2,061 matches
-
cine se răspunde presiunilor. (OC, 2-8.II.2006). - Expresiile la nivelul și la nivel de, echivalente cu locuțiunile din punctul de vedere, în privința, sub aspectul, în ceea ce privește, referitor la, au rolul de a introduce, la fel ca și aceste locuțiuni, un circumstanțial de relație: Vor evalua calitatea produsului lor, la nivel de cercetare, la nivel de educație. (Radio România Actualități, 18.IV.2006) Un SF pe tema întoarcerii în timp, prost chiar și la nivelul efectelor speciale, parcă ar fi un film
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
de gripă. ("Cotidianul", 22.II.2006) A luat ființă "Grupul de lucru pe problemele proprietății intelectuale". ( Radio România Actualități, 26.VI.2006). În alte contexte, clișeul pe probleme (de) este echivalent cu locuțiunea în legătură cu, introducând, la fel cu aceasta, un circumstanțial de relație: Președintele României, atunci când am mers pentru numire [...] mi-a spus următorul lucru: "Aveți sprijinul meu necondiționat și n-am să vă sun niciodată pentru nimeni". Și așa s-a și întâmplat. Nu m-a sunat niciodată pe probleme
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
abstract, funcționează ca o prepoziție-regim, impusă de unele centre verbale, adjectivale sau substantivale; (c) cu un sens foarte abstract, împreună cu verbul a face formează un predicat contrafactiv (a face pe deșteptul); (d) purtătoare de sens lexical, funcționează în diverse contexte circumstanțiale 2 - cu diverse valori, de la concrete la foarte abstracte. În cele ce urmează voi urmări anumite utilizări ale prepoziției pe, cele cu sens lexical plin (circumstanțial). Monitorizarea sistematică a unor programe TV între 2006 și 2008 m-a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
contrafactiv (a face pe deșteptul); (d) purtătoare de sens lexical, funcționează în diverse contexte circumstanțiale 2 - cu diverse valori, de la concrete la foarte abstracte. În cele ce urmează voi urmări anumite utilizări ale prepoziției pe, cele cu sens lexical plin (circumstanțial). Monitorizarea sistematică a unor programe TV între 2006 și 2008 m-a dus la concluzia că această prepoziție se extinde în limbajul presei actuale și, într-o oarecare măsură, și în limbajul familiar. Din păcate, româna dispune de puține corpusuri
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
de delimitat valoarea semantică a prepoziției în sine de cea a nominalului cu care se combină sau a întregii grupări pe + substantiv. În mare parte dintre exemplele înregistrate, grupul pe + nominal are valori semantice de relație, având funcția sintactică de circumstanțial de relație. Alte valori frecvent înregistrate sunt: locul, timpul, instrumentul, cauza, modul (aceste valori nu sunt noi, dar se extind contextele în care se folosește pe). 2. VALORILE SEMANTICE ÎNREGISTRATE În cele ce urmează, voi detalia și exemplifica valorile semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
instrumentul cauza, modul și relația. Conform DLR niciuna dintre aceste șase valori nu este nouă, fiind atestate exemple pentru fiecare dintre ele. În GA (I: 370-373), relația nu este indicată printre valorile prepoziției pe (conformitatea este subsumată modului), iar la circumstanțialul de relație (II: 192-196) nu este menționată și pe printre prepozițiile care introduc un circumstanțial de relație. 2.1. Locul - în sens larg. Substantivul precedat de prepoziția pe desemnează: 2.1.1. O emisiune sau un canal mass-media (televiziune, agenție
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
fiind atestate exemple pentru fiecare dintre ele. În GA (I: 370-373), relația nu este indicată printre valorile prepoziției pe (conformitatea este subsumată modului), iar la circumstanțialul de relație (II: 192-196) nu este menționată și pe printre prepozițiile care introduc un circumstanțial de relație. 2.1. Locul - în sens larg. Substantivul precedat de prepoziția pe desemnează: 2.1.1. O emisiune sau un canal mass-media (televiziune, agenție de presă, televizorul, numele unui ziar): Ai văzut filmul, când s-a dat pe știri
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
I. A. Rus, stenogramele Camerei Deputaților, în CLRA). Sintagmele cu pe sunt folosite în locul unor sintagme mai extinse (la modul real) sau cu prepoziția în (a intrat în creștere). 2.6. Prepoziția pe și substantivul care urmează au funcția de circumstanțial de relație, cu diverse valori semantice: 2.6.1. Domeniul de manifestare a unei acțiuni, delimitarea unei acțiuni, relația între o acțiune și o entitate/alt eveniment, în raport cu care se face acțiunea respectivă. Regentul poate fi: (a) verb (cu sau
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
2006). 2.6.8. Grupul pe + substantiv este folosit uneori parantetic ("în ceea ce privește"): Iar pe povestea asta cu Vatel, de ce pare credibilă? (L. Orban, Realitatea TV, 6.III.2007). Prepoziția pe substituie alte prepoziții, locuțiuni prepoziționale și sintagme care introduc un circumstanțial de relație (în ceea ce privește, în privința, conform, cât despre, la etc.). 3. DE CE SE EXTINDE PREPOZIȚIA PE? Niciunul dintre aceste sensuri generale (locul, timpul, instrumentul, relația, cauza, modul) nu sunt noi, fiind deja înregistrate în lucrările de profil (cf. DLR). Elementul de
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
căpătat sau au glisat spre valori abstracte? Cred că tipul de relație locativă pe care îl exprimă pe este cel mai potrivit pentru a fi extins analogic asupra valorilor mai abstracte ale relației din contextele pe care le-am înregistrat. Circumstanțialul de relație "indică limitele de manifestare ale unei acțiuni, stări, calități prin referire la un anumit domeniu [...] sau care precizează perspectiva din care se face comunicarea" (GALR, II: 551). În exemplele de la 2.6., substantivul care urmează prepoziției indică, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
despre, relativ la, în privința" - ca în exemplele hac super re scribam ad te (Cicero) "despre acest lucru îți voi scrie" și mite civiles super Urbe curas (Horațiu) "alungă grijile politice privitoare la Roma" (Guțu 1983, s.v.). Prin urmare, super avea sensul circumstanțial de relație, introducând subiectul discuției sau tema în raport cu care se desfășura evenimentul denotat de verbulregent. Prepoziția per avea sensuri ceva mai variate, exprimând locul ("prin", "pe toată întinderea, de-a lungul", "peste", "prin fața"), succesiunea, timpul ("timp de...", "în timpul, în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
sau mai puțin relevanți / relevante În raport cu textul la momentul receptării acestuia. Acest fundal formează contextul la nivelul interpretului. Este lesne de observat faptul că ceea ce numim context, În acest caz, este posterior producerii textului. Numai În raport cu textul, deja perceput, elementele circumstanțiale capătă contur, devin relevante și se constituie În contextul interpretării. În cazul emițătorului, am constatat că factorii contextuali contribuie direct la stabilirea formei publice pe care o va lua intenția comunicativă a acestuia. De ce este necesar contextul În cazul interpretului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
produce enunțul, devine autonom. În aceste condiții, textul este „oarecum În <aer>, În afara lumii sau fără lume; grație acestei obliterări a raportului cu lumea, fiecare text este liber să intre În raport cu toate celelalte texte care vin să ia locul realității circumstanțiale pe care o arată vorbirea vie” <ref id = "21"> Ricoeur 1995, p. 115 </ref>. Așa cum se poate lesne observa, acest context este unul complex, care poate diferi foarte mult de la un individ la altul; din acest motiv, comunicarea (prin care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
printr-o anumită intervenție discursivă să-și bine dispună interlocutorul, aceasta va fi reușită, plină de succes sau nereușită, eșuată în funcție de modul în care scopul propus se realizează sau nu. Succesul sau eșecul depind, însă, de o serie de factori circumstanțiali, cunoscuți și sub numele de „condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a competiției în vederea obținerii unor note mari; - procesul de victimizare este justificabil prin factori externi, fiind vizați elevi supraponderali, roșcați, cu ochelari sau cu un accent specific la vorbirii. Dincolo de aceste corelații pe care le considerăm fără suport empiric și circumstanțiale, asemeni altor cercetători din aria școlară, demersul de comprehensiune a hărțuirii psihologice vizează anumite elemente-cheie ale dinamicii puterii, fenomenul având la bază o relație asimetrică de putere surprinsă încă din definițiile anterior expuse. Prin urmare, puterea elevului agresor derivă fie
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional, atribut, circumstanțial) și poate avea trăsătura semantică inerentă +/-animat; se poate combina cu un număr mare de prepoziții; are formă unică; generează întrebări parțiale deschise, fără a constrânge vorbitorul la răspunsuri foarte precise; intră în relație de cvasisinonimie cu care și ce
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă interesează), însoțirea subiectului printr-un intensificator (Tocmai rezultatul mă interesează), izolarea sintactică prin circumstanțialul de relație (Cât despre rezultat, mă interesează foarte tare), reluarea subiectului prin pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează este rezultatul), structurile cu dublă negație nu ... decât (N-a venit decât el). În timp ce toate aceste strategii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
interne temporale ale verbelor nu pot fi determinate decât contextual și ținând seama de structura întregii predicații, nu numai a verbului. Există mai multe elemente care contribuie la determinarea trăsăturilor temporal-aspectuale: proprietățile semantico-referențiale ale argumentelor subiect și obiect direct, determinările circumstanțiale și aspectul gramatical. Astfel, prezența unui obiect direct cu trăsătura [+Delimitat] recategorizează o activitate într-un eveniment cu rezultat final (engl. accomplishment). Verbul a alerga desemnează "primar" o activitate dinamică, durativă și atelică (6a): (6a) Ion aleargă. În urma asocierii cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și ieșind de nenumărate ori. (proces iterativ) Când exprimă proprietăți de tipul "a avea capacitatea văzului/auzului/mirosului etc.", verbele de percepție nu participă propriu-zis la opoziția unic-iterativ. În contextele de acest tip, în care verbului i se asociază un circumstanțial instrumental sau temporal, se produce și o modificare a calității proprietăților desemnate - acestea se recategorizează din proprietăți inerente în proprietăți dobândite contextual: (42) Vede să conducă doar cu ochelarii de distanță ("Vede să conducă ori de câte ori/de fiecare dată când poartă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
analiza polisemiei verbale, Evseev aduce în discuție importanța contextului pentru detașarea sensului cuvintelor, susținând că, între unitățile limbii, verbul este cel mai dependent contextual, fiindcă semantica sa depinde în mare măsură de tipurile de constituenți selectați, dar și de determinările circumstanțiale. Referindu-se la importanța contextului pentru determinarea sensului, autorul împarte sensurile verbelor în: (i) sensuri indepedente de context; (ii) sensuri contextual-determinate56. Sensurile indepedente de context sunt cele care "domină" structura semantică a cuvântului. Simpla lor enunțare, fără a adăuga indicații
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
contextual-determinate se actualizează în anumite configurații sintactice sau doar la anumite forme din paradigma verbului. Acestea depind de tipul de regim verbal, de exprimarea sau neexprimarea complementelor, de natura semantică a referentului din poziția subiectului, de asocierea cu diferite determinări circumstanțiale. De exemplu, sensul "a se convinge de ceva cercetând, examinând" se actualizează când argumentul intern al verbului se realizează propozițional, introdus de un cuvânt relativ: a vedea ce face, a vedea cum se simte. Alte sensuri se actualizează, precizează Evseev
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepția vizuală - a vedea. În DLR, delimitarea sensurilor verbului de percepție a vedea 68 se face prin corelarea unui criteriu sintactic - disponibilitatea verbului, într-o anumită utilizare a sa, de a primi sau nu obiect direct, selectarea argumentelor și a circumstanțialelor, regimul prepozițional - cu un criteriu semantic: statutul categorial al complinilor verbului, clasa semantică căreia îi aparțin. Modul de separare a sensurilor în dicționar se observă mai jos69: • a vedea I 1. intranz., a avea simțul văzului; a avea capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de percepție. Revenind la discuția din Pustejovsky (1995) (vezi supra, 2.2), se observă prezentarea unor contexte sintactice în care poate apărea verbul ca extinderi 71 ale unui anume sens. Semnalăm în acest punct al descrierii faptul că adăugarea determinărilor circumstanțiale nu conduce la o deplasare a sensului, ci adaugă o informație semantică care caracterizează procesul de percepție. Considerăm astfel că utilizarea verbului într-un context ca Văd aproape, dar nu văd departe nu trebuie înțeleasă ca o extindere sau o
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
dicționar și nu vor fi exploatate aici, însă acest tip de analiză ne conduce la observația că modalitatea de prezentare lexicografică, pornind de la glosarea sensului prin parafraze sau prin sinonime contextuale, înregistrând toate contextele sintactice și toate determinările de tip circumstanțial pentru fiecare sens în parte, nu este economică și nu stabilește o corelație între configurația sintactică și configurația semantică a verbului. Având în vedere modelele de analiză prezentate, avantajele și dezavantajele acestora, propunem în lucrarea de față alternativa de a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
perceput: (169) Cu toții mă priveau ca și cum s-ar fi întâmplat ceva. (170) Priveau către mine, dar nu mă vedeau. Lipsa componentei de focalizare - privirea nu este orientată către o anumită țintă, este difuză, "dispersată" - permite folosirea verbului și fără determinări circumstanțiale: (171) Păstorii privesc și ascultă./ Printre lacuri de munte stăm și privim 131. * Verbul a asculta permite utilizarea absolută când se asociază cu alt verb de percepție. Realizările obiectului direct sunt în acord cu sfera semantică a verbului, saturarea referențială
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]