4,004 matches
-
o recunoaștere prealabilă a Ministerului Cultelor (care putea anula numirile făcute de cult în cazul în care acestea dăunau ordinii publice sau siguranței statului), (art. 48) și să-și organizeze, cu aprobarea Ministerului, școli de cântăreți și școli pentru pregătirea clerului 28. De asemenea, (art. 49) cultul ortodox putea înființa două institute teologice de grad universitar destinate instrucției clerului, (art. 51) însă controlul didactic și administrativ al acestora trebuia să fie lăsat în seama Ministerului Cultelor (art. 52) care deținea decizia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dăunau ordinii publice sau siguranței statului), (art. 48) și să-și organizeze, cu aprobarea Ministerului, școli de cântăreți și școli pentru pregătirea clerului 28. De asemenea, (art. 49) cultul ortodox putea înființa două institute teologice de grad universitar destinate instrucției clerului, (art. 51) însă controlul didactic și administrativ al acestora trebuia să fie lăsat în seama Ministerului Cultelor (art. 52) care deținea decizia finală în ceea ce privea încadrarea profesorilor 29. Astfel, instrucția religioasă nu urma să fie scoasă în afara legii de către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ministerul Cultelor care devenea dispozitivul legal-intermediar între puterea politică și puterea spirituală. Bineînțeles că direcția învățământului teologic trebuia să-și schimbe și ea reperele culturale și sociale, devenind mai mult sau mai puțin fidelă noilor principii ale politicilor religioase comuniste: „Clerul român trebuie să urmeze exemplul clerului ortodox din Uniunea Sovietică, deoarece partidul clasei muncitoare nu poate rămâne indiferent la diversele prejudecăți și opinii mistice sădite în rândurile muncitorilor de către regimul burghezo-moșieresc“30. Noile principii fixate de puterea politică păreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între puterea politică și puterea spirituală. Bineînțeles că direcția învățământului teologic trebuia să-și schimbe și ea reperele culturale și sociale, devenind mai mult sau mai puțin fidelă noilor principii ale politicilor religioase comuniste: „Clerul român trebuie să urmeze exemplul clerului ortodox din Uniunea Sovietică, deoarece partidul clasei muncitoare nu poate rămâne indiferent la diversele prejudecăți și opinii mistice sădite în rândurile muncitorilor de către regimul burghezo-moșieresc“30. Noile principii fixate de puterea politică păreau să nu deranjeze cu nimic ierarhia ortodoxă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
laic de învățământul religios. Declarația făcută de Ministrul învățământului Public, cunoscută de noi toți, arată că această despărțire constă în faptul că Biserica este liberă să facă educația religioasă a tineretului fie în biserici fie în casele respective; că deci clerul fiecărui cult nu va fi împiedicat de a-și educa tineretul în spiritul religiei respective. Deci nu a fost împiedicată cu nimic libertatea Bisericii de a preda învățământul religios tineretului, ci numai pusă în situația de a-și organiza acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rosturile lui pe pământ, pătruns de nepieritoarele adevăruri ale dreptății și păcii, - iată o vastă lucrare la săvârșirea căreia este chemată să contribuie și Biserica“32. Noua orientare a Bisericii trebuia să fie de fapt reîntoarcerea la „adevăratul apostolat“, deoarece clerul Bisericii fusese pregătit „în mentalitatea și atmosfera vremurilor de până ieri“ care constituiau o piedică în calea noilor principii misionare și pastorale: „Slujitorilor Bisericii le revine datoria de a îndepărta din sufletele oamenilor toată zgura lăsată de păcatele trecutului și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pe drumul acesta ne vom îndrepta și vom îndruma pașii Bisericii Ortodoxe Române și ai slujitorilor săi - pe drumul deschis înaintea noastră de Iisus Mântuitorul“33. Însă, pentru obținerea acestor rezultate care trebuiau să culmineze cu schimbarea mentalității „învechite“ a clerului, educat în perioada regimului „burghezo-moșieresc“, era nevoie de noi metode și de noi politici educative concretizate în viitoarele cursuri de îndrumare misionară. Acestea urmau să fixeze noul caracter misionar al sacerdotului, unul centrat pe fidelitate civică și • „Biserica Ortodoxă Română
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
religioase și sociale din lumea satelor și orașelor noastre, consfătuiri care trebuie să se soldeze cu concluzii îndrumătoare pentru preoți și cu noi jaloane pentru pastorația lor“34. Noul învățământ teologic trebuia să fie în stare să furnizeze societății un cler format după un nou model tipologic, cel al „omului nou“: „Avem astăzi, sub nemijlocita conducere a Bisericii, școli teologice - atâtea câte erau de trebuință nevoilor noastre - din care suntem deplin încredințați că vor ieși slujitori ai altarelor, conștienți de misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Episcopiile Clujului și Oradiei), înființate în baza Legii pentru regimul general al cultelor și a Deciziei Ministerului Cultelor nr. 42898/1949, art. 10. Cu toate că, inițial, Legea pentru regimul general al cultelor prevedea înființarea numai a două institute teologice pentru pregătirea clerului ortodox 39, procesul integrării clericilor greco-catolici în comunitatea ortodoxă a dezvoltat necesitatea lărgirii bazei educaționale. Astfel, au luat ființă două institute pentru cele două mitropolii din Transilvania și Banat cu scopul de a pregăti foști preoți greco-catolici care erau nevoiți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Institutul teologic din București la data de 30 ianuarie 1949, iar la celelalte două Institute (Sibiu și Cluj) la data de 20 iunie, acestea fiind destinate consilierilor eparhiali, protopopilor și întâistătătorilor care aveau sarcina de a difuza în rândul clerului inferior cunoștințele acumulate. Fiecare serie a cursurilor de îndrumare misionară trebuia să finalizeze perioada de pregătire printr-un • Ibidem, p. 9. • Ibidem, p. 16. • Ibidem, Anul LXVI (1948), p. 388. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 7-10, iulie-octombrie, p. 56. examen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
martie-iunie, p. 276. • Ibidem, p. 257. Realizările duhovnicești despre care relatează articolul sunt prezentate într-un registru diametral opus rezultatelor obținute de Biserica ortodoxă sub regimurile politice anterioare anului 1944. Astfel, apărea ca o stringență nevoia unei noi pregătiri a clerului, care va fi educat să nu mai urmeze cursurile unei facultăți pentru a obține „deșertăciunea unui titlu“, ci pentru a se nutri cu adevărata învățătură evanghelică și cu autentica „trăire în Hristos“. Însă, schimbările nu s-au produs doar la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
februarie 1949, fapt care a marcat totodată și începutul reformelor în Biserica Ortodoxă. • Deciziile Bisericii ortodoxe privind învățământul teologic Cel mai important document elaborat de Biserica Ortodoxă a fost Statutul de organizare și funcționare care cuprindea patru părți: Organizarea, Despre cler, Instituții anexe ale Bisericii Ortodoxe Române și Dispoziții diverse. În partea a doua a Statutului (Despre cler) a fost detaliată recrutarea personalului bisericesc și numirea clerului din parohii, ambele chestiuni aflându-se în strânsă legătură cu participarea la cursurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
învățământul teologic Cel mai important document elaborat de Biserica Ortodoxă a fost Statutul de organizare și funcționare care cuprindea patru părți: Organizarea, Despre cler, Instituții anexe ale Bisericii Ortodoxe Române și Dispoziții diverse. În partea a doua a Statutului (Despre cler) a fost detaliată recrutarea personalului bisericesc și numirea clerului din parohii, ambele chestiuni aflându-se în strânsă legătură cu participarea la cursurile de îndrumare misionară. După terminarea studiilor superioare și îndeplinirea a cinci ani de activitate, clericii provizorii erau obligați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ortodoxă a fost Statutul de organizare și funcționare care cuprindea patru părți: Organizarea, Despre cler, Instituții anexe ale Bisericii Ortodoxe Române și Dispoziții diverse. În partea a doua a Statutului (Despre cler) a fost detaliată recrutarea personalului bisericesc și numirea clerului din parohii, ambele chestiuni aflându-se în strânsă legătură cu participarea la cursurile de îndrumare misionară. După terminarea studiilor superioare și îndeplinirea a cinci ani de activitate, clericii provizorii erau obligați să urmeze cursuri de îndrumare misionară și socială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regulament care urma să fie întocmit de Sfântul Sinod avea rolul de a determina în amănunt normele speciale și procedura în recrutarea și transferarea cântăreților, diaconilor și preoților slujitori 53. Acest regulament, intitulat pe larg „Regulamentul pentru numirea și transferarea clerului din parohii, examenele de capacitate, definitivare, promovare și selecționare pentru capitală, ale diaconilor și preoților din Biserica Ortodoxă Română“, luat în discuție în ședința Adunării Naționale Bisericești din 26 februarie 195054, a fost alcătuit de patriarhul Justinian, aprobat de Sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ianuarie 1949, rectorul acestuia, diaconul N. Nicolaescu, a vorbit despre acest eveniment ca despre un moment cu totul special al vieții bisericești. Această dată fixa, în viziunea lui N. Nicolaescu, un început concret de rezolvare a două mari probleme, îndrumarea clerului și formarea acestuia, în conformitate cu nevoile sufletești ale credincioșilor din mediul rural și urban: „Vremurile de altă dată când studenții erau crescuți de universitatea Statului burghezomoșieresc în spiritul izolării de aspirațiunile maselor largi populare, în spiritul urii de rasă și al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în spiritul izolării de aspirațiunile maselor largi populare, în spiritul urii de rasă și al șovinismului și prin metoda abstracțiunilor sterile, au apus pentru totdeauna“59. Institutele Teologice trebuiau să ofere societății - urmând exemplul Bisericii Ortodoxe din U.R.S.S. - un cler familiarizat cu noua structură socială și absolvenți pregătiți a-și face datoria de cetățeni „devotați și luminați ai patriei noastre scumpe“. Teologii urmau să fie instruiți în spiritul culturii patristice, în scopul de a-și sacrifica interesele personale în favoarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unii l-au numit chiar socialist - ca și alte texte din Noul Testament și din literatura patristică veche, înregistrează limpede acest caracter al creștinismului primar. Situația se schimbă abia după veacul al IV-lea, când creștinismul devine religie de Stat și clerul este îmbiat să renunțe oarecum la revendicările sociale ale religiunii maselor populare din imperiu. Acest cler, în Biserica Ortodoxă și mai ales la noi, la români, nu s-a dezlipit încă niciodată de popor, ci l-a însoțit în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veche, înregistrează limpede acest caracter al creștinismului primar. Situația se schimbă abia după veacul al IV-lea, când creștinismul devine religie de Stat și clerul este îmbiat să renunțe oarecum la revendicările sociale ale religiunii maselor populare din imperiu. Acest cler, în Biserica Ortodoxă și mai ales la noi, la români, nu s-a dezlipit încă niciodată de popor, ci l-a însoțit în toate nevoile și năzuințele sale trupești și sufletești. Acest cler, care a dat poporului pe popa Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale religiunii maselor populare din imperiu. Acest cler, în Biserica Ortodoxă și mai ales la noi, la români, nu s-a dezlipit încă niciodată de popor, ci l-a însoțit în toate nevoile și năzuințele sale trupești și sufletești. Acest cler, care a dat poporului pe popa Radu Șapcă, pe popa Neagu Benescu, pe popa Ambrozie Tun și pe atâția alții, nu poate trece sub tăcere caracterul înnoitor și deci revoluționar al adevăratului creștinism, spre a stărui numai asupra caracterului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și nu depindea de opțiunea deputatului 42. În componența curiei întâi a marii proprietăți și a Fondului bisericesc ortodox intrau opt persoane, anume un virilist, mitropolitul ortodox al provinciei, deputatul ales de Consistoriul mitropolitan și egumenii mănăstirilor, deputatul ales de clerul ortodox român, cel ales de clericii ucraineni și cei patru deputați ai marii proprietăți românești. Această curie se prezenta ca una preponderent românească. Cea de-a doua curie cuprindea pe cei patru deputați poloni sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de situația spirituală românească În comparație cu țările din jur - Polonia, Ungaria... Totuși, catolicismul nu este ortodoxism... Marius Jucan: Exact. Ștefan Borbély: Haideți să discutăm lucrurile acestea pe față. Iertați-mi această blasfemie, Însă unde a reușit educarea impecabil este la nivelul clerului și al Bisericii Ortodoxe - care nu s-a opus demolărilor de biserici -, În armată și În poliție: atât În cea secretă, cât și În cea care lucrează pe față. Pe de altă parte, tot acestea sunt și instituțiile care se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sfera politică - e corectă. Din perspectivă ideologică, au rezistat cei care s-au opus radical comunismului, și aceștia au aparținut unor grupuri specifice. Unii au murit, mai ales cei ce aparțineau partidelor istorice, alții au supraviețuit, cei care au aparținut clerului greco-catolic; sau a fost rezistența celor care aveau Înclinații de o anumită factură În ortodoxie. Dar În cazul discuției pe care o propune Sanda suntem Într-o capcană. Nu cred că - dacă vorbește despre rezistență - autorul se referă În vreun
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
suferințe: grija pentru tezaur, somațiile repetate ale domnitorului Constantin Cantemir de a reveni în patrie și imposibilitatea de a le da ascultare, anatema patriarhului Constantinopolului (după sinodul convocat la Iași în 1688, D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și lipsurile traiului zilnic și, mai presus de toate, dorul de țară. Scrisorile sale din această vreme sunt cu adevărat patetice. Soli ai mitropolitului pribeag, ieromonahul Iona și chelarul Andrei călătoresc în Rusia, aducându
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
provinciarum et civitatum Africae). Aceste date, însă, nu se potrivesc cu cele pe care autorul le furnizează despre sine chiar în opera sa; într-adevăr, din scrierile lui rezultă că pe vremea aceea, adică până la persecuțiile din 484, el aparținea clerului din Cartagina; așadar, era probabil originar din Vita și fusese ales episcop ulterior. Ar putea fi acel episcop de Vita, primat al provinciei Bizacena, care în 507 l-a învestit pe Fulgențiu ca episcop de Ruspe și puțin după aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]