2,509 matches
-
s-a repezit Andreea să o ajute. - Cădere de calciu zici? Și cum s-a manifestat? - Când a strigat Deea la ea că am venit și ne-a văzut, a scăpat pe jos zarzavatul ce-l ducea spre oala cu ciorbă. Abia și-a revenit după câteva minute. - Hm, interesant. Și tatăl lui Cristian? Nu a spus nimic? - Nu era acasă. La masă am vorbit puțin și apoi ne-am mai întâlnit o singură dată la aniversarea lui Cris, dar atunci
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
bine fraza că fiul său îi aruncă o privire fulgerătoare, apoi desfăcu palmele cu degetele în evantai către farfuria din fața sa și, încruntându-se, aceasta se desprinse ușor de pe masă și pluti în aer. Vasul săltă dintr-odată și vărsă ciorba în capul tatălui. Nesuportând batjocura aceasta, Prințișor își pierdu cumpătul și-l lovi cu dosul palmei de-l făcu grămadă pe podea împreună cu scaunul. Înfuriat, Vlad țâșni pe ușă într-o ploaie de amenințări. Din acel moment nu se mai
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
primele două ciocănele de țuică tov Jugănaru a început să-i povestească Didinei cum a luptat el încă din fragedă pruncie pentru instalarea socialismului în agricultură, prin ce primejdii a trecut și cât de bine s-a descurcat. Apoi, la ciorba din coadă de vacă, despre marile sale realizări, iar la sarmale, despre medaliile lui. Abia la grătarul din uger de vițică, despre marile sale cuceriri amoroase. Cu o mână pe paharul de vin roșu și cu cealaltă pe sub halatul Didinei
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
am omorât! - Pe cine ai omorât, mă? pare că zâmbește șeful de post. - Pe Urâtu! Mergeam la prânz acasă, că așa vorbisem cu femeia, nu aveam ce lua în traistă și ea a zis ca să merg la masă acasă, face ciorba până atunci, și am luat-o cu tractorul peste câmp, miriștea nu fusese arată și mergeam încet, cu coatele pe volan, voiam să-mi aprind o țigare, fir-ar mama ei a diavolului să fie de buruiană spurcată, și parcă
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
tractorul la margine, am șters cu cârpa urmele de roți pe toată miriștea... mă mir că nu m-a văzut nimeni, cred că eram în pragul nebuniei, apoi am ocolit câmpul și m-am întors la fermă, am zis că ciorba nu e gata și nu am vrut să pierd norma... Nu am vrut să-l omor, tovarășu plutonier-major... - Nu ai vrut, nu ai vrut! se răstește milițianul. Să zicem, nu ai vrut, a fost un accident, da’ de ce n-ai
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
la chemarea preotului la lucrări ne calificate (încărcart - descărcat materiale, demontat schele, săpat șanțuri, scos și îndreptat cuie din scândurile folosite, adunat molozuri din interiorul și exteriorul bisericii etc.): Cornel Gherdan - epitrop, Traian Cuc - epitrop, Mihai Roșu, Ioan Suciu, Radu Ciorba, Gheorghe Alexan, Nicolae Gomboș. Tot la asemenea lucrări au participat mereu: Mihai Rob, Nicolae Judea, Traian Șandor, Dumitru Ardelean-junior și alți. Spuneam mai sus că lucrările de finisaj la noua biserică se desfășoară încet din lipsă de fonduri, din lipsă
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
care veneau la închisoare îi introduceau acolo, la intrare, pe hărdăul ăla cu mizerie. Și-i țineau acolo și când dispărea unul dintre ăștia, atunci de-abia ăla venea să-și ocupe loc de dormit.“ „Când ne dădea câte o ciorbă și găseam câte un os, îl sugeam de câteva ori eu, pe urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
Poantă* slabă! Crezi că ești pe-un armăsar? Don Quijote, ești pe-o gloabă, O să-mi plângi cu mult amar Că prea mi te-crezi în vorbă Și-n amicii de trei parale... Nu-i mult, de te frigi c-o ciorbă, O să paști și tu mioare! I-a zis Lie Srăgălie, om trecut O, prin regimuri de ocară... - Taică, ce dracu-ați făcut De e-atâta vrajbă-n țară?! V-ați pupat, v-ați lins în fund, De credeam că sunteți
Î N O G L I N D Ă ((CE MI-E TANDEA, E ŞI MANDEA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353666_a_354995]
-
cămașa mea că e veche, ruptă, rea, plâng când văd în jur copil fără ghete, trist, umil. Plâng când văd în ochi de mamă zi de zi aceeași dramă în coliba de chirpici cum hrănește pe cei mici dintr-o ciorbă de urzici, pe ștergarul cu arnici mămăligă de aseară nu-i porumb de dus la moară. Sărăcie ești ca moartea care-i ține veșnic partea celui ce-are bani în cont pentru alții... cuiul bont răsucit în rană vie, trup
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
în armonie cu natura și cu semenii. Latura creativă, cosmopolita și hedonista a insulei se reflectă în ofertă gastronomica autohtonă, națională și internațională. Preparată cu pește prins în imediata apropiere a țărmului stâncos, mâncarea „bullit de peix”, un fel de ciorbă marinăreasca, este mâncarea clasică tradițională a insulei, steaua gastronomiei Ibizei și delicatesă supremă a localnicilor. Nu mai puțin de 40 de localuri sunt dotate cu certificatul de origine „Sabores d´Eivissa” („Gusturi de pe Ibiza”), garanție a calității demne de orice
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
mică, dar intens și cu gust cultivată. În restaurant am fost serviți cu multă amabilitate de ospătărițe tinere și frumoase, îmbrăcate în rochii de culoare roșie cu modele cusute. După ce ne-am chinuit zadarnic să îi explicăm ospătăriței că vrem ciorbă, am fost salvați de o ospătăriță care știa vag limba română și de la care am aflat că vrem, de fapt, „borș”. Înainte de masă am primit bonus din partea gazdei un păhăruț de vodcă îndulcită cu miere. Pentru suveniruri am fost conduși
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
ăia la pușcărie?... Să strângă bani, n-are cum, că ce capătă nu-i ajunge nici de mâncare... Noroc cu fetele de la cantina de ajutor social... La sfârșit de tot, când tremină cu toți, scurg oalele și-i face porție... Ciorbă, felul doi... Câteodată are noroc și de o bucățică de carne. Și, ăsta-i adevărul: lumea nu-i dă bani (poate și pentru că nu cere!) Dar se mai găsește câte un om milos și-i dă ba o gogoașă, ba
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ajunge să-i dea struguri... În borcan are ciorbiță. Poate-o mânca... Dacă nu vrea, atunci o s-o mănânce el... Îi e foame de nu mai poate, dar... uite că poate! El, poate să apuce ziua de mâine și fără ciorba aia... Miroase păcătoasa de-ți răsucește mațele-n tine de poftă. Eh... o să guste nițică când ajunge așa, cât să-i facă poftă lui Nicușor! % Somnul nu se lipește de el. Cât ce-adoarme, îl vede cu gura căscată, cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
de cânepă țesut tot de ea, miroase-a busuioc și levănțică. Săpunul de casă, făcut de ea firește, a pelin... Sufletul cată odihnă-n năzăreala asta binecuvăntată și-l hrănește pentru o clipă cu pace... Simte mirosul de leuștean din ciorba aia fierbinte, și își face cruce să mulțumească lui Dumnezeu pentru mila Sa cu grabă, să nu se răcească ciorba... Întinde mâna după lingură și prinde... nimic! Vedenia a fugit. Se regăsește-n loc străin, în frig și noapte. Merge
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Sufletul cată odihnă-n năzăreala asta binecuvăntată și-l hrănește pentru o clipă cu pace... Simte mirosul de leuștean din ciorba aia fierbinte, și își face cruce să mulțumească lui Dumnezeu pentru mila Sa cu grabă, să nu se răcească ciorba... Întinde mâna după lingură și prinde... nimic! Vedenia a fugit. Se regăsește-n loc străin, în frig și noapte. Merge. Dacă se oprește, moare. Raiul trecutului e departe. Iadul în care rătăcește fără speranță, este lumea lui de acum... Așa
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
imaginea de pe coperta cărții este cea corespunzătoare mâncării românești prezentate în interior: ardei umpluți! Cu alte cuvinte, suntem la loc de cinste și chiar și un pic reprezentativi, măcar la capitolul culinar. Mai punctăm acolo și cu ciulama de ciuperci, ciorbă de perișoare și papanași prăjiți, asta poate ca o compensare pentru faptul că lipsim complet din partea a doua, cea rezervată atracțiilor culturale. Dar și gastronomia e o componentă a culturii, nu? În fine, dacă ne-au omis din planul de
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1030 din 26 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Masa veșniciei La masă ne-am cunoscut privindu-ne pe furiș pe sub arcadele craniului. Farfurii cu ciorbă de smoală ne sunt servite de personae în fracuri negre și cu coadă. Când se deschde ușa, vedem palme de cer sub noi. Nu ne tulbură masa nimeni mâncăm veșnici ciorbă de nimic pe gratis în acest pension și veștile
MASA VEŞNICIEI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347135_a_348464]
-
privindu-ne pe furiș pe sub arcadele craniului. Farfurii cu ciorbă de smoală ne sunt servite de personae în fracuri negre și cu coadă. Când se deschde ușa, vedem palme de cer sub noi. Nu ne tulbură masa nimeni mâncăm veșnici ciorbă de nimic pe gratis în acest pension și veștile ajung până la noi prin noii veniți. Primim fiecare toate fețele noastre ca leac din mâna bărbosului. Nu suntem obligați să ne ridicăm de la masă sau să mulțumim putem să mâncăm încă
MASA VEŞNICIEI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347135_a_348464]
-
sau cu imagini marine, faruri și vapoare în miniatură, expoziții de pictură, țesături tradiționale etc. La tot locul dai de restaurante ai căror ospătari ies în stradă și încearcă să te atragă cu o ofertă bogată și în special cu ciorbă de burtă, de pește, țuică și vin ale căror denumiri le știu în limba română. Ne reține atenția, în mod deosebit, restaurantul „Aquamarin”, un adevărat muzeu de etnografie, construit în stilul caselor tradiționale bulgărești, cu pereți groși, de piatră, cu
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
de după-amiază! ne-a repetat pe șoptite, pentru că vocea ei se dubla cu a celorlalte tovarășe instructoare, care repetau aceleași fraze la mesele lor. Am înghițit în sec privind la boabele de fasole din farfurie și mi-am amintit de ciorba lui mami plină de jumări, de care te săturai numai cu mirosul. Mi-am plimbat lingura prin farfurie și cu cochii mai mult închiși am început să mănânc de frică să nu fiu pedepsită printre străini. Alina mânca și ea
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
nu mă alegeam decât cu o săpuneală bună și cu o lipsă de încredere din partea ei, care era așa de mulțumită de mine că mâncăm, la școală și acasă, fără mofturi ca înainte și fără să plâng după farfuria de ciorbă, că m-am săturat. Am început cu abecedarul și ca de obicei, mama mi-a citit lecția de două sau trei ori, cu toate intonațiile marcate în carte. La citire aveam nota 10, motiv pentru care mami, mai silitoare decât
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și se arăta și la ferestre, de îi speria și pe argați. Când a făcut popa slujba, logofătul l-a urcat pe mut pe acoperiș cu un sac de pietre și atâta a sărit, că a căzut în cazanul cu ciorbă și a murit. -Tataie, ai râs de mine! am țipat nervoasă și m-am ridicat în picioare așa de repede că, dacă nu m-ar fi prins, aș fi căzut din căruță. -Tataie, m-ai mințit! strigam într-una. Eram
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
afară și i-am adus apă proaspătă. Apoi, după ce m-am uitat mai bine prin pivnița, am găsit de cuviință să-i schimb culcușul, de frică să nu-l descopere cineva, în cazul că aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a lăsat mângâiat până a adormit. Am ieșit din pivniță calmă, dar nu înainte de ai promite, fără să fiu convinsă că a priceput, că voi trece
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
plăcerea conversației. Am închis calculatorul și-am pregătit rapid masa...pentru două persoane: farfurii de felul II, de aperitiv, tacâmuri...câte două furculițe și câte două cuțite, pentru fiecare...pahar de țuică și de vin...șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de frig! Ia să despachetăm, să vedem ce-avem bun!” Deschid și eu frigiderul, ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
de restul nuntașilor, stătea singură într-o cameră. Femeile petreceau într-o încăpere, iar bărbații, separat, în alta. Au servit masa întâi bărbații, și de-abia când au terminat, au fost servite femeile. Un vas mare, cu un fel de ciorbă, era așezat în mijlocul încăperii, și din el au mâncat cele șapte femei prezente. Felul doi era o combinație ciudată: un soi de pilaf cu dulceață. Asta n-a fost chiar așa de rău, că putea să servească fiecare din acel
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]