2,106 matches
-
de modul în care subiectul percepe mesajul asociat acesteia; recompensa poate avea valențe coercitive, poate fi expresia aprecierii sau poate confirma performanța (exemplul utilizat de Bandura este sugestiv: este greu de crezut că un pianist își va pierde interesul față de clapele pianului, doar pentru că primește onorarii mari pentru recitalurile sale); d) din punct de vedere metodologic, autorii teoriei au eșuat în demersul de măsurare a sentimentelor de competență și auto-determinare variabile cu rol de mediatori în obținerea motivației intrinseci; e) teoria
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
un protest pe țeavă? Te doare de ceva anume? Ce vrei să ne spui? Deocamdată dansez, am niște blugi stone washed și o geacă de piele cu mîneci din denim. Vine, vine și mesajul imediat. Trupa scoate din instrumente (două clape, o chitară și o tobă) un pop electronic dansant care pe alocuri o cotește spre ceva mai dur, poate un punk melodios, poate un soi de rockabilly. Deci nici cu melodia nu e prea clară treaba. Nu reușesc să adorm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște cizme gen George Michael aduse din Italia pe care cineva le-a văzut la un tip, despre trupe de muzică și fotbal și filme, apoi iar despre haine, și toți au remarcat cînd am jucat fotbal adidașii mei cu clape cu velcro cumpărați din Cehoslovacia, de care n-am avut inimă să mă despart. Le povestesc despre ce-am văzut În Praga, iar Bogdan le povestește despre unchi-său din America, cu care o să-și scrie și care poate că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
direct În inimile și În mințile noastre, ale tuturor. Bogdan... cum s-a descurcat el Înăuntru cînd CI- stul l-a Întrebat ce-am văzut eu În Cehoslovacia? Oare de ce nu m-am gîndit pînă acum că adidașii mei cu clape cu velcro reprezintă la rîndul lor o amenințare ticăloasă la adresa statului comunist? Ce să mai spun de jamboane de șuncă și de berea neagră, de ciorchinii de banane și de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite. Dau peste Bogdan la locul de fumat din fața dormitorului. Nu mai vorbim despre unchiul lui din America, nu mai vorbim nici despre adidașii cu clape sau despre berea neagră din Cehoslovacia. Ne-am Învățat lecția. De fapt, abia dacă vorbim, cumva se vede pe noi că sînt foarte multe lucruri pentru care Începem să avem o altă reprezentare. Urcăm scările și el intră În dormitorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi culeg spintecați din fierotanii... Știi? Alea cu care armează betonul În fundații... — Așa am auzit și eu. Cad de pe schele. Măcar de data asta creierele noastre cît gămălia pot să recunoască un subiect delicat - nu vorbim despre adidași cu clape cu velcro sau blugi Levi’s, despre promisiunea unor produse capitaliste destabilizatoare - via unchiul din America. E o discuție care cere discreție, o spunem În treacăt, vorbind Într-o limbă aproape fără sunete. Totuși, se pare că nu e cazul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu Nico În excursie, În august. Și, deși toată lumea vrea să știe mai multe detalii despre cum a fost În afară (cineva folosește chiar expresia abroad), sînt prudent (rezistînd cu greu tentației să mă laud: stive de blugi, adidași cu clape velcro, pantofi cu plăcuță metalică În bot, bere nea gră etc.) și mă exprim laconic (făcînd mari eforturi, cu riscul de a părea un fandosit). Apoi o vreme nimeni nu mai spune nimic, pentru că treaba asta cu noile tehnologii ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cumpărase de ocazie pentru plăcerea unui ipotetic client pianist. Își imaginase o scenă romantică, cu luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
miniaturale, vechi sau noi, care constituiau o extensie a sufletului Dianei. Le respecta. Acum, însă, se încruntă la vederea maimuțelei, pentru că-i amintea de una dintre figurinele netsuke ale Stellei. Așeză maimuța la loc, deschise capacul pianului și lovi două-trei clape. (Ca și Diane, nu știa să cânte la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul de celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e momentul să-i spun că am de gând să renunț la cântat“. Dar privind în ochii cenușii, blânzi, neîncrezători ai domnului Hanway, i se păru cu neputință să articuleze cuvintele. Mai cu seamă că atingerea degetelor domnului Hanway pe clapele pianului (era un excelent pianist) făcu să vibreze o coardă profundă în sufletul lui Emma, care începu să se întrebe: „Oare nu cumva sunt irevocabil legat de muzică?“. — Cred că e timpul să apari în public. — Nu sunt încă pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suprafață cu zăpadă, o transformare a modului de viață, într-un mod de joc și totodată o aventură a trecerii de la schiurile de scândură spre acele de fibre de sticlă, aventură a trecerii de la bocanci și legături, cu sau fără clape spre un produs modificat, de care pot dispune și sportivii și toți cetățenii, publicul sporturilor fiind capabil să remarce și la non-sportivi un posesor de echipament sportiv modern sau arhaic. Ca operă a spiritului, adjuvant al corpului sportiv, parte din
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
devine, la un moment dat, fundalul pe care așteaptă iubita pentru a porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează precaritatea vieții, simțind tot mai acut înstrăinarea, inclusiv de sine (eu cu mine nu mai sunt în comunicare), dar rămânând statornic în felul de a analiza
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bătrâna domnișoară care, din prevedere, scrise un micuț text testamentar: “Las această mică avere, un ceas Pobeda și un cercel de argint aurit trezoreriei statului pentru a rezolva problema datoriilor externe”. Puse punctul și, fie ce-o fi, apăsă pe clapa stenoretei. Se auziră douăzeci de bubuituri la sol urmate de un gârâit, un declic și tusea vocii lui Mișu, proaspăt șef de rubrică la rubrica “Ai noștri ca brazii, ai voștri siktir”! Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut...trei. Afară mașina, aceeași mașină sau una asemănătoare cu cele care, sub perdeaua nopții se opreau în porți stârnind disperarea. De ce nu răspunzi la chemările partidului? Am avut ore la școală. Ce ore, tovarășe? Noi suntem școala
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
umăr din greșală. Elena, palidă, crezuse că a făcut acolo la pian o greșală care merită enervarea, și Marcian se socotise - deși nevinovat - cel mai mare bădăran. Scurt moment dramatic, soluționat de gestul lui Marcian de a săruta acolo, pe clape, mîinele Elenei, cerând grațiere. în seara aceea Marcian uitase ceasul și Elena nu i-1 adusese aminte. Ar fi servit un aperitiv, dar se temea să nu-1 facă atent asupra întîrzierii indiscrete. L-ar fi oprit la prânz, dar un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
defilând Preludiul, Fuga, Concertul, Oratoriul. Nu-și dete seama de momentul când coralul se substiui instrumentelor. Recunoscu bucata auzită cândva la Varșovia ca și cum în alveola urechilor se păstrase memoria melodioasă și acum se deștepta: orga era o pedală și o clapă unică, pe care Marcian netezea unitatea vocilor. Cum în auditoriu circula un murmur de admirație, Elena se uită în jur, mirată că și ceilalți se bucură. Știa că n-a răsturnat nimic din cochiliile în care se acumula melodia numai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a 80 de ani de viață, nu putem exprima mai mult decât ceea ce Sfânta Scriptură ne învață, că această vârstă patriarhală reprezintă binecuvântarea biblică de care Dumnezeu v-a făcut părtaș, ca răsplată a lucrării după Voia Sa”. - prof. Gheorghe Clapa; „domnul ION N. Oprea este un adevărat Negruzzi contemporan care, răsfoind și cercetând atent sute de ziare și reviste a reușit să facă un lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
bani mulți nu dădeau pe cele auzite. Așa începuse să cerșească căpitanul Meițanu. Câteodată se întovărășea la câte o muncă. Tovarăș cu Voicea, Meițanu ajunsese mai bine îmbrăcat : acum era în posesia unei mantale subțiri și a unei căciuli cu clape, uzată. Tovărășia asta mergea de câtva timp când, dintr-o dată, întro noapte ea se sparse. Toți patru dispărură pe neașteptate dar nimeni nu întrebă ce s-a întâmplat. Doar cei care aveau nevoie de Voicea înjurau când nu-l mai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
negoț, ajungând stâlpul comunității. La șabăs purta tichie de mătasă și toată lumea știa că ascunde în candelabru galbeni. Dolfi Pălărieru era, cu Beno Hascalovici, amândoi, fanții cartierului. Mai ales Dolfi ținea la eleganță : totdeauna cu baston, ieșea în ghetre cu clape de culoarea mâlului și zâmbea galeș fetelor. Era băiat bun, în fiecare săptămână trimitea la Dorohoi o carte postală : „Dragă soră, în primele mele rânduri îți fac cunoscut că sunt bini sănătos care sănătate ți-o doresc la fel. Dragă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Înainte ca el să se fi născut. De asta tăticu se speria așa de tare cînd vreunul dintre noi tușea. Rămaseră pe gînduri, așezați amîndoi pe bancheta din fața pianului și deschiseră capacul. MÎnuțele lor ușoare și fine se sprijineau pe clapele de fildeș, pe care cei din familia Lastarria bineînțeles că nu le atingeau niciodată. În bucătărie, douăzeci și trei de guvernante venite la Lima din toate regiunile țării reușiseră să-l sperie pe Cirilo, cel de-al doilea majordom, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șoaptă. În sfîrșit, terminară masa și era timpul să treacă În salonul cu pian, unde urmau să aștepte ora plecării. Acolo, Cinthia Încercă să ascundă faptul că nu se simțea bine și stătu cîteva clipe pe bancheta din fața pianului, atingînd clapele fără prea multă convingere, cu gîndul parcă În altă parte, pînă cînd simți privirea lui Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțea bine și stătu cîteva clipe pe bancheta din fața pianului, atingînd clapele fără prea multă convingere, cu gîndul parcă În altă parte, pînă cînd simți privirea lui Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin. Atmosfera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cele două piane. Julius a cîntat Întotdeauna numai la cel din stînga, celălalt era pentru călugărițe și era tot timpul Închis. La Început nu știa dacă era parfumul pe care-l folosea călugărița sau un detergent cu care se ștergeau clapele, dar mirosul acela din salonul cu piane a fost primul parfum de care a avut nevoie În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imediat după aceea zîmbea și-i cerea să Înceapă din nou. Și Julius parcă Își găsea inspirația, trăgea În piept mirosul detergentului cu care se ștergea claviatura și o adora; o sorbea din ochi, Îi căuta zîmbetul, ea Îi arăta clapele zîmbind, „hai, Începe“, Îi spunea... My Bony lies over the ocean My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to me!... ...Și ce parfum se desprindea din camera aceea și ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]