828 matches
-
tabloul ăsta... E musai să aibă ce ciripi.“ „Păi - face negustorul, cu aerul că solicitarea clientului nu numai că nu-l surprinde, dar, cu ocazia celor două, cinci sau zece intrări în magazin ale acestuia, doar la plăcerea de a ciripi a femeilor i-a stat gândul -, să spunem că tabloul i-a aparținut unui general, unul de pe timpuri.“ „Dar de ce general?“, întreabă ușor contrariat clientul. „Oamenii - spune negustorul - sunt sensibili la asocieri: general - bătrânețe - noblețe - sărăcie - sărăcie galonată - o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un tip vertical, se bucură. La miezul nopții trecute, când deputatul vine frânt de oboseală și nu vrea altceva decât să intre un minut în baie și apoi să se culce, o apucă tandrețea. „Ai văzut ce scrie de tine?“, ciripește ea ca odinioară, când n-avea decât cincizeci și patru de kilograme, nu optzeci și nouă. „Scrie că ești singurul care te ții drept. E de bine, nu?“ „E prăpăd“, se lamentează deputatul. „Și măcar dac-ar fi vorba despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
României, această petland a Estului Europei? Anul 2004 9 ianuarie 2004 Revenire în forță la Geneva, marcat încă de excesele alimentare ale perioadei precedente petrecute acasă. În sala de informatică, două studente de 20 ani. Buric gol, îmbrăcăminte sexy, crocante. Ciripesc tot timpul ca două vrăbii gureșe pe o creangă, pentru a se face remarcate. Le aud spusele și pot arunca un ochi pe ceea ce scriu, așa cum sunt așezat la un calculator, lângă ele. Pregătesc un subiect de seminar. Gender studies
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care i-a fost încredințat de o asociație de protecție a orbilor, pentru a-l dresa și a-l obișnui cu universitatea. Câinele urma să fie destinat unui student aproape orb, qui mérite d'être aidé, ne spune Profesorul Ory ciripind în franceza sa elegantă. De fapt, nu a spus orb, ci cu deficit vizual acut. Astăzi, în timp ce căutam un dicționar de sociologie, am descoperit pur și simplu din întâmplare în imensa bibliotecă a Universității Laval un dicționar deosebit, mai exact
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
căutând un sprijin unul în celălalt. De acum încolo se puteau număra printre învingători și nu printre învinși. Vântul adia prin arburști răcorindu-le pieptul de căldura de afară. Păsările tăcuseră. Era prea întuneric săși mai ia zborul sau să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i apuce și mai mult noaptea pe drumuri. Nicole părea că împarte Universul în două lumi diferite: cerul îi părea acoperit în flori de liliac iar pământul în crini albi cu mirosul unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apărut un articol în revistă. Pe care nu-l citește nici dracu', mormăie Graur. Ești pesimist azi, tovarășu', zice Brăduț. Cîți s-au grămădit să ceară relații asupra articolului publicat luna trecută? se miră Graur. Lasă-ne, Graure, iar ne ciripești?! face spre el un semn a lehamite domnul Luchian. Să ne spună dom' Mihai ce mai face. Eram în trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă după mobil și formez numărul. Sun. Gata, Suze, poți să te duci! După ce te aud spunând ce trebuie să spui! Respiră adânc, ca să acoperi durerea... — Alo! îmi ciripește vocea lui Robyn în ureche. Aud cumva clopote de nuntă? — Nu e nimeni, zic, uitându-mă la Suze. — Atunci, lasă un mesaj, spune Suze, cu dinții încleștați. — Respiră adânc, hai... — Apelul dumneavoastră e foarte important pentru mine... — Hai, Bex! — Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pernă și să mă cufund într-un somn adânc, fără vise. Opt ore mai târziu mă trezesc și mă așez în capul oaselor. Ce-a fost asta? Mă întind spre robot și apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn îmi ciripește exact același mesaj, iar ecranul robotului îmi aduce la cunoștință faptul că mi-a fost lăsat ieri. Dar... asta n-are nici o noimă. Nunta de la New York s-a contramandat. Mă uit dezorientată în jur, la apartamentul în semiîntuneric. Ceasul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și, deodată, mă trezesc că pășesc și eu în urma lor. Merg prin pădurea fermecată, purtată de valul muzicii. Luminile de deasupra licăresc feeric. Acele de pin pe care pășesc își împrăștie parfumul plăcut. E un miros proaspăt de pământ, păsările ciripesc și o cascadă susură undeva în fundal. La fiecare pas, florile din jurul meu înfloresc, frunzele se desfac și toți cei prezenți își țin respirația, uluiți. Și în fața mea se află Luke, prințul meu, care mă așteaptă. Abia acum încep, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
măcar o dată. Îmi imaginez un scenariu în care amândoi ar fi magicieni încercând să facă un porumbel să dispară. Îmi imaginez cum, la Don Julio, porumbelul dispare lin dintro lovitură de baghetă, în timp ce la Alfonso începe să se zbată, să ciripească, dispare până la urmă dar magicianul trebuie să folosească tot felul de artefacte să-l ajute: poate muzică să ascundă zgomotul, poate fum să ascundă penele căzute și tot așa... Până la urmă, pot găsi exemple și din viața mea personală: când
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din piesa de la început și, în orice caz, cu bubuitul cascadei tropicale ce îneacă gîndurile lui Alex : ăsta e cinema ambiental și nu putea să le iasă (auzi, ciripit de păsărele !) decît unor experimentatori virtuozi. în plus, povestea se adună încet, dar există e povestea crimei comise atunci la Paranoid Park și are un motiv să se adune încet : ca povestitor, Van Sant e interesat să redea fluxul conștiinței
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de autobuz, cu circulație intensă, încrucișată, de la „Cerbul de Aur”. El se uită la mine și-mi spune: - Știu prea bine cui vorbesc! Îi răspund că nu mă refer la persoana de față, ci la alții care ar putea să „ciripească” la urechea stăpânirii... Câteva luni mai târziu, în ziua a doua de Paști, în cancelaria Complexului Școlar, la o anumită oră, intră profesorul Luca și spune tare, adresându-se tuturor colegilor prezenți: - Bună ziua și Hristos a înviat! Unii au tăcut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mâna lui!” Nu și-o făcuse cu mâna lui, ci cu gura, adresând un salut creștinesc, românesc, așa cum se obișnuiește în popor și astăzi, când de la Paști până la Înălțare oamenii se salută cu „Hristos a înviat” în loc de „Bună ziua”. Cineva a „ciripit” la urechea stăpânirii aservite Moscovei și profesorul Luca n-a mai ajuns acasă, aniversându-și ziua numelui în temnița din care ulterior i-au venit acasă câteva obiecte personale și... numele incriminat și etichetat drept „dușman al poporului și al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Eram deja "cineva", începuseră să-mi crească aripile și corespunzător și salariul. Mă înscrisesem la cursul de limba engleză, ceea ce însemna să vin la minister de trei ori pe săptămână cu o oră mai devreme și împreuna cu doamna mea ciripeam în cămăruța noastră din Balta Alba în limba lui Shakespeare și ne distram amândoi, ascultând banda de magnetofon cu lecții, ce frumoasă e limba asta și ce straniu suna când o vorbeam noi, mai ales eu, cu un accent de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Wintergarten și astfel ne-am pomenit Într-o seară acolo, consumând Înghețată de ciocolată Într-o fosă de orchestră. Spectacolul se derula În direcția obișnuită: un jongleur În haine de seară; apoi o femeie cu pieptul sclipind de strasuri, ciripind o arie de concert sub revărsarea alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un comic pe patine cu rotile. Între el și numărul cu biciclete (despre care voi mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala fetelor“ și, suferind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un coșaș îi țârâie la ureche. Bate un vânticel și frunzele pădurii foșnesc, șoptesc...Funigeii au pornit alba lor nuntă aeriană. O ciocănitoare bate toaca într-un copac și niște păsări gureșe ciripesc, se hârjonesc de-a dragostea. Ștefan urmărește zborul sacadat al unui fluture alb pe albastru siniliu al cerului. Se uită la toate aistea cu încântare, de parcă le vede și le aude pentru prima oară. Uitase că mai există aiestea toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Domnul. La înmormântarea lui au venit mai mulți călugări. Iar când se făcea slujba de înmormântare a sosit un stol de pasarele și s-au așezat pe el. Toți au crezut că-l vor ciupi, dar nicidecum, toate au ciripit că într-un cor tot timpul. După ce s-a terminat slujba înmormântării au zburat toate-odată. Parcă au venit să-i cânte un concert ceresc și să-și ia rămas bun de la el. A fost înmormântat în fața mănăstirii unde se nevoia
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nimănui. Sâmbătă 29 VII. Noaptea la ora 12,30 m-am deșteptat. N-a mai fost chip să mai dorm. Au cântat cocșii odată, . . a trecut timp, . . au mai cântat odată. Întunericul a început să se rărească. Păsărele mi-au ciripit în fereastră. O Doamne, când se va rări întunericul ce-mi împresoară sufletul ? Vor mai cânta vreodată păsărele nevinovate, în zori de zi, în fereastra inimii mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vrăbiuța veselă a început să zboare prin cameră. Ciprian o lăsa liberă. Era veselă și aducea veselie tuturor. Au botezat-o Ciripitoarea. Băiatul și pasărea s-au împrietenit.Când Ciprian își făcea temele, vrăbiuța i se așeza pe umăr și ciripea într-un fel anume.Erau fericiți. Dar fericirea n-a ținut mult. Miaunel, pisoiul, o privea cu lăcomie pe vrăbiuță și încerca să o prindă.Ciprian a înteles pericolul în care era noua lui prietenă. - E timpul să ne despărțim
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
era noua lui prietenă. - E timpul să ne despărțim, Ciripitoareo!i-a spus el vrăbiuței, după ce a constatat că e complet vindecată. Cu părere de rău, a deschis fereastra și a lăsat-o să zboare. Simțindu-se liberă, vrăbiuța a ciripit în semn de mulțumire, apoi și-a luat zborul spre înaltul cerului. - Mi-ar fi plăcut s-o pot păstra! și-a spus, în gînd, băiatul. Știu însă că așa e mai bine. Locul ei e în libertate, printre celelalte
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
și codru: Prin a ramurilor mreajă Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă De sub teiul nalt și vechi. Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept, Nu mai cugeți înainte Nu mai cauți îndărăpt. Ci-asculți mii de păsărele Ciripind în verde crâng Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se se plâng. Natura este edenul, locul sexualității, ea ațâță dorința de împreunare, după care urmează nelipsita adormire în codru: Adormi-vom, troieni-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn auzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neștiutori", podurile peste ape sunt de onix și fluviile poartă bărci pașnice și frunze căzute "foaie după foaie", izvoarele spumegă pe lângă casă în cascade "de consoane și vocale", arhitectura e aceea a pagodei în jurul căreia se strâng fluturii, vorbirea e ciripit lunatic, femeia cu înfățișare de figurină își oferă grațiile senină și fără oprobriu, înveș-mîntată feeric în chimono și trasă în ușoară jinrikișă, cetățeanul fumează fugind de realitate, opiu, pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
turnători și oameni care-au dorit să dezmembreze partidul, să-l facă harcea-parcea, și-au și reușit... Așa, și-au zis că io, dacă mi-am făcut facultatea În timpul comuniștilor și-am fost consilier juridic, trebuie că și io am ciripit... Și-atuncea am făcut o cerere la CNSAS și-am spus: „Vă rog, din dosarul meu, și din toate informațiile care le-aveți la dispoziție, să-mi spuneți dacă am fost informator sau dacă am colaborat cu Securitatea”. Aproape după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]