1,570 matches
-
mai apoi în adolescență am fost atras de natură, de oameni, de artă. Primele manifestări ale harului lăsat de Dumnezeu apar la grădiniță unde am avut și eu o mică expoziție de animăluțe din plastilină apoi soldați și alte figurine cioplite din briceag. Au urmat apoi desene în creion, cărbune, pix și peniță, culminând cu decorurile de la Căminul Cultural al comunei. Dragostea pentru scris mi-a încolțit în suflet și în mintea destul de precoce la elementară, Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu fiind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
grădină, mă simt copleșită de imaginea templelor mari care acoperă dealurile. Peste tot sunt statui ale lui Buddha. Cele mici sunt de mărimea unui ou. În cazul celor mari, pot să mă așez pe laba piciorului statuii. Numele templelor sunt cioplite pe scânduri aurite: Palatul Sănătății Excelente, Palatul Păcii Eterne, Sala Milei, Casa Norului Norocos, Casa Calmului Veșnic. Unele au fost construite din pavilioane deja existente, altele din încăperi și grădini. Fiecare locșor e înțesat cu pagode și altare. — Concubinele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
legată cu panglici galbene. Cadoul este adus în sală pe o masă de fildeș purtată de șase eunuci. Ochii lui Nuharoo strălucesc ca aceia ai unui copil curios. După șase straturi de ambalaj, apare și darul. E o piersică enormă cioplită din lemn, mare cât o tigaie. De ce o piersică? întreabă Nuharoo. E o glumă? — Deschide-o! o îndeamnă împăratul. Nuharoo se ridică din jilț și dă ocol piersicii. — Dă la iveală sâmburele, îi spune Majestatea Sa. În sală se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking. Se cuibărește în munți, înconjurat de pini înalți. Drumul ceremonial este pavat cu marmură și flancat de elefanți enormi, cămile, grifoni, cai și războinici ciopliți în piatră. La vreo sută de metri pe drumul de marmură, Nuharoo și cu mine ne apropiem de un pavilion în care sunt păstrate tronurile din aur și satin și robele galbene de dragon ale lui Hsien Feng. Acestea vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
slujitorii și paznicii săi. Guvernatorul din Chihli a fost desemnat să aibă grijă de lăcașul sfânt și să-i păstreze izolarea prin interzicerea accesului. Intrăm în mausoleu. Partea superioară, care are formă de dom, este numită Orașul Comorilor și este cioplită în rocă dură. Mormântul în sine este situat în partea de jos. Cele două niveluri sunt legate prin scări. Cu ajutorul unei torțe, putem să vedem interiorul. Este o sferă spațioasă cu diametrul de aproape șaizeci de picioare. Totul este făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi așezat deasupra acestei lespezi. De fiecare parte a lespezii împăratului se află șase sicrie mai mici, roz, cu păsări phoenix sculptate pe ele. Eu și Nuharoo ne privim, realizând că două dintre ele ne sunt destinate. Pe panouri sunt cioplite numele și titlurile noastre: Aici odihnește împărăteasa Yehonala și Aici odihnește împărăteasa Nuharoo. Aerul rece îmi pătrunde în oase. Plămânii mi se umplu de mirosul pământului din adânc. Yung Lu îl aduce pe arhitectul-șef. Este un bărbat de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zboare în jurul acoperișului meu cu fluiere și clopoței legați de picioare. Începusem deja restaurarea grădinii mele, iar An-te-hai se ocupa dresarea noilor papagali. Îi botezase după predecesorii lor: Învățatul, Poetul, Preotul Tang și Confucius. El a plătit un meșteșugar să cioplească o bufniță din lemn, pe care a botezat-o ironic Su Shun. Am revenit la palatul meu, roșie în obraji de la mersul prin zăpadă. Nu mă simțisem niciodată atât de vulnerabilă. Voiam să se întâmple ceva ce nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pepene și la bila de piatră, pregătită să se rostogolească. Sicriul meu e acoperit cu liliac alb. Mă duc să văd dacă este deschis. Nu este, și nici nu pot să-l deschid. De ce l-au încuiat? Panourile nu sunt cioplite după gustul meu. Mișcările păsărilor phoenix sunt greoaie, modelul prea încărcat, culorile prea stridente. Dacă aș fi eu artistul, aș adăuga eleganță și spirit. Aș face păsările să zboare și florile să înflorească. Observ ceva care nu are ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era prin case: pături, perne, oale și ulcele, pirostrii, căldări, unelte de lucrat pământul și de cioplit lemnul, banițe și câte alte alea. Căruțele de mine erau pictate, cu motive cosmice, contra unui onorariu modest, plătit În natură și În servicii. Mă rog. Fugăriții prin porumbiște nu s-au Înspăimântat iremediabil: au dat un mic ocol, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră. Nu-l văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau cu toții Încredințați că lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de leuștean și mărar, semințe de muștar și coriandru, creioane, ascuțitori, stilouri cu penițe scumpe, cerneluri chinezești, nenumărate coli de scris, pantofi, izmene, sandale, cămăși, câteva pălării de fetru sau de paie, papiote, ace de cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar Încântată. „E, n-ai mata de unde să știi. E ceva complicat pentru școală.” Bombănind, femeia le adusese apă caldă Într-o oală și tăcuse când dăduse cu ochii de microscop. Băieții Îl puseseră pe un scăunaș cu trei picioare, cioplit de tatăl unui prieten de-al lor rudar, Lică, mort cu o vară Înainte În Gropanul de la Dunăre. „Baroane, să te văd acuma cum Îmi măsori tu mie trei’ș’opt de grade!” Îl Împunsese Vieru. „Că nu Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i obiceiul, am folosit pentru ungere o mână din vaselina căpătată În urmă cu o săptămână de la un tractorist beat contra unei jumătăți de tescovină. Sub laț am pus un scăunel cu trei picioare - nou și el, ca și frânghia - cioplit de tatăl lui Lică, prietenul meu din copilărie, mort În apa adâncă a Gropanului de la Dunăre. Mi-am luat și unele mici măsuri de protejare a celor ce mă vor găsi: n-am băut și n-am mâncat nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și David a zis: "Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, și aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel." 2. David a strîns pe străinii din țara lui Israel, și a însărcinat pe cioplitorii de piatră să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu. 3. A pregătit și fier din belșug pentru cuiele de la aripile ușilor și pentru scoabe, aramă atît de multă încît nu puteau s-o numere, 4. și lemne de cedru fără număr, căci Sidonienii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
de Sus, Dumitrașcu Racoviță hatman, Constantin vel postelnic, Ioan Paladie vel spătariu, Dumitru Macri vel ban, Constantin Ruset vel paharnic, Constantin Costachi vel visternic, Ioan Cantacuzino vel comis”. Până în anul 1857 s-a păstrat foișorul care înconjura crucea din piatră cioplită dintr-o stâncă întreagă, cu inscripția care-i acoperea toate laturile. Terenul pe care s-a înălțat această cruce era proprietatea mănăstirii Frumoasa. Aceasta l-a arendat cu 30 lei anual unui rachier care a dărâmat foișorul și a folosit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cum le prinde în cuie și apoi le taie după linia desemnată de meșter. După aceea le așază cu capetele pe zidurile de pe laturi și bolta bisericii îi pornită. Abia de aici încolo începe meșteșugul adevărat de potrivire a pietrelor cioplite într-un anumit fel, ca să se așeze în chip de cupolă...Uite acolo la calfele de lângă grămada de pietre și ia aminte cum cioplesc fiecare piatră cu migală, după ce o tot măsoară în fel și chip. Meșterul nu-i slăbește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și bolta bisericii îi pornită. Abia de aici încolo începe meșteșugul adevărat de potrivire a pietrelor cioplite într-un anumit fel, ca să se așeze în chip de cupolă...Uite acolo la calfele de lângă grămada de pietre și ia aminte cum cioplesc fiecare piatră cu migală, după ce o tot măsoară în fel și chip. Meșterul nu-i slăbește de sub ochi o clipită. Mereu prubuluiește fiecare piatră ieșită din mâna calfelor. Piatra care nu se potrivește „ca la carte” este dată de-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și nu am prea găsit de cine să mă iau, fiindcă în marea majoritate nu erau decât niște putregaiuri scoase din uz, iar unele exemplare, care erau încă aproximativ verzi, cum ar fi de exemplu Ion Iliescu, erau atât de cioplite de alții, încât ar fi trebuit să stau mult și bine la coadă, ca să pot să să-i zbor și eu cu toporișca scrisului, măcar o așchie. Dar pe când voiam să mă întorc din nou, cu fața și cu toate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se mai recunoșteau, de parcă cineva pus pe șotii le schimbase fețele. Nici nu știau că la cele două capete de linii îi așteptau crucile încă mirosinde a vopsea proaspătă.Cruci care le aparțineau și care se asemănau de parcă au fost cioplite din trunchiuri gemene... Și totuși mâinile lor erau atat de aproape, iar spațiul respira a libertate și a gol, cum nu a mai mirosit niciodată...A cui mâna trebuia să încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
unui vechi prieten întâlnit întâmplător. -Cum să o răsplătesc? Dar oare nu am răsplătit-o? Sunt Ulisele ei modern, mereu plecat pe alte valuri... Cândva o să mă întorc la ea. N am timp acum să o mângâi. Mă dor mâinile. Cioplesc prea mult în piatră. Vreau să-mi desăvârșesc opera. Piatra nu se lasă ușor modelată. E dură. E alt material... Ea e moale. O pot crea după bunul meu plac... Și s-a frecat la ochi, nu ca să își adune
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt atârnați copoței din bronz. Ea vine alături de el. Ștergându-și fruntea umedă, îl laudă pentru sănătatea sa. El nu face nici-un comentariu și intră în pagodă. Nu se oprește când trece pe lângă o tăbliță din piatră în care este cioplit ODĂ PAGODEI CLĂDITE IMPERIAL A COMORILOR NUMEROASE DE PE DEALUL LONGEVITĂȚII. E scrisă cu caractere chinezești, manciuriene, mongole și tibetane. Se oprește în fața statuilor lui Buddha. Am fost aici de două ori deja luna asta, zice el pe neașteptate. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]