842 matches
-
după soare, spuse americanca. O să-nceapă imediat să cânte. Canarul Își scutură penele și Începu să le ciugulească. Mi-au plăcut mereu păsările, spuse doamna din America. Pe el Îl duc acasă fetiței mele. Uite...a-nceput să cânte. Canarul ciripea și penele de pe gât i se umflau. Trenul trecu peste un râu, apoi printr-o pădure foarte Îngrijită. Trecurăm prin multe din orășelele de pe lângă Paris. Tramvaiele mișunau prin orașele pline de reclame mari lipite pe ziduri: Belle Jardinière, Dubonnet, Pernod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind În răsfirarea pădurii rare de mai Încolo, așa că zîmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult tîrziu, către sfîrșit, află că amîndouă erau de fapt una și aceeași, adevăr neobservabil pînă atunci, dar care Îi aduse Înseninare și echilibru. Sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
inimă? Oftă, disprețuindu-se, fiindcă știa că n-ar fi avut curaj să facă așa ceva. Antonius îl luă pe Valerius pe după umeri. Cei doi se îndepărtară de tabără și intrară în pădure; totul era verde, înflorit. Deasupra capetelor lor, păsările ciripeau; în apropiere se auzea și cântecul privighetorii, ce anunța apusul soarelui. Se așezară pe malul unui pârâu. — Ești schimbat - Valerius privea cu luare-aminte chipul fratelui său. Ești altfel. Pari... mai puternic, mai sigur pe tine, dar, mai ales, pari mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că animalu ăsta e tocma perușu ondulat pe care l-ați comandatără Firmei...Bucurați-vă! E un peruș vorbitor de tot. Zi-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
recuperez din bezna memoriei ce era, de exemplu, În mintea mea În luna mai, acum 12 ani. Nu prea mai era mult, tocmai ieșisem din primul spital de boli nervoase dintr-o lungă și valoroasă serie. Vrăbiuțele țopăiau pe alee ciripind vesel, Înverziseră pomii, acoperișurile, trenul continua să vină pe aceeași rută. Stătusem tot timpul ăsta la coadă la bilete, două luni Încheiate, și nu mă mai simțeam Înfricoșat de statutul scriitorului sub dictatură, mai degrabă mă simțeam ofilit. N-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păsărica. Ea este În realitate o metaforă care Întruchipează România, cu pene și cioc. Metafora Îi spune la un moment dat lui Dumnezeu: „Doamne, cît aș vrea să semăn și eu cu alte păsărele, să mă adun cu ele, să ciripim Împreună”. SÎnt pasăre din pasărea neamului meu. Măiestria poetică Întrece atît imaginația noastră cît și pe cea divină. Creatorul tace, siderat. Ascultă: „Tot Încerc să mă solidarizez cu păsăretul mai Înaintat”. Lucru, se pare, imposibil, pentru că păsărica intră-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe hoți, adică pe mai toată lumea, lucru nemaivăzut, bagă groaza În populație și, prin intermediul groazei, populația ajunge la adorație, stabilind un record mondial de viteză la 550 de ani legendă. Să vină să-i tragă pe bandiți În țepușă, se ciripește de două epoci Încoace. Deducem din această Îndîrjire aviară o involuntară recunoaștere a viciilor naționale, ce nu pot fi curmate decît de un străin, mai bun specialist În asigurarea ordinii sociale. Sau nocturne, de exemplu noaptea trecută am zărit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinerii de 24 de ani; aș fi strîns-o în brațe, aș fi dansat cu ea și aș fi sărutat-o. Atât. Și umblând agale, cu pipa într-o mână și biciușca în cealaltă, ― soarele nu incendiase încă întinderea și păsările ciripeau încă prin acei măcieși cu miros de tămâie și scorțișoară ―, mi-am dat deodată seama că se petrece ceva neobișnuit cu mine, că am rămas singur și am să mor singur. Gândul acesta nu mă întrista; dimpotrivă, eram liniștit, senin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
citat, care are multă dreptate. Și vara are un basm al ei, iar eu am aflat cum se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
avere uriașă, o jumătate de Ialomiță și ajunsese să fure zahăr din zaharnița Lisellei. Îl strecura într-un buzunar cusut special, ca al țigăncilor. Pentru că limba maternă fusese franceza, nu româna (invers decît la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Preda? Și-n ultima vreme am citit cum altfel? cărți bune, dar ajung la ele mai greu. Mă năpădesc prostiile intens mediatizate. Poeții de reproducere************ și poetessele bele și tembele, gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu în limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt protejați. Un "plictisit" pontos își lansează placheta, săturîndu-și adunarea cu nuci și cu fudulii la grătar. Presa nu omite știrea. Protejați sînt și rastignacii fără complexe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-mi spargă timpanele. Și, de ca și cum În acel moment viața mea nu era și așa destul de mizerabilă, ecranul telefonului mi-a confirmat temerile cele mai negre: era chiar Ea. Miranda Priestly. Șefa mea. — Ahn-dre-ah! Ahn-dre-ah! Mă auzi, Ahn-dre-ah? a ciripit ea În secunda În care am deschis mobilul Motorola - Împrejurare care se constituia Într-o realizare deloc de neglijat, ținând cont de faptul că ambele mele mâini și ambele mele picioare (goaleă Își aveau deja fiecare ocupația proprie. Am proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Întrebam vag de ce se străduia atât Sharon să mă convingă să accept ceva pentru care un milion de fete ar face moarte de om. Dar nu am avut prea mult timp de gândire. Sharon a ridicat receptorul și a ciripit vreo două vorbe, iar câteva minute mai târziu m-a condus la lift pentru Întâlnirea cu cele două asistente ale Mirandei. Avusesem impresia că vocea lui Sharon cam Începuse să sune ca a unui robot, dar a urmat apoi Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-am sunat prea devreme, a ciripit Sharon, iar vocea ei suna de-a dreptul Însorit. Sunt sigură că nu, draga mea, mai ales că va trebui să devii cât de curând extrem de matinală! Am vești foarte bune pentru tine. Miranda a fost foarte impresionată de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asistenta lui? M-am rugat să dau peste un robot, pentru că nu aveam deloc chef să stau la taclalele alea aiurite și prietenoase care lui B-DAD Îi plăceau atât de mult. Dar am dat de secretară. — Biroul domnului Tomlinson, a ciripit ea cu accentul ei extrem de sudic. Cu ce v-aș putea fi de folos? Cu ce v-aș putia fee dă fooloos? — Bună, Martha, sunt eu, Andrea. Uite ce e, nu e nevoie să vorbesc cu domnul Tomlinson, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
predat șoferului tău, și acum tu spui că a sosit la hotel. Cum e posibil ca ea să nu-l fi primit? Se pare că singura metodă de a rezolva misterul e să vorbești chiar cu doamna În chestiune, a ciripit el cu prefăcută veselie În glas. Să-ți fac legătura? Sperasem din tot sufletul că nu se va ajunge la asta, că o să fiu În stare să identific și să rezolv problema fără a fi nevoită să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gândurile mele de autoâmbărbătare. Era Caroline, care, la cei doar zece ani ai ei, reușea deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo, am ciripit eu și mi-a fost silă de mine Însămi pentru că lingușesc un copil. Sunt Andrea, de la birou. Mami e acolo? — Vrei să spui mama? m-a corectat ea, cum făcea Întotdeauna când auzea accent american. Sigur, ți-o dau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unor tipi senzaționali, Andy, o să vezi. Zău, am o mulțime de prieteni heterosexuali superbi. Și-apoi, e petrecerea dată de Marshall - o să fie prima-ntâi, a susurat James și s-a sprijinit de biroul meu, În timp ce Îmi citeam e-mailurile. Emily ciripea fericită În partea ei de birou amănunte despre rendez-vous-ul ei cu compozitorul cel pletos. — Aș vrea să vin, știi prea bine că aș vrea, dar prietenul meu șii cu mine ne-am făcut planuri pentru seara asta Încă dinainte de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James, dragule, mă bucur atât de mult că ai venit la mica mea petrecere, a ciripit un bărbat suplu și frumos care s-a apropiat din spate. Și pe cine avem noi aici? S-au sărutat. — Marshall Madden, guru al culorilor, ți-o prezint pe Andrea Sachs. Andrea e, de fapt... — Noua asistentă a Mirandei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rutina zilnică așa cum te-am instruit. Sună-mă dacă e necesar, dar cred că știi deja ce ai de făcut. Pa! Și a sărit pe bancheta din spate a celei de-a doua mașini care aștepta În fața clădirii. — Pa! am ciripit eu, cu un uriaș rânjet fals lipit pe figură. Șoferul a făcut o mișcare ca pentru a ieși din mașină ca să-mi deschidă portiera, dar eu i-am spus să nu se deranjeze, că pot urca și singură pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din punct de vedere fizic celor dinăuntru. Costul călătoriei a fost de șase dolari și patruzeci de cenți, ca În fiecare dimineață, și i-am Înmânat taximetristului o bancnotă de zece dolari, tot ca În fiecare dimineață. — Păstrează restul, am ciripit eu cu același simțământ de bucurie cu care, În fiecare dimineață, vedeam șocul și fericirea provocate de cuvintele mele. Runway face cinste. Nici o problemă În privința asta, În mod sigur. Nu-mi trebuise decât o săptămână ca să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În care ea suna și cerea micul dejun eu aranjasem deja ca două sau trei mic dejunuri să fie deja pe drum. A sunat telefonul. Trebuia să fie chiar ea, era prea devreme să fie altcineva. — Biroul Mirandei Priestly, am ciripit eu În receptor și m-am pregătit sufletește pentru răceala de gheață a vocii ei. — Emily, ajung În zece minute și aș dori ca micul dejun să fie acolo. Începuse de la o vreme Încoace să ne numească și pe Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am rămas impresionată de viteza cu care a sosit mesagerul, dar ușa s-a dat de perete ca să-i facă loc lui B-DAD, care afișa un rânjet mult prea entuziast pentru ora opt fără un pic dimineața. — Andrea, a ciripit el și a venit la biroul meu cu un zâmbet atât de sincer, Încât m-am simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am Întrebat eu.Vă informez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]