1,258 matches
-
acest dans al sensibilităților. Artiștii poartă aprecierile criticilor importanți ca pe niște decorații. Singurătatea poeților este înnobilată cu stropi de iremediabil. Cel mai păgubos divorț care se conturează este cel dintre emoție și artă. Poetul autentic e un soi de clovn metafizic. În artă, ghilotina este sinonimă cu uitarea. Metafizica poate fi armătura care asigură artei durata. Polemica literară trebuie să fie scrimă intelectuală, nu linșaj. Arta autentică trezește în receptor sublimul sentiment al agorei. Mai este arta contemporană un reflex
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu anii. Dintre toate iluziile, cea a prieteniei a rezistat cel mai mult. Florin Iaru Mai toate cronicile pe care le-a avut în presa literară prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat, un soi de clovn trist, un suflet candriu în stare de gingășii și cruzimi deopotrivă de mari. Toată harababura de obiecte cotidiene, de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm - frați siamezi adoptați de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pierzi un dinte? / cum e să te bați? / cum e să faci dragoste cu mine?" Spiritul jucăuș, ironic și parodic al acestei poezii nu trebuie să ne inducă însă în eroare. Doar copiii pot crede în veselia tălâmbă de pe fața clovnului. Asemenea altor fantaști ai poeziei moderne, cu care nu îl compar valoric, ci doar taxinomic, precum Lautreamont sau (iarăși) Rimbaud, Gherguț pare uneori animat, sub glazura eroi-comică a versurilor, de o fioroasă nefericire, de un urât existențial ce se exprimă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
șase în scaunele mele. / Sânt cel mai mare frizer din lume. / Și nu regret nimic". Reversul harului său este însă singurătatea și nefericirea. Căci Nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este și o mască de clovn trist. Prin tot poemul, printre nenumărate mici detalii de o poezie sclipitoare, suflă un aer înghețat de singurătate. O nevoie disperată de dragoste, reprimată inițial și tot mai acută spre sfârșit însoțește "victoriile" profesionale ale artistului frizeriei. în cartea lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
după ce ai dat-o. — Așa te vreau. Un schimb cinstit nu-i o hoție. De ce să mai amestecăm și statul păpușă? De ce să mai completăm atâtea hârțoage nasoale? Zâmbesc pe când mă deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine cu ochi mari și rugători, dar eu țin punga cu E În mâna cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de sens"109, cât și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou, în clovn gălăgios sau în marionetă neputincioasă, într-un infrapersonaj, în măsura în care el vine în contradicție cu personajul din teatrul tradițional.110 Finalitatea satirică a piesei, observată de o bună parte a criticii, este acceptată de autor cu precizarea: "nu e vorba, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea lui prin prisma realismului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
social: burghezul. Catindatul nu este numai o reipostaziere a bufonului (sannio) din mimus și atellane sau a lui Bucco (netotul cu obrajii umflați), ci și a caracterului de stupid, a tipului funcționarului, precum și o anticipare a personajului alienat sau a clovnului din farsa tragică și modernă. Cațavencu este o variantă de alazon (impostor), are profilul unui caracter clasic, cel al demagogului, poartă clar pecetea tipului social realist al politicianului, prefigurând sugestiv "rinocerul" din teatrul ionescian. Faptul că nu toate personajele pot
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85. Ridicolul ignoranței, în cazul personajului caragialian, este deci înlocuit cu cinismul acceptării condiției de păpușă mecanică. Nimic însă din gravitatea acelui "clovn supralucid care-și ia în derâdere propria tragedie" (Romul Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera și biografia acestui original scriitor, reiese mai ales din impresia de dezgust, de greață și dezamăgire, de eșec final resimțit de personajele urmuziene, ipostaze larvare sau degenerate, ale umanității condamnate la existență vană și iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere propria sa tragedie"152, răbufnește orgolios împotriva sorții, dar nu izbutește să transforme gestul în act, stadiul latent, provizoriu, de "cadavru viu"153 este depășit chiar de creatorul lui. Paradoxal, acesta continuă să trăiască, deci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului absurd la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va înțelege graba noastră și chemarea, Doar un preot o să plângă, printre psalmi, într-un amvon. Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 94 Am să scot de prin istorii mari povești neîmplinite, Le va da la toți cu tifla clovnul demisionar, Ne vom împlini iubirea prin paharele golite, Iar din toată drama lumii vom lua suflul necesar. De spectacolul de gală se va scrie, se va spune, Cronicile unor critici ne vor minimaliza, Unii vor avea obsesii, alții vor transmite
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund cu opere postume, Iar uneori ne mai permitem glume Legate și de viață și de moarte. Cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
înăuntru și zgândăresc mecanismul până îi sar arcurile pe pereți. Din nimeni, devii cea mai mișto jucărie, cea mai vestită bucătăreasă, cea mai iscusită infirmieră, cel mai complex dicționar, cea mai flexibilă dansatoare, cea mai rizibilă cântăreață, cel mai talentat clovn. Cea mai grea năpastă. Ești alarma de dimineață și laptele de seară. Lipsești întotdeauna când lipsești și oprimi întotdeauna când ești de față. Ești ca un gard când ieșiți la plimbare și ca un cal șchiop când afară plouă și
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care trebuie exaltat și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de mov-purpuriu, de ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un deliciu sumbru, o topire a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tot timpul după curul ăleia de biologie..." Directorul atinse un climax olimpian: "Plecați de-aici! Nesimțiților! Plecați, să nu vă mai văd!" La care lunganul și tipa au avut un moment extraordinar: cu niște mutre exagerat de jalnice, ca de clovni albi, arlechinul și colombina, au pornit spre ieșire, tîrîndu-și picioarele și aruncând priviri "disperate" înapoi. în spatele directorului 90 tipul s-a îndreptat și, dominîndu-l cu două capete, s-a prefăcut că-l mângâie pe chelie. O profă, care stătea cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pușca în ea, fiind pe deplin conștient că va ajunge în posesia vreunui vânător din LAPD. Apoi am ieșit pe holul de la intrare. M-am oprit când am văzut un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oftat și eu. Cred că asta-i ceea ce ți-ar putea oferi oricine. — Știi, ești nițel cam voyeur. — Iar tu un pic clevetitoare. — Touché. Haide, te conduc. În drum spre ușă ne-am ținut de mână. În holul de la intrare clovnul cu gura crestată îmi atrase din nou atenția. I-am făcut semn spre el și am comentat: — Dumnezeule, e înfiorător! — Și valoros. Eldridge mi l-a făcut cadou când am împlinit patruzeci și nouă de ani. Dar nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în față era, în general, de ajuns ca să-mi netezească drumul spre casă și spre un somn fără vise la scurt timp după plecarea lui Kay la serviciu. Când însă nu ținea figura, mă zvârcoleam în somn și transpirat, visam clovnul zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange strivind gândaci, pe Johnny Vogel cu biciul lui și pe Betty, care mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori alta, nu conta. Dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit decât să smulg niște șuvițe negre și uscate ca paiele, care acum atârnau într-o parte, de parcă tipa asta ar fi fost clovnul cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te pe pat, i-am spus. Fata se supuse. Își ținea picioarele încremenite și strâns lipite unul de celălalt, iar mâinile și le pusese sub ea, ca o scândură cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ascultat jazz la radio, încercând că nu mă gândesc la viitor. Am studiat cu atenție dosarul, deși știam că e un caz închis. Martha Sprague și Lee, ambii în varianta lor din copilărie, îmi bântuiau visele. Câteodată li se alătura clovnul cu gura tăiată al lui Jane Chambers, care îmi azvârlea reproșuri prin găurile căscate în obraz. Cumpăram în fiecare zi toate cele patru ziare din L.A. și citeam fiecare rubrică. Tevatura cu semnul „Hollywood“ trecuse și nu se făcuse nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care o zbughi înaintea noastră și urcă scările spre ușa din față a clădirii în stil colonial ce aparținea familiei Chambers. L-am ajuns din urmă peste câteva secunde. Jane deschise ușa. Și iată-l pe amicul din coșmarurile mele - clovnul cu gura tăiată. M-am cutremurat. — Blestemăția asta! Jane zâmbi. — Vrei să-l acopăr cu ceva? Nu, te rog. Știi, după ce-am vorbit atunci despre el, m-am interesat puțin despre povestea lui. M-am descotorosit de o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau și torturau copii, apoi îi mutilau și-i vindeau aristocraților, ca să fie folosiți pe post de bufoni la curte. Așa-i că-i oribil? Clovnul din pictură este personajul principal al romanului, Gwynplain. În copilărie i-au tăiat gura de la o ureche la alta. Bucky, te simți bine? GURA TĂIATĂ DE LA O URECHE LA ALTA. M-am înfiorat și am schițat un zâmbet forțat. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca un vas de război pictat cu motive florale, iar cealaltă ca un zombie. Femeia mai tânără nici nu privi către polițiștii care intrară În cameră. Avea privirea ațintită În gol către televizor, unde Dumbo era chinuit de zor de clovni. Logan privi Întrebător către consiliera pe probleme de familie, Însă aceasta făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]