2,320 matches
-
găsea în ea fervoarea catolică și principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trădat niciodată. Este de asemenea sigur că a citit cu atenție ziarele integraliste și că a cunoscut pe unii dintre șefii mișcării. Prevedea, totuși, o gravă ciocnire a integralismului cu Republica și nu s-a angajat în mișcare. Prefera, fără îndoială, cel puțin pentru un moment, să nu se "coloreze" politic și să-și continue opera modestă de apărător al libertăților religioase. În mai 1914, Salazar - pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
drumurile libere pe acest ocean. Căci Atlanticul înseamnă pentru Portugalia drumul către colonii, către posesiunile africane, către Brazilia, de care iarăși se apropie și o revendică, pe bună dreptate, ca o creație a sângelui, limbii și culturii portugheze. În uriașele ciocniri de interese și ideologii care alimentează al doilea război mondial, drepturile Portugaliei nu înseamnă mare lucru. Dar pentru Salazar ele înseamnă totul. Și poate, mai târziu, n-ar fi lipsită de interes o continuare a cărții de fată în care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate nu grav. Reușea să-și miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încât era vizibilă de pe ziduri, se ridică din rândurile hune și biciui în cădere cavaleria romano-vizigotă, care, totuși, nu-și întrerupse cursa. Câteva detașamente hune înaintară să o înfrunte, altele în schimb, hotărâră să oprească și să se retragă, evitând ciocnirea. Sebastianus își dădu seama că dușmanul era cuprins de panică: în tabără corturile erau demontate cu febrilitate, carele erau încărcate în cea mai mare grabă și cu furie și țâșneau imediat, ciocnindu-se unele de atele în toată confuzia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trăgând sabia și dând pinteni calului. Războinicii hiug-nu o porniră după el într-un galop furios mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de dueluri corp la corp pline de furie. Cei care, răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din poporul tău, iar dacă e cineva care să-i poată înțelege și conduce în luptă, acela ești tu. Sunt convins că mâine va fi de lucru pentru toată lumea. Azi doar am gustat din ceea ce ne așteaptă; o să fie o ciocnire cumplită, Metronius, și nu prea văd cum ar putea cineva să rămână în afara luptei. Prietenul său încuviință și urcă în șa, urmat imediat de bagaudul care-l însoțise. în privirea sa apăru din nou, în sfârșit, acea sclipire de ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione o să-și conducă armoricanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi se adunau în jurul lui, văzu că soarele stătea să apună: un apus însângerat, de parcă cerul ar fi luat parte la acel imens măcel. Și iată cavaleria vizigotă ieșind din norul de praf ce stăruia deasupra câmpului de luptă. O ciocnire frontală ar fi fost dezastruoasă, dar, gândi Balamber, acei cumpliți războinici, care luptaseră ore întregi, erau probabil foarte obosiți, cu siguranță mai mult decât ai săi. în orice caz, trebuia să încerce să-i oprească, trebuia să-și salveze regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rări și îl lăsă pe Atila lângă rugul său, împreună cu cei mai de încredere sfetnici. Oamenii continuau să vină dinspre câmpul de luptă, acum însă, într-un mod mai ordonat. Dinspre câmpie se auzea încă, din când în când, ecoul ciocnirilor îndepărtate ale ariergărzii, iar în perimetrul taberei se făceau, cu eficiență și cu sângele rece pe care hunii și-l regăsiseră, pregătiri pentru înfruntarea altor atacuri. Se înnopta, iar Balamber, care fusese profund mișcat de cuvintele înflăcărate ale lui Atila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pintenii, se aruncă înainte, tocmai când o salvă de javeline pornea dinspre atacatori, încrucișându-se cu primele săgeți slobozite de hiung-nu de la adăpostul carelor. Aplecându-se, se feri de unul din acele proiectile și o porni direct către Frediana. înainte de ciocnire, avu timp să-i vadă ochii plini de ură și de triumf, gura strânsă, sabia ridicată să lovească. Ea intui doar în ultimul moment manevra lui disperată, dar nu-l putu împiedica să se năpustească asupra ei cu calul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din țepușa neagră și grosolană în care se înfipsese. Se săltă! Și reușise! Reușise! Căzu la vreo șapte metri pe terenul din față. Se izbi tare. Mușchii îi erau niște corzi întinse dureros, la maximum. Lovitura aterizării a fost o ciocnire zguduitoare cu berbecele de șaizeci și șase de milioane de miliarde de tone care este Pământul. Creierul îi sună în cap. Căzu în genunchi, apoi se ridică din nou ca un animal căruia îi rămăsese un singur impuls în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, ce are mai bun se duce, adesea, ofensat în fundul cel mai adânc al ființei sale... Și, de aceea, nu poate fi o legătură mai curată și mai durabilă, decât... de la distanță, - aceea care se stabilește între cititor și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu sălbăticie în momentele de conflict - și că aproape întotdeauna sufletul este în minoritate. Amorul este lucrul naturii, și nu al societății. Societatea îl stilizează numai și, cel mult, îl complică cu elemente care se topesc la cea mai mică ciocnire. De aceea superioritatea sufletească a unui om se cunoaște și după rezistența pe care o pune sufletul lui la egoismul naturii. 14. Te iubesc fiindcă ești bun; Te iubesc fiindcă ești inteligent; Te iubesc fiindcă ești frumos; Te iubesc fiindcă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
marea lor majoritate, se organizează în jurul opoziției spirit-materie, care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral (civilizație)-fizic (natură), om-lume, cinste- ipocrizie, bărbat-femeie etc. Construcția aforismelor este binară, cu raționamente dispuse paralel, simetric, concentric ori în trepte (succesiv). Această construcție servește ciocnirii secvențelor, reliefării ideii. Fundamentul, dar și finalitatea aforismelor sunt, după cum se vede, de natură gnoseologică și morală. Cunoscând defectele lumii, individul superior își ia măsuri de securitate, nu se iluzionează, nu va fi un dezarmat. Am întocmit, din curiozitate, o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cunoaște prea bine fenomenul cu toate cercetările mai ales prezumțiile, unor seismologi cari au studiat la suprafața mișcarile scoarței pământului, motivând cutremurele de pământ cu dislocarea unui imens strat de materie solidă provocând balansarea unei porțiuni al planetei și, uneori, ciocnirea plăcilor tectonice...! În ce mă privește nu prea Înțeleg (aceste plăci tectonice sunt volante?) Adeseori rămân pe gânduri și socotesc după a mea opinie, precizarea nu-i suficientă, poate chiar fantezistă pentruca dumnealor să-și motiveze activitatea profesională”. „Este adevărat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de director al Direcției de Analiză și Sinteză, devenită între timp Direcția de Analiză și Planificare. Revenind la grupul de observatori militari, acesta și-a încetat activitatea în vara anului 1992, la câteva luni după ce fusese creat. Au avut loc ciocniri militare violente la Tighina, pentru ca, în numai câteva ore, raportul de forțe să se schimbe complet, cu sprijinul direct al unității Armatei a 14-a de la Tighina, cu forțe superioare, cu tancuri și alte vehicule blindate. Orașul Tighina situat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
chinezi și sovietici. Mao Zedong îi numea pe conducătorii sovietici "fasciști nedemni de moștenirea marxist-leninistă", iar pe Hrușciov "o cismă veche" de nefolosit. La rîndul său, Hrușciov îl gratula pe Mao cu apelativul "cadavru viu". Se ajunsese, de asemenea, la ciocniri armate în zona de frontieră. Informațiile mele despre diferend, obținute din surse sigure, atât la Moscova, cât și la București, au fost bine apreciate de oficialitățile române, după cum a consemnat ambasadorul Aurel Turbăceanu în cartea sa "Întâlnire cu trecutul". Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
distincție între actul de agresiune propriu-zis, care justifică riposta armată a victimei agresiunii, aflată în legitimă apărare, în conformitate cu articolul 51 din Carta O.N.U., și acele acte de folosiră ilicită a forței, cum ar fi cazurile întâmplătoare, sporadice, de ciocniri la frontieră etc. (incidentele minore), la care se face referire în ultima parte a articolului 2. O astfel de distincție este necesară pentru ca în definiția agresiunii să nu se califice acte de agresiune orice act de recurgere ilicită la forță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima linie și barbari deveni crâncenă. În curând, sângele îmbiba pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pună brățările. Cine va fi adversarul meu? murmură Valerius. Cred că te vor pune să lupți cu Flamma. — Cu Flamma? întrebă Valerius, simțind cum i se pune un nod în gât. N-a pierdut nici o luptă... Și-apoi... știi câte ciocniri am avut, după ce i-am dat pumnul ăla? Mă urăște. O să se distreze de minune cu mine. Da, dar nu e foarte rezistent. Tu reziști mai mult. Încearcă să-l obosești, punându-l să alerge. Ăsta e punctul lui slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bani, luau forme de umanoizi prinși de radar ce păreau a fi rezultatul unor mutații genetice suferite de cârtițe și lilieci. Contra unui tarif îți și vorbesc. Misiune de Lansare, Circuitul a fost închis, Furtună, Punct de Aprindere, Timp Mort, Ciocnire, Final. Puștii, vagabonzii și singuraticii de aici, ei sunt rezervorul spiritual al noii epoci. E posibil ca bunicii lor să fi lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat peste cap. Aud voci ciudate și vorbesc limbi stranii. Îmi vin idei care mă depășesc cu mult. Mă simt violat. Am deschis ziarul ca să descopăr că, în timpul absenței mele, întreaga Anglie a fost pârjolită de agitații și revolte, de ciocniri sociale în suburbiile incendiate. Din câte am aflat, șomajul a provocat toată nebunia. Știu ce simțiți, mi-am spus eu. Și eu simt la fel ca voi. Nici eu nu prea am multe de făcut cât e ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o misiune, proclama Durán. Spania are nevoie de mai multe coaie și de mai puține cenacluri literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie. Toată lumea a căzut de acord că Spania pierduse un mare om, un bărbat ilustru cu viziune asupra viitorului, un gînditor ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșiseră În stradă, crezînd că aveau să-și petreacă ziua la iarbă verde, undeva pe șoseaua spre Las Planas. Totuși, cele mai negre zile ale războiului din Barcelona urmau să vină abia peste doi ani. La scurt timp după Începutul ciocnirilor, trupele generalului Goded s-au predat, printr-un miracol sau prin proasta circulație a informației Între comandamente. Guvernul lui Lluís Companys părea să fi redobîndit controlul, Însă ceea ce se petrecuse În realitate avea o Însemnătate cu mult mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adică al frontierelor Bretaniei. Numele său a fost încununat de celebritate mai tirziu, iar dezastrul de la Romcevalles și moartea lui Roland devin cel mai de seama episod din vastul ciclu de legende. Deși după aceste bătălii s-au mai produs ciocniri între armatele lui Carol Magnul și ale sarazinilor ele au fost de mică importanță și s-au desfășurat pe pământul Spaniei. După cum vedem, fondul istoric al legendelor este foarte redus, probabil că evenimentele unor epoci anterioare și ulterioare au fost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]