1,295 matches
-
așa ia mine?" " Nimic absolut!. Poate nu te simți așa bine azi! Cam palidă! Sau rochia. . . cine știe! Nu e așa, domnișoară?" - către mine. Așa, treptat, îi ridica conștiința personalităței ei fizice și morale. 121 "Atîta timp cit nu e cochetă, cel puțin cit înainte, nu e restabilită", ne spunea. Mai tot timpul vizitei - o jumătate de oră - flirta cu Lenora și cu sora de caritate, pentru emulație. . . Uneori însă, Lenorei nu-i vorbea deloc. îmi vorbea numai mie, de exemplu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trăiește într-un lux considerabil. Domeniul se întinde pe câteva hectare plantate cu flori englezești, de are grijă o armată de grădinari, iar casa, în stil Tudor, e cu două etaje. Ridicată la începutul secolului, era tipul de conac-castel suburban, cochet dar și impozant, construit de un agent bancar sau de proprietarul unei mori relativ prospere, pentru familia sa, recent îmbogățită. Pe undeva, prin vreun cotlon retras, stă la pândă doamna Privett-Clampe. În altă parte, există un număr de birouri folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apoi un semn către pictor, adăogă: - Pe dumnealui l-am cunoscut la mare. Pînă atunci pictorul nu participase la conclav. Acum hotărî să intervină. - Marea trebuie s-o cunoști lîngă o fată neagră cu buzele rotunde. - Eu eram aceea, oftă cochet coana Sofica. Retrase tablaua și dispăru discret pe ușă. Bătrînul era încredințat că doar o femeie îți poate înfrumuseța viața. Știind că, numai mediocre, soțiile rămîn credincioase, dînsul accepta și felul în care coana Sofica începea de dimineață o conversație
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren. După cum bine se știe, nu avea decât să urce coasta și nimerea pe micul și cochetul nostru stadion, Îmbunătățit și Întreținut din ordinul expres al tânărului și dinamicului nostru primar. Singurul portar al echipei noastre a ajuns, În cele din urmă, risipind - numai pentru moment, Însă - temerile colegilor și ale suporterilor. Avea privirile rătăcite, ciulini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În ciuda acestui dezastru, domnul Primar a ținut să Îi asigure pe cei de față că, În scurt timp, În următoarele șase-șapte luni, va face rost de fonduri pentru construirea unui rând de bănci pe partea dinspre Miazăzi a micului și cochetului nostru stadion comunal care, până acum, nu a avut nici picior de bancă. Nu putem acum, la sfârșit, să ascundem curiozitatea care legitim ne Îmboldește: am vrea să aflăm - date fiind cele ce se spun despre bărbăția lui Îndoielnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise oaza lui de liniște. Toți cunoscuții lui se așteptaseră ca în locul vechii și oarecum cochetei clădiri să apară un nou dom uriaș în care să-și găsească de lucru angajații Companiei de Transporturi și Comunicații. Dar planurile lui nu modificareră prea mult zona, astfel încât clădirea suferise modificări structurale minore, primenindu-și însă generos întreaga înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să duc și eu o pungă, văd că ai două... se întoarse spre Ira, luă punga de plastic din mâna ei stângă, luă și punga din dreapta, continuau să meargă alături, fără a vorbi. Ajunseseră la vila unde locuia Irina, o cochetă clădire îngustă, cu acoperișul de olane cărămizii. Urcară treptele, coborâră în hol. Ira dezbrăcase hanoracul, peste blugii scorțoși avea o largă jachetă albă, de lână groasă. Într-o mână ținea sticla de vin roșu, în cealaltă un pahar pictat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clienți. Sunt piloți. Deodată Amy nu mai arată semne de oboseală. Parcă are lipit un zâmbet larg pe față și ochii îi joacă în cap. Mi se strânge inima când cei doi se apropie de noi, și ea îi privește cochet. Șansele mele de a afla marele secret al lui Adam s-au năruit. —Bună, Mike. Bună, Derek. Ea zâmbește și arată mai fericită decât am văzut-o toată ziua. A și băut câteva pahare, care se pare că i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
când maman se așeza la telenovele și eu mă retrăgeam la lectura superficială, mă trezesc cu ea în dormitor: Știi că domnu’ Arghiropol m-a cerut azi de soție? Și ce i-ai spus? Păi, să mă mai gândesc (zâmbește cochet, pe urmă devine brusc serioasă). Normal că l-am refuzat, unde mă vezi tu la anii ăștia mireasă? Nu-i vorba de ani, ție-ți place tipu’? Da, sunt fanatică după el, nu știai? Mama începe să râdă din dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce se apropie și nu mai vroia să Îndure alt război... De ce se uită nedumerită lafosta lor grădină, plină de doamne cu copii, paharele de cristal și lingurițele de argint licăresc În soare și ei Înghit lacom, la măsuțele albe, cochete, imensele porții de Înghețată, cu pișcoturi aurii Înfipte În mormanele de frișcă, fără să știe, așa cum nici ea, care se uită cu jind la ei, nu știe, că peste trei luni vor fi bombardamentele? — Chiar a doua zi după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și cina unde eram invitat, intram tiptil În salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În care ne era atât de frig, dar eram Împreună. O să intrați, Într-o zi de vară-primăvară, În curtea interioară a cofetăriei renovate, adică În fosta voastră grădină, o să stați toți patru, Hermann, tu și copiii, la o măsuță albă, cochetă, În fața imenselor porții de ciocolată, acoperite de mormane de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la care ajung crengile platanului și ei au să Înfigă lacomi lingurițele de argint În mormanele pufoase de frișcă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
farmecele ei în favoarea unei calfe înfăinate de brutar. Iar ea era presată de nevoia imediată de a-și găsi cât mai curând un amant. Trebuia să acționeze rapid dacă nu dorea să înnebunească. Toinette își flutură genele într-un elan cochet de disponibilitate. Prea târziu însă. Zâmbetul generalului se topise deja, pentru că în spectatorul așezat chiar în spatele lui recunoscuse trăsăturile tânărului boier revoltat din salonul croitorului. Într-adevăr, tânărul Iancu era acolo. Fusese însoțit tot drumul de zborul strălucitoarei comete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe tânăr. Se pare că se pricepe într-adevăr la portrete. De altfel, am auzit că a primit mai multe comenzi de la oameni foarte importanți. Și Toinette avu parte de o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
James o să fie liber să facă după cum poftește. Deci, casa aia splendidă o să-ți rămână numai ție? a întrebat-o Susan surâzând cu nostalgie. — Nu. I-am spus că poate să și-o țină. Eu mi-am închiriat un apartament cochet și nu vreau decât o mică sumă de bani - atât cât să mi-ajungă vreo doi ani, până mă pun, din nou, pe picioare. Julia a suflat o șuviță de păr care-i aterizaze în ochi. —O să-mi deschid propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a păstrat pe nas. Prietenii au râs și și-au dat coate, căci toți știau cât de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit Roberta Antoniei. „Dar când face sex?”, i-a aruncat Antonia îndată o întrebare, dar n-a primit alt răspuns decât un ssst, ssst șuierat, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de călcâiele lui, însă ar fi fost mai bine să folosesc superadezivul cu efect garantat, de pe strada do-it-yourself. Așa, deși îmi dădusem silința, câțiva metri mai încolo tot m-am pierdut pe insula jucăriilor, când o mașină roșie sport, ambalată cochet, mi-a clipit cu farul din stânga, parcă îmi făcuse cu ochiul. Asta a fost pentru mine cum trebuie să fi fost pentru Ion o ocheadă a prietenei lui. De dragul ei ieșea din casă în toiul nopții, iar în Brooklyn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îl urmăresc, ca și cum un lanț gros ne-ar lega unul de celălalt, el este acela care mă tractează, iar eu sunt mașina accidentată, care nu își permite să mai aibă nici un fel de îndoieli. Oprim lângă o clădire micuță și cochetă, două ghivece mă primesc zâmbind colorat pe casa scărilor, eu intru în urma lui într-un birou elegant, dar mai ales gol, astăzi am avut o zi scurtă la birou, spune el, asta era ziua în care mă vedeam cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucruri de făcut din când în când. Până la ora cinci. Reiko a intrat în clădirea marcată cu „C-7“, a urcat scările din capătul holului și a deschis ușa din dreapta, care nu era încuiată. Mi-a arătat apartamentul, care era cochet, deși destul de simplu - cameră de zi, dormitor, bucătărie și baie. Nu era încărcat cu mobilă sau cu ornamente, dar nici nu era excesiv de sobru. Nu avea nimic special, și totuși îmi plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lasistemul care funcționa foarte bine înainte de sosirea mea, adică cel prin rotație. Fiecare scria pe tablă ce avea nevoie și-l cicălea pe cel de serviciu până când acesta lua bani din „cutia milei“ și se ducea țintă la vreun magazin cochet. Fac ce fac și mă asigur că mă mișc destul de greu pentru ca nu cumva să se bazeze prea mult pe mine. Totuși, ar cam fi cazul să-mi îndeplinesc obligațiile. În pauza de prânz copiez lista de pe tablă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că este un lucru foarte bun; trebuie să-l țin mereu pe Jake pe jar, să nu aibă certitudinea poziției sale în ochii mei. Dar descopăr că îmi place grozav Whitstable. Și casa este grozavă. E un soi de cabană cochetă înconjurată de alte căsuțe drăguțe, chiar lângă strada principală, cu o ușă vopsită în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]