8,186 matches
-
decizie a Ligii îi lasă pe gălățeni cu gura căscată. După ce au făcut eforturi mari pentru a-și monta o instalașie de nocturnă, conducerea de la Galați are parte de o situație incredibilă - nu o poate inaugura. Motivul este unul destul de ciudat, LPF a programat următorul meci al Oțelului, cu Dinamo, la ora 14:00, iar cel de peste două etape, cu Gaz Metan, la ora 16:00, așa că liderul României mai are de așteptat până când se va bucura de nouă investiții. Gălățenii
Decizie şoc a LPF. Oţelul nu îşi poate inaugura nocturna () [Corola-journal/Journalistic/77110_a_78435]
-
Ion Simuț Poate c| sună puțin prea patetic și ciudat acest titlu, dar pentru a fi acceptat el trebuie pus în relație cu Antologia rușinii, culegere de citate din scriitorii români contemporani care au scris texte omagiale închinate lui Ceaușescu sau regimului comunist, selecție realizată de Virgil Ierunca în publicațiile
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
lui, suferea fizic, suferea moral în calitatea sa de martor involuntar la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere de evenimentele absurde din anii '50 -'60, la care fusese martor, dar și neînduplecat în opțiunile sale morale, sobru pînă la
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
Ioan Lăcustă Din ce in ce mai des mă încearcă, ciudat și întăritor în năuceala lui, sentimentul că în România acestui început de mileniu se trăiește în lumi paralele. În Românii evoluând (mai corect spus ducându-se în dusul lor) spre un niciunde, neștiut, misterios și chemător cu puterea unei vrăji
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
o fac în mod natural, spontan. Probabil că prozatorul introduce în proza noastră dialogul deoarece nici dramaturgia nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale pașoptiștilor dinaintea lui Alecsandri, cele ale lui Negruzzi rămîn singurele ceva mai reușite. Pare ciudat la un autor cu asemenea multiple disponibilități, dar Negruzzi a scris destul de puțin; ca și alți pașoptiști (Alexandrescu, Russo, Kogălniceanu), el a debutat extrem de promițător, dar a tăcut curînd; cu trecerea tinereții a abandonat și literatura. Mai mult, Negruzzi și-
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
și peste două săptămâni are examenul fi-zic. Pentru districtul Pas-saic se ține la Way-ne. Trebuie să ve-ri-fi-ce că nu ești dal-to-nist și că ai ve-de-re pe-ri-fe-ri-că bună. În-tot-dea-u-na mi s-a pă-rut că Ah-mad are ochi frumoși. Ne-gri. E ciudat, pen-tru că ta-tăl lui avea ochi mai deschiși la cu-loa-re, cam ca tur-ta dul-ce. În mod nor-mal te-ai fi aș-tep-tat că ai lui Omar să fie mai ne-gri, ți-nând cont că eu am ochi deschiși. - Ochii lui
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
Nici nu strigai, atât de străin și de nefiresc mi se păru totul și-l auzii pe Dionis strigând și-l văzui repezindu-se din pragul ușii pe care o deschisese spre Nicolae care a doua oară mă lovi. Era ciudat cum ningea imperturbabil afară și cum luna ce răsărise rotundă făcea să se vadă fiecare fulg legănându-se în aer și stingându-se în nisip. Auzii la fereastră nechezând calul jumătate alb și jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu și
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
scenă și un mic ritual pentru această dizlocare la care Nell, spre disperarea ei, trebuie să participe. Casa va fi vîndută pînă la urmă iar noii proprietari, cunoscuți de-ai lui Nell, îi vor mărturisi că pisica lor se comportă ciudat în bucătărie (fosta locație a tunelului) unde se uită ca hipnotizată pe fereastra ce dă în grădină. Impulsul narativ își face simțită prezența și Nell le povestește întreaga istorie a familiei. Concluzia este că: "în final cu toții devenim niște povestiri
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
apoi copacul s-a transformat în om, care se ridica și el de pe jos, după care am văzut că era ea, iar ea a văzut că eram eu, "Salut", am spus, scuturându-mă de praf, "Salut", a spus ea. "Ce ciudat." " Da." Care putea fi explicația? "Unde mergi?" am întrebat. "Să mă plimb", a spus ea, "tu?" "Să mă plimb." Ne-am ajutat unul pe altul să ne ridicăm, ea mi-a scuturat frunzele din păr, am vrut să-i ating
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
și căldura celor doi sâni fragezi. Un fior Îi cutremură trupul, privirea se Îndreptă instinctiv către un anumit loc, mici broboane de transpirație apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio fată? Auzind cuvântul „Îngălbenit”, În mintea lui Va țipă o trompetă și vorbele Anetei Îi răsunară În urechi, „asta fac fetili, Îi lasî pi băeț fărî vlagî șî nu mai agiung barbaț voinici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ai gândit? Indiscutabil! Așa voi face și apoi aș dori să merg la facultate. La ce facultate? Știu eu, la Electrotehnică, Electronică... Bravo, așa să faci, eu am să fiu lângă tine! Acel „am să fiu lângă tine” sună foarte ciudat În capul băiatului care spuse: E frumos ce spui, poate prea frumos și prea devreme! Toate trebuie prevăzute iar „șeful” spune că oamenii de valoare sunt foarte rari! Șeful? Tatăl meu drag cu care am discuții interminabile, frumoase și clarificatoare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să-mi dai voie puțin? Băiatul se ridică și ascultă uimit de-a dreptul cum fata a interpretat o piesă atât de grea, atât de frumoasă și din care se deprindea ușor bucurie, iubire și melancolie. Este Chopin, dar sună ciudat pe această pianină veche și dezacordată! Cum a fost? Admirabil, vrajă și sensibilitate! Îmi place cum ai spus, să știi că studiez la conservator, sunt În anul doi iar acum, În vacanță, sunt ... bibliotecară la Partizanul. Nu v-am văzut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ai sufletul să mă refuzi!” a fost răsplătit cu vorbe bune și considerație. Era una din cele mai toride zile de iulie când șeful său, Nelu Roman l a chemat În birou și l-a chestionat Într-un mod oarecum ciudat: Ce facem, Rică, ne dăm cu lumea mare, nu? Rică Își cunoștea foarte bine șeful, când era vorba de scheme electrice ori soluționări rapide și eficiente, adesea subalternul dădea afirmativ din cap Înainte ca „nea Nelu” să fi terminat expunerea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
alăturat, chemat de clopoțelul șefului său. — Nu tu, spuse Janvier brutal, am nevoie de martori vii. —N-ați vrea să semnați? îl întrebă Chavel pe primar cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu știu dacă se cade să-l semneze un om cu situația mea... Atunci semnez eu, se oferi Pierre și-și așternu semnătura lăbărțată sub cea a lui Chavel. Ar fi bine să alegeți pe cineva de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să cumpere casa din St Jean de Brinac și se văzuse plimbându-se fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana cu vin. Acela era chipul eșecului. E ciudat, își spunea el, că un singur moment de slăbiciune nervoasă îi brăzdase obrazul întocmai ca pe al unui cerșetor, dar, își mai spunea el cu obiectivitate, nu era vorba doar de un singur moment de slăbiciune, ci de o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Dar slujba dumitale cea mai de seamă, cea pentru care o să te plătesc, este să stai de veghe, să vezi dacă apare el, spuse fata. 9 În primele douăzeci și patru de ore Charlot se simți apăsat de amărăciune, i se părea ciudat să se afle în propria casă pe post de om-bun-la-toate, dar după încă douăzeci și patru de ore se obișnuise și era mult mai împăcat. Nu trebuia neapărat să fii stăpânul unui loc, dacă-l iubești cu adevărat, e destul să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
evanghelia și se ridica să plece în clipa în care preotul rostea Ite, missa est. Astfel evita să se întâlnească cu enoriașii în fața bisericii. Asta îi convenea de minune și lui Charlot. Nici uneia dintre femei nu i s-a părut ciudat faptul că și el evita să stea de vorbă cu cei din sat. Acum se ducea el la piață în Brinac, când era zi de târg. Când s-a dus prima oară, a avut senzația că lucrurile atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
corect. Ar fi bine să verifici. Te cred pe cuvânt, răspunse tânăra. —Dar nu și mama dumitale. Ai aici socoteala. Îi întinse hârtia pe care erau trecute toate cumpărăturile și privi peste umărul ei în timp ce ea verifica lista. —Jean-Louis Charlot... Ciudat! exclamă ea oprindu-se. Privind peste umărul ei, el își dădu seama brusc de ceea ce făcuse: semnase aproape la fel cum semnase pe contractul de donație. Ce e ciudat? — Aș putea să jur că îți cunosc scrisul, că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și privi peste umărul ei în timp ce ea verifica lista. —Jean-Louis Charlot... Ciudat! exclamă ea oprindu-se. Privind peste umărul ei, el își dădu seama brusc de ceea ce făcuse: semnase aproape la fel cum semnase pe contractul de donație. Ce e ciudat? — Aș putea să jur că îți cunosc scrisul, că l-am mai văzut undeva, spuse fata. Poate că l-ai văzut pe vreo scrisoare scrisă de mine. —N-ai scris nici o scrisoare. —Așa e, n-am scris. Unde crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dintr-un ziar. Înfățișa o scenă de pe stradă și o fată pe jumătate ascunsă în mulțime. Acum îmi dau seama: nu erați dumneavoastră, dar pentru el era asemeni dumneavoastră, așa că o păstrase și spunea că... Știți, oamenii se poartă tare ciudat în pușcărie, Mademoiselle. Când mi-a cerut să vând bilețelul... Nu, nu, protestă fata. Aici chiar întreceți orice măsură. El v-a cerut...? Nu așa s-au întâmplat lucrurile. — Vi s-a împuiat capul cu minciuni, Mademoiselle, murmură el trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie, aplecată peste un balcon de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un tip absolut banal. Generalul cere un pahar cu apă. E din Nantes. E ora 20.15. Lionel se află la birou, în fața caietului de memorii; n-a mai scris nici un rând. A vrut să înceapă cu viața de la orfelinat. Ciudat cum își amintea fiecare detaliu, fiecare bătaie, fiecare durere. Și-a amintit că, atunci când a început să citească, primul lucru care l-a șocat a fost afișul de la intrarea în sala unde erau expuși pentru înfiere. Scria mare, cu litere
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
textului; În schimb, scria mare, „regia - Maia Morgenstern”. Hm!...A mai jucat Într-un spectacol trivial cu Noaptea furtunoasă, alături de Gyuri Pascu. Joacă acum, pe rol cu Magda Catone, Într-o altă Însăilare, după un text celebru - D-ale carnavalului. Ciudat, pe afiș apar și ...Țociu și Palade! Oare nu e nimeni În preajma ei să-i atragă atenția că apărînd rar pe scenele adevărate, În montări adevărate, și „compensînd” În Însăilări diletante, există un mic risc - acela de-a deveni și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și intervenții la microfon; mișcarea e Împrumutată din codul pantomimei, replicile par incoerente, și de multe ori corul Înlocuiește individualitatea actoricească. Despre Hamletmachine spune că l-a montat ca pe-un spectacol...pentru orbi! (culmea, tocmai el, virtuozul imagisticii!). Repet, ciudat artist! Trebuie discutat, cîndva, și pe văzutelea... La o Întîlnire cu publicul, un spectator l-a Întrebat pe Wilson cît de departe mai poate fi Împinsă această avangardă pe care o reprezintă și el, alături de alți artiști cunoscuți: creatorul n-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]