când e vorba de bârfe, chiar și
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
Să strâng găinațul și să îl transport în grădină. În hohotele de râs ale călătorilor, Mladin se strecură afară din adăpost și porni hotărât spre palat. - Stai așa, îl opri un cocstârc, unde crezi că mergi? Împuns în piept de ciocul lung și ascuțit, prințul Mladin se opri încercând să pară cât mai umil cu putință: - Păi, am fost chemat la palat de Pană-Împărat. - Pentru care trebuință, mă rog? - Să strâng găinațul și să-l duc în grădină. - Tu ești noul
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
tuturor, în convoaie zburătoare, se întorc din drumul lor păsările călătoare, Cuiburi care mai de care prind să-și împletească-n grabă, totul este în mișcare, totul este pus pe treabă, numai berzele, semețe, pe picioarele înalte, ascunzând sub aripi ciocul, liniștite, stau deoparte. Ce să fie? Ce-i cu ele? Nu! Nu sunt bolnave toate, un așa mare dezastru primăvara nu se poate și-am să-ți spun acum și ție, fiindcă trebuie să știi, berzele au altă treabă: să
BERZELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375703_a_377032]
-
cu gânduri, cu vocale / rostogolite-n frunzele de cos/; ”brăzdată de cute albastre”/ ; ”de-atâtea iluzii îmbujorate”/; ”vocea ta/ ca o fântână/ cu ochii rotunzi,/ limpezi,/ cu ochii albaștri...”; ”sentimentele vorbesc în șoaptă,/ uneori se aud, alteori nu,/ zboară printre ciocuri roșiatice - razele dimineții”... Pentru a nu tulbura zborul gândului, totul se petrece în ”șoaptă” atunci când ”tristețea se scurge”, fără opreliști, ”prin nervurile nopții”. Privind ”linia vieții” poetul simte cum este cuprins de un sentiment straniu, cum este învăluit de ”gândul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Ion trebăluia prin grădină, iar orătăniile...în miting de protest: vacile mugeau ca locomotivele la stop, porcii guițau sălbatic, mușcând scândurile cocinii, rațele măcăiau, de parcă dăduse vulpea-n ele și găinile cârâiau la gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba din grădină și a strigat de pe scara prispei: Lasă, mă, televizorul, că ne mănâncă vietățile astea! Ionică a tresărit speriat, de era să cadă-n fund și răcni: Goool! Gol, gol! Răcnetul lui Ionică era
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]