1,118 matches
-
romani”. În aceeași accepție se întrebuințează și cuvântul latin. Într-un document transcris în secolul al XVI-lea se spune, în legătură cu creștinarea slavilor, că aceasta a avut loc „în timpul cneazului Boris al bulgarilor, al cneazului Rostislav al moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia (Ivanova, p. 482). Călugărul Hrabr, cărturar sud slav de la începutul secolului al X-lea, îl numește pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect., p. 19). Există și documente în care cnejii sub care s-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceasta a avut loc „în timpul cneazului Boris al bulgarilor, al cneazului Rostislav al moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia (Ivanova, p. 482). Călugărul Hrabr, cărturar sud slav de la începutul secolului al X-lea, îl numește pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect., p. 19). Există și documente în care cnejii sub care s-a făcut creștinarea sunt numiți toți slavi. Într-un manuscris de la sfârșitul secolului al XVII-lea se spune că „la cererea cnejilor slavi Sveatopolk
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia (Ivanova, p. 482). Călugărul Hrabr, cărturar sud slav de la începutul secolului al X-lea, îl numește pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect., p. 19). Există și documente în care cnejii sub care s-a făcut creștinarea sunt numiți toți slavi. Într-un manuscris de la sfârșitul secolului al XVII-lea se spune că „la cererea cnejilor slavi Sveatopolk, Rostislav și Koțel au fost trimiși slavilor învățătorii credinței întru Hristos Metodie și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect., p. 19). Există și documente în care cnejii sub care s-a făcut creștinarea sunt numiți toți slavi. Într-un manuscris de la sfârșitul secolului al XVII-lea se spune că „la cererea cnejilor slavi Sveatopolk, Rostislav și Koțel au fost trimiși slavilor învățătorii credinței întru Hristos Metodie și Chiril” (Ivanova, p. 486). Este de observat și faptul că prin cuvântul latin, ca și prin roman sau vlah, se defineau nu numai popoarele de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu totul alta. Din cunoscuta cronică a slavilor de răsărit și din alte documente istorice rezultă că în deceniile 7-8 ale secolului al IX-lea exista în Panonia un stat cu populație preponderent valahă peste care domnea între anii 861-873 cneazul Koțel (Slovnic II, p. 57) sau Cățel (PVL, p. 41). Împrejurări politice (după ce Rostislav, cneazul Marii Moravii, ceruse împăratului Mihail al Constantinopolului învățați pentru limba slavă, la 862) îl determină pe Cățel să introducă și el limba slavă în biserică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultă că în deceniile 7-8 ale secolului al IX-lea exista în Panonia un stat cu populație preponderent valahă peste care domnea între anii 861-873 cneazul Koțel (Slovnic II, p. 57) sau Cățel (PVL, p. 41). Împrejurări politice (după ce Rostislav, cneazul Marii Moravii, ceruse împăratului Mihail al Constantinopolului învățați pentru limba slavă, la 862) îl determină pe Cățel să introducă și el limba slavă în biserică, între anii 867-885, limbă pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sufletului cu trupul”, invitând astfel pe cititor săși concentreze gândirea asupra coordonatelor sociale și personale ale psihicului și comportamentului său în baza principiilor creștinismului ortodox. O istorie a moldo-vlahilor pentru toți românii Învestit de Petru cel Mare cu titlul de cneaz al imperiului rus pentru domnia asupra Moldovei, Dimitrie Cantemir era constrâns să elaboreze, ca document doveditor, istoria provinciei sale, căreia îi era „de moșie domn”. Totodată, importanța și rolul pe care Europa i le acorda ca ginere al lui Șerban
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contrasă dintr-o formă autohtonă cu sensul de stăpânire, pentru care vezi vlădică „stăpânitor, domn, principe”, vladnic și vrednic etc., astfel că sensul cuvântului în discuție trebuia să fie „mare stăpân, proprietar, domn”. Cf. toh. A. wäl, toh. B. walo „cneaz, domnitor”. Alexandru Philippide (1859-1933) Profesorul de filologie română de la Iași a primit din partea Academiei însărcinarea de a conduce elaborarea „Dicționarului limbii române” în anul 1897, când B. P. Hasdeu, rătăcit definitiv în căutări teoretice care să lumineze istoria limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mare”, sl. bol, vel„mare”; rom. miel, mia, sl. mel „mic”, mil „drag”, vgr. μηλον „animale mici, oi”, sl. mir „lume”, rom. mire, fr. fils „fiu”, gars „flăcău, băiat”, mari „bărbat, soț”, toh. A. wäl„a domni”, toh. B walo „cneaz, suveran”, apoi seria de nume etnice: elen, arab, grec, trac, turc, vlah, slav, gal, celt, alan etc. În unele forme miezul lichid a fost anulat: Zeus față de βηλος „zeitatea supremă la asirobabilonieni”, alb. bej „feudal, sl. pl. bojare „boieri” față de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
plenar opera și ideile, vor „strica”, disturba, nărui valorile și relațiile sociale o dată instalate, în beneficiul a nu puțini. Apoi, Nichita, sărmanul, trebuia să se apere „de două ori”: o dată ca să-și ascundă originea sa socială, era doar nepot de cneaz, de prinț, de dușman al revoluției bolșevice, într-o vreme când nu se glumea cu acest „detaliu”, și, apoi, trebuia să-și ascundă arta, „prea originală”, prea radicală în stil, dar mai ales în temele și viziunea pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dreptul la timp, după ce primele două volume îi aduseseră o anume notorietate, deci o „platoșă politică” necesară acelor vremi și mai ales cuiva ce purta, ca și mine, nevăzută, pe creștet, vina, vina genealogiei sale: nepot, după mamă, al unui cneaz rus și general alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din sudul Moldovei, care era organizată politicește încă din secolul al XIII-lea, și înclină spre părerea că ar fi în realitate vorba de un trib al cumanilor. Tot astfel, într-o încercare de totală obiectivitate, el despoaie și pe cnezii, care conduceau satele românești, de ipotetica lor romanitate, îmbrățișând teza că acești chani tătari nu erau în realitate decât niște hănișori tătari. Meritele incontestabile ale lucrării de față nu sunt de fel umbrite de unele deficiențe minore, cele mai multe dintre ele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prin stepă, aliații ajunseră în 31 mai 1223, la Cortița, în apropiere de Oleșie (azi Alexandrov), la gurile Niprului (și nu la Calca, cum s-a scris în literatura istorică până în prezent). Acolo îi aștepta marele han Kotian cu cetele cnejilor din Podolia, Iurie Domajirici și Derijicrai Volodislavici, venite în 1000 de luntri, pe Nistru apoi pe Marea Neagră și cu hoardele sale. Acestea din urmă erau formate din cumanii de la Nipru, din acei din Moldova de Sus, numită pe atunci Cumania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în persoană, care, la 21 decembrie 1237, distrusese zidurile Riazanului, cucerește, în ianuarie și februarie 1238, pe rând Colomna și Moscova, Suzdalul și Vladimirul, ca la 4 martie să ucidă în lupta de pe râul Sit, afluent al Mologăi, pe însuși cneazul Iurie Vsevalodovici. Începând, însă, dezghețul și apele îngreunând drumul spre Novgorod, Batu-khan se îndreaptă, la sfârșitul lunii martie, spre sud-est, unde vitejia locuitorilor din orașul Cozelsc (la sud-vest de Kaluga) l-au ținut în loc șase săptămâni, până la mijlocul lunii mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către Bela al IV-lea, Cavalerilor Ioaniți, ca stăpân în stânga Oltului, în vechiul stat al Cumaniei, care, după N. Iorga, își „avea centrul politic pe la Câmpulung, veche Romanie, botezat apoi catolic. La fel au supraviețuit șefii voievodatelor românești din dreapta Oltului cnezii Ioan și Farcaș și voievodul Litovoi, pe care Bugec i-a supus în iureșul înaintării sale vertiginoase spre Porțile de Fier. O bătalie cu banul de Severin nu este semnalată, nici de cronica persană, nici de diplomele emise de cancelaria
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
început să se normalizeze. Fiecare sat și-a ales câte un șef dintre tătari și, sub comanda acestuia, au strâns recoltele de păioase, le-au adunat în hambare împreună cu paiele și fânul, sub supravegherea cumanilor și tătarilor. „Și-au ales cnezi, adică balivi, care să facă dreptate, să le procure cai, animale, arme, daruri și vestminte trebuincioase, spune povestitorul. Erau aproape o sută de cnezi. Aveam pace, târguri și fiecăruia i se dădea dreptatea ce i se cuvenea. Acelora li se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au adunat în hambare împreună cu paiele și fânul, sub supravegherea cumanilor și tătarilor. „Și-au ales cnezi, adică balivi, care să facă dreptate, să le procure cai, animale, arme, daruri și vestminte trebuincioase, spune povestitorul. Erau aproape o sută de cnezi. Aveam pace, târguri și fiecăruia i se dădea dreptatea ce i se cuvenea. Acelora li se trimiteau cele mai frumoase fete, și pentru un astfel de dar se întorceau acasă cu oi, boi sau cai. Cnezii se adunau aproape în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aproape o sută de cnezi. Aveam pace, târguri și fiecăruia i se dădea dreptatea ce i se cuvenea. Acelora li se trimiteau cele mai frumoase fete, și pentru un astfel de dar se întorceau acasă cu oi, boi sau cai. Cnezii se adunau aproape în fiecare săptămână”. La aceste adunări se ducea însuși Rogerius, cu cneazul său, la care căzuse prizonier, sub oblăduirea unui ungur meșter, urmărind un mod de a se putea răscumpăra. Într-o asemenea întrunire, s-a hotărât
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
i se cuvenea. Acelora li se trimiteau cele mai frumoase fete, și pentru un astfel de dar se întorceau acasă cu oi, boi sau cai. Cnezii se adunau aproape în fiecare săptămână”. La aceste adunări se ducea însuși Rogerius, cu cneazul său, la care căzuse prizonier, sub oblăduirea unui ungur meșter, urmărind un mod de a se putea răscumpăra. Într-o asemenea întrunire, s-a hotărât convocarea unei adunări la care au trebuit să vină oamenii cei mai puternici, bogați și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a se putea răscumpăra. Într-o asemenea întrunire, s-a hotărât convocarea unei adunări la care au trebuit să vină oamenii cei mai puternici, bogați și mai inteligenți, să aducă daruri întreaga familie, compusă din bărbați, femei și copii. După ce cnezii au primit darurile, i-au condus pe toți cei ce le-au prezentat într-o vale și, despoindu-i de îmbrăcăminte, i-au ucis mișelește. Rămase fără voinici și oameni mai iscusiți în luptă, satele respective au fost înconjurate într-o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
domni și nobili cumani pe fiecare seminție după măsura, chipul și starea fiecăruia”. Dacă așa stau lucrurile, cum le-am văzut din aceste două izvoare sigure, înseamnă că acei canesii aleși de către români pentru fiecare sat în parte nu erau cneji români propuși dintre locuitorii așezărilor, cum au scris majoritatea istoricilor români, ci hanișori mongoli. Această concluzie se desprinde din textul lui Rogerius, care scrie precis că „fiece sat și-a ales dintre tătari ca șefi (rege, în text) pe cine
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflu dacă nu mi se oferă vreo cale de răscumpărare, mă duceam la ei cu canesul meu...”, „ad eos cum meo canesio accedebam”. Ori, povestitorul nostru nu ar fi avut nevoie să cunoască mai de aproape modul de viață al cnejilor, dacă aceștia erau români, cunoscându-i desigur pe aceștia, și nici să găsească un mod de răscumpărare de la ei, deoarece cnejii români nu aveau prizonieri de război. Nemaidiscutând faptul că cnejii români nu ar fi dat ordin să ucidă pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
canesio accedebam”. Ori, povestitorul nostru nu ar fi avut nevoie să cunoască mai de aproape modul de viață al cnejilor, dacă aceștia erau români, cunoscându-i desigur pe aceștia, și nici să găsească un mod de răscumpărare de la ei, deoarece cnejii români nu aveau prizonieri de război. Nemaidiscutând faptul că cnejii români nu ar fi dat ordin să ucidă pe cei mai vrednici oameni din sate cu tot cu familiile lor și după aceea să dispună de autoritate asupra cumanilor și tătarilor, încât
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să cunoască mai de aproape modul de viață al cnejilor, dacă aceștia erau români, cunoscându-i desigur pe aceștia, și nici să găsească un mod de răscumpărare de la ei, deoarece cnejii români nu aveau prizonieri de război. Nemaidiscutând faptul că cnejii români nu ar fi dat ordin să ucidă pe cei mai vrednici oameni din sate cu tot cu familiile lor și după aceea să dispună de autoritate asupra cumanilor și tătarilor, încât să le dea dispoziții să măcelărească pe toți locuitorii români
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vrednici oameni din sate cu tot cu familiile lor și după aceea să dispună de autoritate asupra cumanilor și tătarilor, încât să le dea dispoziții să măcelărească pe toți locuitorii români cale de o sută de sate, act nelogic și anormal pentru cnejii români. Meritul de a fi observat că în acest text nu poate fi vorba de cneji români, ci de canesi, adică chanî tătari îi revine lui Aurel Decei. Acești canesi au însușit și exercitat atribuții din acele pe care le
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]