884 matches
-
ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
drumul de argilă clisoasă. Farurile luminară în noapte, de o parte a șoselei, apoi de cealaltă, două barăci de lemn acoperite cu tablă. Lângă cea de-a doua, pe dreapta, se zărea, în ceața ușoară, un turn construit din grinzi cioplite grosolan. Din vârful turnului pornea un cablu metalic, invizibil la bază, dar care pe măsură ce cobora în lumina farurilor, strălucea din ce în ce mai puternic, spre a se pierde în spatele povârnișului care tăia șoseaua. Mașina încetini și se opri la câțiva metri de barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în oricare ceas al zilei. În nopțile cu lună, Auta știa cât era de fermecător acest acoperiș. Spre laturile palatului, mult mai îndărăt și acoperite cu pâlcuri de copaci înfrunziți, se întindeau șiruri de clădiri scunde și cenușii, din granit cioplit, cu acoperișuri drepte din plăci de bronz. Printre arborii din dreapta se zăreau mișunând soldați. Dincolo, în stânga, nu era nimeni; acolo, numai noaptea târziu se întorceau de la muncile grele oameni uscați, slabi, încovoiați, cu pielea neagră, galbenă sau roșie. Acolo, în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
băiat bun, dar, în veci, nu prea va izbuti să le șteargă... Rulau peste tăpșanul de pe care, cu aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala ei ignoranță). Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
data aceasta dând senzația că nu s-ar mai adresa activiștilor, ci unei persoane cu totul invizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre- 402 DANIEL BĂNULESCU Casa de Cultură . Ziua întîi: "Să nu-ți faci chip cioplit!" . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Ziua a doua: Ziua a treia: Ziua a patra: "Să nu poftești la nici un lucru care este al aproapelui tău!". Ziua a cincea: Ziua a șasea: "Să nu (prea)curvești!" . . . . . . . . . . . . . . . . . 313 Ziua a șaptea: "Să nu folosești, în chip
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
partea cealaltă a tăbliței, în spațiul dintre text și data de la capăt, repetat apoi într-un alt colț și, din nou, pe margini. Nu fusese făcut cu un cilindru, sigiliul utilizat de regi și de oamenii bogați, tubul din piatră cioplită care putea fi rulat pe lutul moale, lăsând astfel un semn unic, o semnătură. Nici nu erau urme în formă de semicerc, care ar fi putut fi imprimate pe tăbliță de unghia degetului mare de la mâna dreaptă a autorului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plajă, buturugile, una din multele curiozități ale acestor locuri, unicate ca formă și dimensiune, țâșnesc dintr-o întindere de pietriș de un alb asemănător cu clăbucii de săpun vărsați din cada în care se îmbăia Afrodita. După una din ele, cioplită anapoda, o fetiță în albastru, veselă, cu ochii de aceeași culoare, se ascunde de lentilele aparatului de fotografiat. Undeva în stânga, la o depărtare apreciabilă o colină verde, ce sugerează existența unei grădini desprinse din rai și aduse pe pământ, închide
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș, abia atingând pământul. Dar, cel mai cu foc juca Lisandru a‟ Zenoviei... Băiat „din flori“, n-a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar că nu era ca un sicriu, ci ca orice obiect. Puteai pune în locul lui o masă, un scaun, un dulap, o noptieră, cu condiția ca acestea să fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-acolo. — Dumnezeu îngăduie mult mai multe lucruri decât am fi permis oricare dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți mulțumește. — Unde sunt războinicii? — La vânătoare... S-au dus să caute tapiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rezistentă, păstrând nu numai lamentația, apelul de-o inimitabilă fervoare al seducătoarei mele interlocutoare, ci și o șansă spre adevărul Siei Strihan : precizia iluzorie și halucinantă a desenelor, o apropiere, cândva, de Piero, consecința unei destrămări interioare, spaima de „chipul cioplit al realității“, reprodusă prea exact ? Afară de acea primă schiță, reprezentând într-adevăr școala, nicidecum casa lui Hariga, nu i-au mai arătat Siei nimic. N-ar fi exclus să se fi depărtat, tot mai mult, cu sau fără voia ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fie fiul meu de Domnul!" 3. El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; și mamă-sa a zis: "Închin cu mîna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit și un chip turnat; și astfel ți-i voi da înapoi." 4. El a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute sicli de argint, și a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și un chip turnat; și astfel ți-i voi da înapoi." 4. El a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute sicli de argint, și a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit și un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica. 5. Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu, a făcut un efod și terafimi și a sfințit pe unul din fiii lui ca preot. 6. În vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Efraim și au ajuns pînă la casa lui Mica. 14. Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara Lais, au luat cuvîntul și au zis fraților lor: "Știți că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut." 15. Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16. Cei șase sute de oameni din fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, stăteau la intrarea porții. 17. Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara, s-au suit și au intrat în casă, au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. 18. Cînd au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
în casă, au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. 18. Cînd au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, preotul le-a zis: "Ce faceți?" 19. Ei au răspuns: "Taci, pune-ți mîna la gură, și vino cu noi, să ne fii părinte și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fii părinte și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminții și unei familii din Israel?" 20. Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, și chipul cioplit, și s-a unit cu ceata poporului. 21. Au pornit iarăși la drum și au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele și calabalîcurile. 22. După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Dan au zidit din nou cetatea, și au locuit în ea; 29. au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais. 30. Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției Daniților, pînă pe vremea robirii țării. 31. Au așezat pentru el chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
se chema mai înainte Lais. 30. Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției Daniților, pînă pe vremea robirii țării. 31. Au așezat pentru el chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo. $19 1. Pe vremea cînd nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, și-a luat ca țiitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Era cam cât mormântul unui prunc născut mort. În cărămidă erau Înfipte trei pietre ascuțite, iar peste acestea era pusă o a patra piatră care avea vârful Îndreptat spre Apus. În nisipul din jur se vedeau urmele adânci ale pășitorilor ciopliți de Selat pentru prietenul meu Enkim. - Nu e singura... chestie din asta, Îmi atrase Minos atenția. Mai sunt câteva, la fel, tot pe malul apei. Le-a făcut numai pe lângă vaduri, dar nu chiar În mijlocul drumului. Nu le vezi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]