1,794 matches
-
Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii. Producându-și mijloacele de trai, și-
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lui. Era un cal deștept și îl iubea pe Mitică. Cu răbdare acceptă mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de atâta plăcere. Din când în când dădea din coamă, semn de mulțumire. Cam peste patru ani, băiatul se afla chiar în grajd, când intrase unchiul său, Nicolae -Ce faci măi, Mitică? Nu te-am văzut de mult! Ești harnic, văd că-l cureți pe Luminosul tău. Între timp îl
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Exact așa cum, pe lacul St. Clair, bunicul meu se uita după Banda Violetă, când de fapt monstrul era chiar lângă el, la volanul mașinii. În vântul venind prin ușa deschisă, părul sârmos al lui Zizmo flutură În spate ca o coamă. Are capul plecat, nările lărgite. Ochii Îi strălucesc de furie. ― Cine-i? ― Jimmy! Întoarce-te! Gheața! Nu te uiți la gheață! ― Nu mă opresc până nu-mi spui. ― N-am ce să-ți spun. Lina e o fată bună. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din nou afară. ― Stau chiar În rândul din față. Or să privească direct spre mine. Pe rând, ne-am uitat toate afară. Numai Obiectul Obscur a rămas așezată. I-am văzut pe părinții mei venind. Milton s-a oprit pe coama pantei ca să se uite În jos, la terenul de hochei. Expresia de pe chipul lui sugera că spectacolul care i se Înfățișa - iarba de smarald, tribunele de lemn alb, școala din depărtare, cu acoperișul ei de șisturi albastre și cu iederă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care puteai conta În Grosse Pointe. În dimineața următoare m-am dus cu Tessie la biserică. Mătușa Zo stătea În față, ca de obicei, ca să dea un exemplu. Aristotel, Socrate și Platon purtau costumele lor de gangsteri. Cleo, adâncită În coama ei neagră, era pe cale să ațipească. Partea din spate și laturile bisericii erau cufundate În Întuneric. Icoanele străluceau din porticuri sau ridicau degete țepene În capelele scânteietoare. Sub cupolă, lumina cădea Într-o rază ca de cretă. Aerul era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bine de un an. Și Capitolul Unsprezece se schimbase. Avea părul mai scurt. Chelia i se accentuase. Prietena amicului său Îi făcuse un permanent la ea acasă. Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și când își dă seama de greșeală, rămâne locului de uimire, cu o mână la gură. Țineți minte părul moale, lung, lucios și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că prin osmoză, s-a lipit și de mine o parte din stilul Geraldinei. ― Uau! spune Brad când în sfârșit ies din cameră, după ce am petrecut probabil ore întregi refăcându-mi machiajul, uscându-mi și modelându-mi părul într-o coamă lucioasă și aurie. Uau, repetă el. ― Îți place? Fac o mică piruetă, iar Brad zâmbește și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la curbele feselor ei tari și la coapsele musculoase și bronzate, și pielea aurie acoperită de niște pantaloni scurți de dril pal și o bluză scurtă albă. Ben trece pe lângă ea și se întoarce, sperând să-i vadă fața din spatele coamei de păr blond, dar fata s-a și întors, iar Ben zâmbește în sinea lui și se duce înapoi la hotel. ― Doamne, arăți groaznic, îmi spune Lauren după ce deschide ușa. Mă simt groaznic, și în timp ce mă împing pe lângă Lauren, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Către schitul vechiu și sfânt. Ea aude - plânge. - Parcă Îi venea să plece-n lume, Dusă de pustie gânduri Și de-un dor fără de nume. {EminescuOpI 66} Și plângând înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua, Ii netează mândra coamă Și plângând îi pune șeaua. S-avîntă pe el și pleacă Păru-n vânturi, capu-n piept, Nu se uită înainte-i, Nu privește îndărăpt. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr-de capăt, Când a serei raze roșii Asfințind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țîțîne Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line, Mut se uită împrejuru-și, cască lung și a lui coamă Scuturînd-o, își întinde mușchii și s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvîrtește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dreapta. Dă-te jos și fă-i de petrecanie. E un leu splendid. Atunci Îl văzu și Macomber. Stătea În picioare, În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo șaptej’ de metri. Dă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
textele și aflați mai multe despre mare. Notați tot ce ați aflat. “ Marea, această puternică personalitate pe care românul încă nu o cunoaște, are o misterioasă atracție. Orizontul exact, ca și cum ar fi tras cu compasul și părând înalt ca o coamă de deal pe care alunecă vapoarele, te cuprinde prin eterna lui fixitate. Și totuși dedesubtul lui apele foșnesc din aripi de valuri sau palpită domol, iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Aoleu. Șeful vrea mai mulți bani, se gândi Bennie. Douăzeci de dolari de fiecare era prea frumos. Acum o să-i ușureze de câteva mii. De data asta domnișoara Rong nu-și mai ținea privirea În pământ. Avea părul Înfoiat, o coamă Încărcată cu electricitate statică. Privea drept Înainte, ca și cum ar fi văzut viitorul pe geamul din spate al autocarului. Șeful spus la alte birouri de turism să nu vă mai lase În țară... nu plimbare cu telecabina până la Pajiștea Iacului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi de fier, iar pe cap având un coif ascuțit, dotat cu obrăzare mari; mijlocul îi era încins cu o panglică lungă, sau mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arcul și, imediat, fără să-și încetinească alergarea, slobozi săgeata. Sebastianus se lăsă pe gâtul calului, însă nu el fusese ținta: prin huruitul galopului, auzi un strigăt răgușit și, o clipă mai târziu, văzu că se apropia de el, cu coama în vânt calul pag al lui Lutgard, fără călărețul său. Hunul tocmai își potrivea altă săgeată, fără să observe însă că un alt burgund se apropia de el legănând în mână o javelină. Pe când se întorcea să-și încordeze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stătea lângă ea dând înapoi un pas și, sufocat de oroare și de frică, murmurând cu o voce pierdută: — Oh! Dumnezeule mare! Fixând-o cu ochi metalici, ironici și pătrunzători, și strâmbându-și gura într-un zâmbet crud, barbarul lăsă coama femeii și îi arătă trupul chinuit, plin de pământ și de sânge, care căzuse, inert, descompus, pe marginea pavajului. — Flavia?... Tu cauți ea? o întrebă cu un accent aspru și gutural. Hippolita simți că i se oprește inima în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se cuvine. Utrigúr, de obicei zgârcit în complimente, răspunse cu un zâmbet abia schițat: — Nici nu e de mirare: prin venele lui curge sângele marelui Uldin. încuviințând cu gravitate, Atila luă din mâinile fiului său un coif ornat cu o coamă lungă, roșie, apoi se întoarse spre Balamber: Acum ascultă, Shudian-gun: Theodoric e mort. Vizigoții lui cedează tot mai mult, dar câtă vreme vor avea sprijin de la centru, din partea lui Etius, noi nu o să putem înainta. Trebuie să spargem centrul, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sectorul său, evita să-și abandoneze calul. Privirea lui se întoarse spre dreapta, căutându-l pe regele său: pe o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură, dușmanul ceda teren. Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzi apropiindu-se și apoi crescând tot mai mult ecoul galopului unei mulțimi de cavaleri. Se întoarse și văzu trecând în viteză peste câmpie mingan-ul lui Atila, care cobora panta și gonea către tabără. Recunoscu, între sutele de capete, și coama roșie ce împodobea coiful regelui. Se răsuci imediat și aprecie distanța la care se aflau vizigoții; aceștia, văzând că Atila era gata să scape din încercuire, se îndemnau unii pe alții cu strigăte puternice și își biciuiau și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cântă cocoșul...!” II SPECTATOR AL UNEI DIABOLICE INVENȚII Vila construită În stil arhitectonic modern - Gică picior de lemn, o cumpărase cu puțină vreme În urmă: se afla În partea de sud a capitalei, nu departe de apa mării. Așezată pe coama unui deal, Îți Încânta privirea, oferind vizitatorului o priveliște inedită. Cât puteai cuprinde cu ochii depărtarea, vapoare de toate categoriile și sub pavilioane diferite, erau aliniate Într’o perfectă ordine, pregătite parcă, pentru a porni Într’o grandioasă paradă. Lateral
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
elan imperial. Nimeni nu-l deranjează. Iarba de sub picioarele lor a început să foșnească uscat când un elan gigantic, un adevărat monstru, a pătruns în luminiș. Animalul era magnific: era înalt de cel puțin un metru și jumătate, avea o coamă deasă și neagră și crupa albă. Când s-a uitat către ei, respirația i s-a transformat în abur. Sigur că era vorba de puterea autosugestiei, dar Zach ar fi putut să jure c-a auzit ceva care nu semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imprevizibile animale din Idaho și s-au auzit cazuri în care au atacat. Elvis n-a făcut însă decât să-și freamete nările și să-i miroasă. Apoi și-a coborât capul și l-a clătinat de câteva ori, până când coama i s-a dat pe-o parte. Zach nu era dispus să interpreteze gestul altfel decât era firesc, cu toate că inima îi bătea de să-i sară din piept. Auzea lucruri pe care nu le-ar fi mărturisit cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]