2,135 matches
-
acestui copil bolnav, pentru recuperarea și inserția lui în societate. Trebuie să recunoaștem că aici a existat și o mare fluctuație a cadrelor, unele au plecat, altele au venit, dar spitalul și o mare parte din oameni au stat însă neclintiți la datorie în decursul anilor, au rămas ca o coloană vertebrală ce nu a putut fi îndoită sau frântă. În visul lor și al nostru ne apar greutățile, necazurile, dar și bucuriile împlinite. Aceste generații de personal care au trecut
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una cu două, faptul că nemernicul acela îi distrusese ochelarii. Astfel, pe lângă toate celelalte rele ale drumului, el, care era miop, acum vedea totul confuz, ca prin ceață și avea dureri de cap din pricina efortului la care era obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
este imens și este făurit din lumină. Poartă veșmânt de in alb ca zăpada, cusut cu fir de aur. Pare un Guliver, și noi, lângă el, niște liliputani. O clipă îmi trece prin cap că va fi imposibil să-l clintim. Truman însă, sigur pe el, folosindu-și aripile, ciocul, îl apucă de unul dintre brațe și mă îndeamnă și pe mine să-i urmez exemplul. Mă supun. Începem să tragem corpul uriaș, de lumină, al îngerului și văd că reușim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vieții intime dedicate contemplării, adaugă, atrăgînd atenția că însărcinarea episcopală îi fusese impusă: "Dar, dintr-odată ispita a pus stăpînire pe mine și m-a aruncat de la înălțime în adîncurile temerii și frămîntărilor. Căci, astfel, dacă pot să rămîn de neclintit în ceea ce mă privește, sînt îngrijorat pentru acei ce mi-au fost încredințați. Valurile care mă lovesc din toate părțile și potopul care mă afundă mă îndreptățesc să spun: "Sînt în ape adînci, și potopul mă doboară" (Ps. 68) (Ps
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
întregul corp al Bisericii, nefiind o ierarhie goală de conținut și întîmplătoare care să se împăuneze numai cu un titlu. 56. În cele din urmă și în al șaselea rînd, autoritatea generală a Papei, cea mai importantă stîncă întotdeauna de neclintit în marea masă a episcopatului adevărată piatră de temelie dă identitatea veșnică tuturor Bisericilor militante. În toate nevoile lor, Bisericile și Episcopii din întreaga lume apelează la el ca la un tată, judecător, învățător, conducător, izvor central și comun; păstorii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu puteau fi scoase la mezat; că Biserica trebuia să confere scaunele; că acestea erau destinate urmașilor Apostolilor, cei chemați de Cristos, prin intermediul alegerilor; regelui îi repugna să trimită și să primească scrisori și misiuni diplomatice 226: Pascal rămînea de neclintit precum o stîncă; Sf. Anselm, pe vremea aceea Primat al Angliei, îl susținea. Acest sfînt Arhiepiscop, din cauză că luptase pentru libertate, suferise deja prea multe persecuții și exilări din partea predecesorului lui Henric, Wilhelm, care, în pofida schimbării de politică ce a rezultat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În 1977. Cu mare dificultate reușise să-și obțină pașaportul și, având o viză americană pe trei luni, nu-i mai rămânea decât să se decidă să vină. Îl convinsesem cu greu. Fiind născut În alt secol, avea o admirație neclintită pentru cultura vechiului Imperiu, În timp ce America și „Lumea Nouă“ se reduceau pentru el la Al Capone și gangsterii săi. După moartea mamei, deși erau divorțați de ani de zile, Papago se simțea singur, plin de regrete și tulburat de ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
exclusiv cultural, alura unei miniliberalizări. Acest nou curs, impus din exterior, a durat puțin, căci a fost stopat după revoluția din Ungaria (tot un factor extern!), dar atât cât a durat, tot a reușit să disloce câteva blocaje dogmatice, să clintească acea „inerție“ din a cărei combatere N. Labiș își făcuse, în epocă, un crez moral și o artă poetică de răsunet. Preludiul emancipării culturale de mai mare anvergură de mai târziu (anul ’65) este de aflat în această efemeră liberalizare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
înăspresc, devin grave, dramatice, sub privegherea severă a duhului tran silvan. Ecouri din Goga, din Aron Cotruș pot fi acum per cepute. Apare stăruitor, obsedantă, tema dezrădăcinării, a desprinderii de obârșie, precum și aceea a culpei de-a se fi lăsat clintit din spațiul originar. Acestea sunt, desigur, atitudini poetice „vechi“ - le-am întâlnit la liricii ardeleni ai începutului de secol, la Goga, la Iosif -, dar trebuie să observăm că reapariția lor la Ion Horea nu reprezintă numai un act de prelucrare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora, imperturbabil, adversarii de idei, sufocându-i cu baraje de argumente logice, nicăieri fisurate și imposibil de clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea Iorgulescu le ducea la capăt cu o extraordinară dexteritate tehnică, spre a vorbi astfel, dar și inspirat, pentru că, dincolo de toate, felul său de-a proceda exprima o vocație
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală.“ RADU PARASCHIVESCU despre Sexus, Plexus și Nexus de Henry Miller, Cuvântul, septembrie 2006 Cronologia cărților traduse Anna Maria Ortese, Ochelarii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
învățătură părintească” 3. Potrivit acestei intenții, Istorisirea ignațiană poate fi citită ca un testament în care sunt ușor de identificat cele mai importante lucruri lăsate drept moștenire. Cea dintâi „moștenire” privește viața spirituală și constă în transmiterea unei convingeri de neclintit: recitindu-și „pelerinajul” vieții, Ignațiu recunoaște că Dumnezeu l-a călăuzit neîncetat pe căile sale, motiv pentru care nu ascunde nici excesele primei perioade după convertire și nici ceea ce ar putea apărea drept „erori de parcurs”, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
chemați din diferite locuri mai mulți doctori și chirurgi. Aceștia erau de părere că trebuia să-i rupă din nou piciorul și să pună încă o dată oasele la locul lor, fie pentru că se prinseseră greșit de la început, fie pentru că se clintiseră de la locul lor în timpul drumului; căci, ziceau ei, oasele nefiind la locul lor, tămăduirea era cu neputință. Așadar, s-a repetat acea măcelărire. În timpul acestei operații, ca și în timpul tuturor celor pe care le-a îndurat sau avea să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
niște ochi, fără a fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus de mult și vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul cât dură această arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci a durat mai multe zile - îi veni în minte un gând stăruitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acest timp, Dumnezeu se purta cu el ca un dascăl cu un copil, învățându-l. Și, fie pentru că era neînvățat și cu un spirit neșlefuit, fie pentru că nu avea cine să-l învețe, sau întrucât primise de la Dumnezeu o voință neclintită de a-L sluji, el socotea și întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel ș, ca un dascăl cu un copilț. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
avuseseră aceeași dorință, dar unii au murit, alții au fost arestați, iar Ordinul trebuia să-i răscumpere pe cei prinși. Prin urmare, trebuia să se pregătească să plece a doua zi cu pelerinii. El îi răspunse că hotărârea sa era neclintită și că nimic în lume nu-l putea împiedica s-o înfăptuiască. Îi spuse cinstit Provincialului că, deși era de altă părere, de teama nici unui lucru n-ar renunța la hotărârea luată, decât dacă rămânând acolo ar fi păcătuit. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pierde curajul, atunci furia, dorința de răzbunare și sălbăticia femeii cresc și devin nemăsurate, tot la fel obișnuiește și dușmanul să slăbească și să-și piardă curajul, ispitele îndepărtându-se atunci când persoana care stăruie în cele spirituale se arată neclintită în fața ispitelor dușmanului, opunându-i-se per diametrum 1; dimpotrivă, dacă persoana care face exercițiile începe să se teamă și să-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
stăruitoare și apoi declarațiile categorice ale domnului Sazonov, telegramele aproape umile ale țarului, diferitele propuneri ale lui Sir Edward, avertismentele marchizului de San Giuliano și ale domnului Bolatti, sfaturile mele presante, în sfîrșit, toate acestea fură zadarnice. Berlinul rămânea de neclintit. Serbia trebuia distrusă. Cu cât insistam mai mult, cu atât centrul se arăta din ce în ce mai puțin dispus să-și modifice atitudinea adoptată. Se părea că cei de acasă se temeau de succesul personal care mi s-ar fi datorat pentru a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și mânat încă de entuziasmul neadormit al vârstei, a luat decizia să treacă prin vamă folosind un pașaport fals. Tatăl său l-a întrebat din nou: Ești sigur că asta vrei? - Vreau mai repede acasă, tată! Rațiunea nu-l putea clinti. Au acționat în consecință și au închiriat o mașină: părinții, în față, cu Jeep-ul lor, iar el, cu cea închiriată, în urmă. În această ordine au intrat în vama turcească și, fără incidente, la fel au și părăsit-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
simțit că trupul îmi este învăluit de forța de viață a lui Vasilică, care în ciuda faptului că avea de dus o grea povară, conform zicalei: ,,fiecare își duce crucea”, avea puterea să treacă peste tot și toate cu capul sus, neclintit de valurile reci ale vieții. Ne-a invitat frumos, dacă avem timp și ne face plăcere, să-i privim lucrările. Privind tablourile ce erau așezate cu grijă și care împodobeau pereții camerelor, pășeam fără să vreau în universul artistului. Privindu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în gât, atâtea secvențe cinematografice înfățișând-o „pe viu”, cu lux de amănunte, cât mai veridic; iată că venise ziua în care toate aceste imagini și evocări s-au transformat pentru mine într-o realitate dură ca un zid, de neclintit. Și totuși, nu mi-a fost cel mai greu. Cel mai greu mi-a fost cu o zi înainte, sâmbătă 26 decembrie, pe la amiază, când așteptam într-o săliță, împreună cu Doina, tata și unchiu’, s-o aducă pe mama de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe, întruchipate și de temerarul film al lui Abuladze care, în sfârșit, spunea - și în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ea, își recapătă tinerețea. Aia judecase bucata aceea ca excesiv de prolixă, plină de vorbe inutile. Zeii invizibili La prânz, ascultam lângă o băltoacă orăcăitul broaștelor și le priveam uimit. Aveau ochi foarte mari, impenetrabili, absolut statici. În jur, totul era neclintit. Nici o mișcare, nici în frunze, nici în apă; balta exala un iz de moarte, amplificat de culoarea speculară. Imaginea broaștelor, a ochilor lor ficși mai ales, se traducea într-o stranie tihnă. Aerul era călduț; totul părea suspendat în suflarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]