1,639 matches
-
aniversare. Regrete? Cine nu are regrete? Nichita Stănescu spunea: “Aș minți dacă aș spune că nu regret nimic, dar iarăși aș minți dacă aș spune că regret ceva”. Sunt și câteva regrete care stăruie...Dar le acopăr repede cu nisipul clepsidrei... A.B. Te rog să ne reciti un poem drag ție... C.A. Mi-e greu să aleg. Dar o să încerc să găsesc ceva care se potrivește cu atmosfera de aici, de la Cafeneaua artiștilor: “Zilnic / trecând o fărâma din mine
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
nu cădem de teamă, la ei în bătătură Dar vremile se schimbă și poate-avem norocul Când cade o păpușă o alta îi ia locul Că asta e menirea popicelor, subtilă Să cadă la soroace lovite de o bilă Nisipul din clepsidră s-a scurs ireversibil Ne vom plimba pe seară c-un mini-submersibil Pe marea Marmara, prin porturi de sidef Sau chiar Mediterana, dac-om avea noi chef Și ne vom toarce firul cu liniște din caier Avem noi parașute, dar
NU-MI MAI CĂLCA PE VISE de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359608_a_360937]
-
eseu, scrisori, artă, știință, filozofie, dramă scurtă, proză scurtă, distihuri, epigrame, aforisme, traduceri, sau, nu în ultimul rând, folclor. Coperțile antologiei mi-au sugerat și titlul acestei recenzii: Un cap uman, care curge asemenea timpului, prin sine, ca printr-o clepsidră, pe coperta față, în plină lumină, și același cap, în penumbră, pe ultima copertă. Paradoxismul, scria undeva domnul Smarandache, înseamnă, de pildă, și o poezie care nu se scrie, de exemplu, zborul unei păsări. Iată o poezie. Coperțile unei antologii
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
trădase. Cărarea îngustă se-nchidea în abis. Acum totu-i părea mai rostuit ca nicicând. Ieri nu era sigur. Nu și-a închipuit că Cel de Sus a dat omului în mâna dreapta puterea de a alege iar în stânga o clepsidră plină cu nisip - nisip aspru ca și viața. Și cât de bine le-a rânduit El?! Când nisipul s-a scurs, ca prin farmec, dreapta a anchilozat în neputință imitând un topor înfipt adânc într-un salcâm uscat de timp
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
semeața, Cu pomi și flori ce dau binețe dimineață, Dar gândul mi- e la tine, azi că și-altădat. Doar în tablou zâmbește cald frumosu- ți chip Și lăcrămioare veghează trist la căpătai, Ai fost, fără să știi, iubirea mea dintâi, Clepsidrei se prelinge- acum al lacrimei nisip... Referință Bibliografica: TIMPUL IASOMIEI / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TIMPUL IASOMIEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340104_a_341433]
-
naviga cu o arcă fermecată spre plajele insulei își vor putea găsi și trăi tinerețea fără de bătrânețe. Singura călăuză este Yana, o ființă milenară, care a trecut portalul către NEVERSEA, și care-l poate deschide spre locul unde nisipul din clepsidră nu-și pune amprenta asupra timpului și vieții. Vorbeați de standardele internaționale ale festivalului. Ce vor găsi participanții la NEVERSEA? O plajă de peste 200.000 de metri pătrați, multe scene, peste 100 de artiști internaționali. (Imagine: Simulări grafice ale scenelor
Litoralul Mării Negre își vrea locul pe harta marilor festivaluri ale lumii. Cum s-a născut NEVERSEA și ce potențial are Constanța. Interviu cu directorul de marketing UNTOLD și NEVERSEA () [Corola-blog/BlogPost/339229_a_340558]
-
dar, mai ales, un spin atật de crud înfipt în talpă? o! sper că va sfậrși în Noul Iad și clipă calpa o! sper că va sfậrși în Noul Iad și clipă calpa și tot nisipul se va scurge din clepsidra în nirvana. și tot nisipul se va scurge din clepsidra în nirvana. Referință Bibliografica: ELOGIU NISIPULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate
ELOGIU NISIPULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340772_a_342101]
-
talpă? o! sper că va sfậrși în Noul Iad și clipă calpa o! sper că va sfậrși în Noul Iad și clipă calpa și tot nisipul se va scurge din clepsidra în nirvana. și tot nisipul se va scurge din clepsidra în nirvana. Referință Bibliografica: ELOGIU NISIPULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELOGIU NISIPULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340772_a_342101]
-
frământă. În confesiuni (lat. confessio= mărturisire, destăinuire, spovedanie) autorul dezvăluie anumite amănunte, gânduri, idei, care permit o mai bună cunoaștere a personalității sale. Aș aminti câteva confesiuni , care exprimă sinceritatea poetului: „Aș fi vrut să fiu nisipul/ din trupul tău clepsidră” (p.97); „Dimineața părea o femeie/ cu trupul umezit de rouă / culcată-n perla cerului” (p.99); „Ieri, timpul se uita-n oglindă/ să-și vadă sufletul” (p. 113); „Pământ ești/ chiar dacă sentimentele/ au inima spânzurată-n biserici” (p.116
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CLEPSIDRĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 586 din 08 august 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache creația încătușată e un vis uitat. în gardul din sârmă ghimpată, e umanul libertății de a fi. aerul viciat al
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
uitat. în gardul din sârmă ghimpată, e umanul libertății de a fi. aerul viciat al orașului cu o mie de războaie arde filele scrise. mă rostogolesc prin canale în care umbrele dansează în mizeria inimilor. gândul mă sufocă între două clepsidre întoarse ca un clopot răsunând a uitare. de la ferestre, mă privesc pisici triste, miorlăitul lor sparge tăcerea. singurătatea e asigurată de iarba amară a speranței. prezent fără nisip, viitor în eprubete crăpate... punctul se plimbă indiferent în tabloul acceptării și-
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
răsunând a uitare. de la ferestre, mă privesc pisici triste, miorlăitul lor sparge tăcerea. singurătatea e asigurată de iarba amară a speranței. prezent fără nisip, viitor în eprubete crăpate... punctul se plimbă indiferent în tabloul acceptării și-al răzvrătirii... Referință Bibliografică: clepsidră / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 586, Anul II, 08 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
totul nuanțat și dureros, ceva ce-ți aparține Să nu-ndraznesti să mi te ceri `napoi E prea târziu, inima nu-ți aparține Chiar dacă timpul trecut-a peste noi Și nu-mi pasă deloc de tine. Ne cuibărim cuminți în mijlocul clepsidrei, așteptând, Că unul dintre noi, să urce, să coboare Suntem acum înlănțuiți și timpul tace și timpul doare. Putea-vom să ne despărțim, timpul să treacă Putea-vom oare, în clipele carnale? Linz, Austria 18 aprilie 2014 Referință Bibliografica: Aprilie
APRILIE LA TIMPUL TRECUT de COSTI POP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340922_a_342251]
-
mama este: „Mâna ce trece peste frunte-mi,/ Lacrimă în mare taină,/ Liniștea sădită-n bobi de rouă,/ Viața - anotimpul ca o haină./”, după cum ne mărturisește el în „Miere și descântec”. Chipul mamei este indisolubil legat de scurgerea nisipului din clepsidra vieții. Decantarea energiilor materne în plăpândul trup al fiului se înfăptuiește gradual. Despărțirea este firească, dar dureroasă. „La căpătâi măicuță, lacrimi te plâng tăcute,/” cum este în „Sărut de mângâiere”, sau, „La cimitir un hău stă trupul să-ți înghită
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
îsi ștergeau cu teamă un pic de praf între covoarele acelea turcești înainte de a-mi produce o mică panică în rucsacul clipelor rămase prizoniere aici aparatul meu de fotografiat nu mai elibera poze ca o scoică aduna nisip dintr-o clepsidră în apropiere la capătul străduței pe soclu Ovidiu era îngândurat m-am așezat protector lângă el ca lângă trecutul meu doi stingheri care totuși ne spionam cu o ocheadă privea marea cu spatele la muzeu iar eu acea farfurie zburătoare deasupra moscheii
AMINTIRILE PE SCĂRI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340925_a_342254]
-
mereu mai înalt, proiectat spre cer de căldura mistuitoare a jarului dinlăuntru.” (Vasile Poenaru) ● „Acest sonetar, care aruncă lumini și umbre dinspre ilustrații înspre versuri, este scris sub povara grăuntelui de nisip ce cade, fir cu fir, într-o ireversibilă clepsidră. Sonetele sunt un joc de-a v-ați ascunselea cu Moartea. Cuvântul este stânca de scăpare și turnul de adăpost în fața inevitabilului resimțit ca o umbră la pândă. Cuvântul coagulat sub forma sonetului, considerat de poet ca fiind «Prințul poeziei
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
toate te asaltau perfid, Când așteptai o vorbă, un semn, o mângâiere Și poarta lumii mele voiai să ți-o deschid. M-ai așteptat, știu bine, o iarnă de zăpadă, De doruri și speranțe, de vise alungate, Dar am lăsat clepsidra, nisipul tot să-i cadă, Să treacă timpul iute, cu clipele-i uzate. M-ai așteptat, știu bine și totuși, către tine, Nu-mi voi abate pașii nici ziua și nici seara, Atâta doar, așteaptă și ai să vezi că
PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340986_a_342315]
-
un arbore ireal, simbol al timpului respirând viitorul și râul, malurile sale opulent încărcate prin care înoată femeia să ajungă la timp. Cineva-mi toarnă-n cuvinte efuziuni florale, cineva le umple cu mirosul femeii grăbite sculptând un lanț de clepsidre prin care nisipul se mișcă aidoma valurilor. Zile și nopți se scad și se adaugă pănă în cilpa când ne vom întâlni hrănindu-ne din cuvintele frământate, atunci se naște cântecul în somn. Referință Bibliografică: Cum se naște cântecul / Llelu
CUM SE NAŞTE CÂNTECUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341368_a_342697]
-
în oceanul nesfârșit al vremii nimic nou, nimic vechi pur și simplu reversibil, palpabil sau abstract, de neatins gândul răzbate dincolo de orice înțelegere coboară pleoapele peste roua proaspătă a unei dimineți răsărita dincolo de curcubeu e târziu, momentele se scurg în clepsidra încremenita ceasornicul își urmează meticulos, imperturbabil, menirea clipe fără timp, fără spațiu, îmbrățișate fugar, pierdute pe cărări pietruite ... Camelia Constantin 2013 Referință Bibliografica: Clipe... / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767, Anul III, 05 februarie 2013. Drepturi de
CLIPE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341386_a_342715]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > MĂRICICA STROIA: MAI AVEM NEVOIE DE MOȘ CRĂCIUN? Autor: Măricica Stroia Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Încă un an s-a scurs cu pași repezi din clepsidra prea nemiloasa a timpului. Din timpul care se încăpăținează să brăzdeze urme adânci în sufletele noastre și ne îndeamnă să fim din nou actori, în spectacolul inedit al iernii. Deși mult prea ocupați cu problemele cotidiene și antrenați fiind într-
MAI AVEM NEVOIE DE MOŞ CRĂCIUN? de MARICICA STROIA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341422_a_342751]
-
zorii A deviat o clipă meteorii Și din întoarcere mai e un lest. Am respirat la schitul din Dervent Un aer mirosind a pietre sfinte Și-un suflet rătăcit în oseminte Sclipea în mod ciudat, fosforescent. În trup eu port clepsidre sfărâmate Și-n suflet doar lumini înlăcrimate. SONETUL ISPĂȘIRII În vârf de stea se răstignește vântul Și-o aripa atârnă-n cornul lunii În ochii limpezi se rotesc păunii; Pe crucea milei astăzi port Cuvântul. Mi-e tâmpla rezemata de-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
drămuiește circumvoluțiunile poeziei izgonita și fugara Lilith s-a înscris la îmblânzit cerbi scrisorile nu mai ajung pe scena Evei scrise cu sângele brațului victorios al lui Nelson merele nu mai cad spre staticul Newton retras în deconspirarea aurului din clepsidra cu nisip livezile miraculoase navighează pe corăbiile din podul casei lui Jules Verne bibliotecarul uitându-se mirat în compendiul frumoasei contese franceze fără carte despărțind soția de lumina aproapelui într-o perfectă relativitate Einstein în formula E-ului maxim captează
OMORÂREA ŞARPELUI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341995_a_343324]
-
Acasa > Poeme > Antologie > STEAUA CARE PIERE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am uitat numărul anilor clepsidră între rotiri și stingeri diafane către un alfa care nu mai e eu sunt omega ce-am rămas în prag aștept să vină seara mea frumoasă ca să scot stele din fântâni în cituri ruginite de amurg cu lumânări și cumpene
STEAUA CARE PIERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342071_a_343400]
-
de munca agricolă și de mentalitățile rurale. O lume în plină devenire socială și politică. O scriitură densă, analitică, impregnată cu descrieri și portretizări, un stil destul de încărcat, de altminteri. Mult mai limpezit, mai decantat, curgând precum nisipul prin colul clepsidrei, formând grămăjoară de gânduri, de cuvinte și gesturi păstrate intacte în spatele retinei, există în Jurnalul lui Ionel, unde amintirile se scurg în aval, precum ambarcațiunile pe fluviu, când ai ridicat ramele și te lași purtat de valuri și de curenți
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
spiritul să audă vocile celor pe care i-a cântat. Poate ne influențează să nu mai semănăm un asemenea tip de pesimism. Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]