977 matches
-
Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru Jerez, Într-adevăr păhărelele străluceau cu reflexe brun-roșcat pe tava de argint. Arminda stătea și acum Încremenită, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din pricina transpirației. Și tot așa pînă cînd scena Începu să semene prea mult cu o călătorie a reginei În coloniile imperiului său și nu mai avea nimic de spus și păhărelul de Jerez aștepta strălucitor, trebuie să mă schimb pentru cocteil, dar Arminda voia să-l vadă și pe domnișorul Julius și Întrebă unde e. „Trebuie să fie la bazin“, Îi spuse Susan, gîndindu-se că Julius nu putea să fie la bazin, pentru că Îl Închiseseră de mai mult de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și din nou lucrurile Începeau de la zero, dar de data asta Îi veni deodată o idee și se repezi la sonerie. — Am chemat pe cineva ca să-l caute pe Julius, spuse; noi trebuie să ne schimbăm ca să mergem la un cocteil. N-a fost nevoie, fiindcă În clipa aceea Julius deschise ușa și apăru descoperind din prima clipă că În penumbra aceea din la suite totul era puțin cam ciudat, În același timp foarte trist și absurd, „Bună, Arminda“, spuse, Împiedicîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reuși să alunge puțin din minte scena cadoului; În orice caz plimbarea Îl va ajuta să-și omoare timpul pe care ar fi trebuit să-l petreacă singur În apartament, așteptînd ca Susan și Juan Lucas să se Întoarcă de la cocteil ca să-l ia să mănînce Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum?, Încă n-ai văzut-o?, s-a publicat fotografia ei În toate revistele! Erau foarte fini stăpînii casei de cristal de pe colina Monterrico și se spune că Juan Lastarria a strigat: „M-au chemat!“, cînd a primit invitația pentru cocteilul de inaugurare, În orice caz e sigur că s-a gîndit la Juan Lucas, trecuse o bună bucată de vreme de cînd erau membrii aceluiași club și acum lumea Îl saluta mai des ca Înainte și ce bine-i veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o de oaie“, se gîndi bietul Lastarria ajungînd În dreptul locului de parcare, În fața casei inundată de lumini: nu mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care vine Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din aceia pe care-i Închiriezi și se pervertesc Într-atîta, Încît uneori, văzîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
blonda, care se așezase la volanul unui MG decapotabil, ascultă cum se freacă aripa de marginea colinei și porni din nou motorul luînd-o În sus, prăpădindu-se de rîs și spunîndu-și că pesemne așa erau toți cei care veneau la cocteil și că o să rămînă cu pantalonii ei murdari și minunați. Toate camerele dădeau spre enormul patio cu o mică lagună În mijloc și nimeni nu știa de unde vine lumina care o inundă atît de minunat. Casa de cristal avea formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suedeza asta: nu Înțelegea că doamnele se Îmbrăcaseră foarte elegant și se machiaseră cum nu se poate mai bine și că În realitate singura ființă ciudată de acolo era ea: cum se poate!, ce nerușinare!, să apară așa la un cocteil!, dar fata stă aici, dragă, e Încă o fetiță; n-are a face, chiar dacă ar sta la Polul Nord, are obligația să-și scoată pantalonii ăștia slinoși și cămașa asta care probabil că miroase de la o poștă!... „Frumoasă obligație!“, exclamă Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsase singură pe suedeză; au Înțeles și au plecat spre bucătărie, cu gîndul să mai bea puțin whisky feriți de privirile părinților. Unora, dintre invitați nu le plăcea de loc faptul că suedeza se purta ca o tîrfă În plin cocteil, dar cei mai mulți băuseră destul ca să lase la o parte chestiunea asta și Încetul cu Încetul să nu-și mai amintească de loc de ea. Numai pe Lastarria Îl mai deranja și acum faptul că Juan Lucas stătea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apropie și să-l determine pe Juan Lucas să stea de vorbă cu el și cu alți bărbați, dar murea de frică să nu fie Întîmpinat cu o Înjurătură de mamă, cu accentul acela ciudat de data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Suferea pentru că Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura zîmbetul pe buze, dar se străduia să fie foarte amabilă cu musafirii care o chemau din toate părțile, silind-o să se dăruiască trup și suflet cocteilului, deși leșinul era iminent. Între timp, Ernesto Pedro, pentru moment cu amîndoi ochii deschiși, Înainta reușind să scape de diferite grupuri care-l solicitau cînd trecea prin dreptul lor; le zîmbea, ce-i drept și În ordinea meritelor: trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîlniri pe care și le dăduse cu prietenii din Madrid. Era un coșmar să te instalezi În casa cea nouă, dar Juan Lucas era topit după noul lui palat și ardea de nerăbdare să sărbătorească odată clipa inaugurării cu un cocteil formidabil. Pe Susan a Încîntat-o gîndul de a se Întoarce atît de repede, fiindcă-i lăsase pe copii singuri În apartamentul de la Country Club și Bobby, mai ales, era În stare de orice. „Nu m-aș mira să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În limitele Îngăduite de lumea bună din Lima. Continuau să meargă Împreuna la biserică, de exemplu, dar el o scotea foarte rar la cinema, n-o ducea niciodată la cluburile pe care-i plăcea să le frecventeze și nici la cocteilurile unde credea că singur o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața sexuală se produseseră cîteva fisuri serioase, ba chiar se săpase o prăpastie. Era mai bine așa. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius avea dreptate, Își aducea aminte perfect că Întrebase, protestase, „toate?“, cînd Juan Lucas poruncise să pună sticlele În locuri strategice. Nătărău sau așa ceva i-a spus cînd el a protestat și cine era acum nătărău? Cine se dusese la „cocteilul de la familia Pratollini? Cine o luase și pe mămica, singura ființă În stare să-l liniștească pe Bobby? Și mai ales, cine uitase să poruncească să strîngă sticlele puse În locuri strategice? Cine, poți să-mi spui? Tu, Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scîrbosul ăsta!... Scîrbosul ăsta află că tatăl ei o să distribuie niște filme argentiniene!... că o să inaugureze o sală de cinematograf cu filmele astea!... că o să aducă două artiste cu renume pentru premieră!... că o să dea un banchet În cinstea lor!... cocteiluri! sigur! scîrbosul! — Domnișoară Puica... Scîrbosul ăsta Încă nu are o actriță de film pe lista cuceririlor lui L. Și cîți bani Îi poate aduce afacerea asta! Aveai motive să dispari, scîrbosule!... Nu voiai să te vadă cu verișoara mea!... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ăsta era motivul pentru care se ducea acolo. Desigur, când Lisa a apărut a doua zi, exista o rigiditate vizibilă pe fruntea ei. Dar avea, de asemenea, o listă elaborată de băuturi fenomenale. Oaspeții urmau să fie primiți cu un cocteil de șampanie, apoi serviți cu martini cu lămâie, după care urmau cosmopolitan, manhattan, go-go rum și, la final, cafea cu vodcă. —A, da, și am rezolvat cu cadourile, acuză Lisa. Era oare singura care muncea pe acolo? Când pleacă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înalte; ea verifica invitațiile, cu ajutorul unei liste. Mercedes, slabă ca un șarpe și îmbrăcată în negru, atașa ecusoane invitaților. Apoi Trix, îmbrăcată aproape deloc, îi direcționa pe oameni către baie. Fete și băieți, cele mai frumoase exemplare, plimbau tăvi cu cocteiluri pentru adulți - nici o umbreluță la orizont. —Doamnă editor, spuse Jack, oprindu-se în dreptul Lisei. —Bună, eu sunt cu întâmpinările, spuse ea rânjind. —Păi, întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
serviciu. După câteva minute, tânărul consideră că s-a achitat de această sarcină. Aruncă mătura, se îndreaptă de spate și își aprinde o țigară. O ține cu eleganță, trecând brusc de la stadiul de servitor la cel de oaspete la un cocteil. Pentru a completa această imagine, se rezeamă de peretele de lângă el, trecându-și un picior peste celălalt. Ca într-o fotografie de revistă. Un om de lume. Peretele nu are nimic impunător, ba chiar este destul de prost construit. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niciodată fiul la școală în Anglia, adică să nu lase Singurul Lucru Care I-a Mai Rămas, să plece de lângă el. Așa se face că la vârsta de zece ani, Jonathan știa să călărească, să vâneze și să facă un cocteil excelent din gin și tonic, dar nu știa să scrie și să citească. Asta nu l-a deranjat pe tatăl lui. Știința de carte, credea el, fusese cauza morții soției sale, care alunecase pe o pagină din revista Blackwood, aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
regulamentele și nu vor să se amestece cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reinstaurat ierarhia cosmică. Într-o dimineață, curând după începerea noului trimestru, Willis îi pune o invitație lângă ceașca de cafea pe masa din sală, la micul dejun. Selwyn Tredgold are plăcerea de a-l invita pe Jonathan Bridgeman la un cocteil și lectură poetică în apartamentul lady-ei Tredgold, din Mayfair. Pe spate scrie ceva gen: Te rog, vino, dragule, A. Imediat, toate deciziile de a o uita, de a se concentra asupra muncii sale, sunt date uitării. În seara stabilită, Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elegie și a invitat o mulțime de critici și editori, lume. Sau este o eulogie? Oricum, abia așteaptă să te cunoască, așa că vii cu mine. Unde-ți este băutura? Jonathan nu are nimic de băut, așa că i se întinde un cocteil, ceva nou, american, cu mult gin. Fără a-l întreba nimic despre el, sau a-i oferi informații despre cum i-a mers în ultimele șase luni, ea îl proptește lângă Selwyn, care se sprijină de o amuletă de ebonită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dolacre Îl eclipsează, deși Lennox o bușește spunând ceva lingușitor despre sportivul nostru pe care-l cinstim azi. Când s-a Întâmplat ultima oară ca Lennox să fie În Gorgie În afara orelor de serviciu? Masa e bunicică. Încep cu un cocteil de creveți, continui cu friptură de vită, cartofi prăjiți, ciuperci și rotocoale de ceapă, urmat de Black Forest Gateau. Stronach și Dolacre mănâncă niște paste, iar Lennox Își ia pui Kiev. Sunt o grămadă de paraziți la masa asta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cot, fiind exagerate pentru prima întâlnire. —Arăți minunat, a spus el pe un ton flatant. Dorești ceva de băut? — Da, te rog. Doar nu m-am luptat cu ușile alea de la intrare ca să refuz de cealaltă parte a lor un cocteil. M-am așezat pe un scaun și am spus barmanului: Un White Lady, te rog. Ochii mei i-au întâlnit pe ai lui Sebastian în oglinda din spatele barului. Așa ar trebui să fie întâlnirile, m-am gândit; de ce nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]