807 matches
-
(ebraică: צפנים בתנ"ך) de asemenea cunoscut sub numele de codul Tora este un pretins set de mesaje secrete codate în textul Bibliei ebraice, descrieri profetice și alte informații cu privire la viitor. Acest cod ascuns a fost descris ca fiind o metodă prin care litere specifice din textul biblic pot fi selectate pentru a dezvălui un mesaj altfel ascuns. Deși codurile
Codul Bibliei () [Corola-website/Science/326910_a_328239]
-
-urile au fost ambalate în ambalaj tip digipack; toate CD-urile în sine au purtat același caracter chinezesc în negru pe fața non-redare a discului. Casa de discuri a acumulat laude din partea unor jurnaliști de muzică a acelui timp. Revista Coda a scris: "Seria Em:t va merge cu siguranță în istorie ca fiind la fel de importantă, în anii '90, precum albumele lui Brian Eno, au fost în anii '70", iar revista de muzica de specialitate Wire a afirmat faptul că catalogul
Em:t Records () [Corola-website/Science/326049_a_327378]
-
cârmă sau ramă în timpul înotului sub apă. Tectricele (fulgii, învelitorile) sunt pene mici, de regulă moi, care formează îmbrăcămintea corpului acoperind unele părți ale corpului păsărilor. Sunt situate pe cap, gât, spate, abdomen, aripi și coadă. Ele învelesc aripa și coda deasupra și dedesubt și baza remigelor sau rectricelor. Baza tectricelor este pufoasă, puful putând trece insensibil la lame, dar în genere separația se face distinct. Barbicelele sunt foarte reduse sau chiar lipsesc. Sunt singurele pene care posedă deseori hiporahis, care
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
tematic. Recapitularea, de multe ori se termină cu un pasaj care sună ca o terminație, paralel cu muzica ce a pus capăt expunerii, astfel, orice parte ce vine după această reziliere, va fi percepută ca material suplimentar, de exemplu o codă. Unul dintre modurile în care Beethoven a extins și a intensificat practica clasică a fost extinderea codelor, producând o secțiune finală. Pentru un exemplu celebru, vezi "Simfonia nr 8 (Beethoven)". În notația muzicală, simbolul codei, care seamănă cu un set
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se află pe acea secțiune, apropiată de sfârșit. De exemplu, acest semn poate fi folosit pentru a oferi un final special pentru versetul final al unui cântec. Acest simbol (coda) este întâlnit mai ales în muzica modernă, dar și în lucrările compozitorilor clasici, cum ar fi Haydn sau Mozart. Cauda, rădăcina latină a codei, este folosită în studiul dirijorilor, din secolele 12 și 13. "Cauda" a fost o melismă lungă
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
ale textului, care se repetă în fiecare strofă. Dirijarea, a fost în mod tradițional împărțită în două grupe, "„Conductus cum cauda”" și "„Conductus sine cauda”" (în latină: „Dirijare cu caudă”, „Dirijare fără caudă”), bazată pe prezența melismei. Codetta (din italiană „codă/coadă mică” sau „codiță”) are un scop similar cu al codei, dar pe o scară mai mică. O "codetta" tipică încheie expunerea și recapitularea secțiunilor unei lucrări în formă de sonată, după a doua temă (modulată), sau după tema de
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
înainte de începerea răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate cu codă. O codă, în aceste genuri, este uneori menționată ca "outro".
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate cu codă. O codă, în aceste genuri, este uneori menționată ca "outro".
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
contribuie la caracterul fantomatic al muzicii. A treia parte este un marș solemn constituit sub forma unor variațiuni. Mahler utilizează forma "temă și variațiuni" într-un mod neconvențional. Partea poate fi divizată în următoarele secțiuni: A1 - B1 - A2 - B2 - A3 - CODA. Tema este prezentată în primele 16 măsuri ale secțiunii A1 dar adevăratele variațiuni apar în secțiunea A3, deși tema este ușor dezvoltată în secțiunile precedente. Partea rămâne predominant în tonalitatea Sol major dar este modulată în Re minor, Mi minor
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
armelor chimice (CWC), care le cere din 1997 listarea și distrugerea armelor chimice până în 2007, dar numeroase întârzieri au avut loc, inclusiv în Franța. Numele "" vine de la inventatorul ei, chimistul și militarul Winford Lee Lewis (1878-1943). În NATO lewisita este codată prin litera "L".
Lewisită () [Corola-website/Science/328261_a_329590]
-
cca. 2900 °C. Această topitură metalică fiind un bun conductor electric, sub acțiunea de rotație a Pământului ar fi răspunzătoare de magnetismul terestru. Conform studiului „Equatorial anisotropy in the inner part of Earth’s inner core from autocorrelation of earthquake coda”, nucleul interior al Pământului are un miez cu un diametru estimat la jumătate din cel total, aproximativ 1200 km, .
Nucleul Pământului () [Corola-website/Science/330850_a_332179]
-
de vedere armonic și groasă din punct de vedere textural. A doua parte, de două ori mai lungă decât prima, este alcătuită dintr-o serie de variațiuni pe o temă diatonică introdusă de oboi, care reprezintă un contrast puternic cu coda sfidătoare a primei părți. Variațiunile ulterioare îmbină momente de meditație frumoasă cu momente jucăușe dar tensiunea primei părți nu este departe și contribuie la sentimentul permanent de neliniște. Ultima variațiune integrează tema cu violența primei părți, ducând la un climax
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
caracter oarecum hărțuit. Există o scriere pe prima pagină a părții pentru a semnifica faptul că în această parte "Diavolul dansează cu mine" iar la final Mahler scrie "Ah! Doamne! Adio, lira mea!". Versiunea lui Cooke finalizează partea cu o codă interpretată de percuție și se intră direct în ultima parte. Acest scherzo nu se aseamănă ca și spirit cu primul scherzo; este mult mai grav și mai sinistru. Unii îl consideră ca fiind ultimul "Scherzo de groază" al lui Mahler
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
având în vedere mâhnirea ce i-a provocat-o când a gândit-o inițial pentru suită. Deși în aparență Ceaikovski nu putea rezulta la această parte încă avea îndoieli asupra sa. La sfârșitul primei părți "Quasi rondo" a adăugat o codă opțională pentru solist care era aspectoasă din punct de vedere tehnic dar seacă din punct de vedere retoric. Această cadență alternativă trebuia să fie interpretată în "Contrastes" dar a fost eliminată la premieră. În timpul lunilor octombrie și noiembrie Concertul fantezie
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
fost o culoare a homosexualilor vreme de secole. În Roma antică, precum aflăm din "Epigramele lui Marțial", bărbații efeminați erau numiți „galbinati” din cauza atașamentului față de culoarea verde. Codul batistelor (cunoscut în limba engleză și ca "hanky code") este un sistem codat de culori, folosit în special în rândul bărbaților homosexuali sau practicanților BDSM din Statele Unite, Canada, Australia și Europa. Aceste coduri implică în mod tradițional purtarea de diferite culori sau simboluri pentru a le permite potențialilor parteneri sexuali să știe în
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
După acest episod dramatic însă, o secțiune care implică flautul solo și coardele readuce stabilitatea și armonia de la început. Forma generală a primei părți formează de fapt un arc, unde partea centrală este cea mai antrenantă. Secțiunea finală este o codă extinsă, care prelucrează material muzical din deschiderea Simfoniei. Atât prima, cât și cea de-a treia temă generează dezvoltări motivice în părțile următoare ale Simfoniei. Partea centrală a Simfoniei este un scherzo plin de viață, "Allegro molto", căruia îi este
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
harpă și celestă. Cea de-a treia parte nu implică nici un instrument de alamă, cu excepția unui singur corn și unei trompete. Finalul, "Molto deliberato - Allegro risoluto" este cea mai amplă parte, pe care compozitorul a gândit-o ca pe o „coda extinsă, care prezintă o versiune lărgită a materialului din început.” În Simfonia a treia, "Fanfare for the Common Man" este revizuită și integrată tonal și structural în ultima parte. Finalul începe prin această versiune a lucrării "Fanfare" și continuă cu
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
a materialului din început.” În Simfonia a treia, "Fanfare for the Common Man" este revizuită și integrată tonal și structural în ultima parte. Finalul începe prin această versiune a lucrării "Fanfare" și continuă cu prima temă. Din cauza rolului său de „coda lărgită”, ea aduce multe idei auzite anterior. Finalul Simfoniei este un allegro în formă de sonată, unde "Fanfare" are rolul unei introdurceri lente, care anticipă tonalitățile și relațiile tonale dezvoltate pe parcursul finalului. De asemenea, fragmente din "Fanfare" mai apar și
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
a facilita crearea de website-uri complexe, fundate pe baze de date. Django pune accent pe reutilizarea codului, pe modularitate, dezvoltare rapidă a site-urilor web, ghidându-se după principiul "nu te repeta" (en. "Don't repeat yourself - DRY"). Django este codat de la un capăt la altul în Python, chiar și fișierele de configurare și modelele de date sunt implementate în acest limbaj de programare. Django oferă și un panou administrativ, care, deși vine preinstalat, este opțional, prin intermediul acestuia se pot crea
Django (web framework) () [Corola-website/Science/331983_a_333312]
-
face loc. Cele două părți ale cântecului "Oh Well" sunt foarte diferite, prima fiind hard rock iar a doua fiind o meditație instrumentală în care Peter Green interpretează la violoncel. Primul minut din partea a doua a fost inclusă ca o codă cu fade-out pe prima față a single-ului. Pentru album, cele două părți au fost pur și simplu cuplate împreună, deci coda este auzită de două ori. Fără repetare piesa are o durată de 7:58. Prima parte a cântecului
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
instrumentală în care Peter Green interpretează la violoncel. Primul minut din partea a doua a fost inclusă ca o codă cu fade-out pe prima față a single-ului. Pentru album, cele două părți au fost pur și simplu cuplate împreună, deci coda este auzită de două ori. Fără repetare piesa are o durată de 7:58. Prima parte a cântecului "Oh Well" a rămas până în ziua de astăzi în repertoriul concertistic standard al formației. Alte modificări includ cele două piese "Madge" puse
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua introducere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuoză la final care aparține exclusiv instrumentului solo. Beethoven a procedat astfel în multe dintre concertele sale. Coda de finalul părții este destul de lungă și din nou, tipic pentru Beethoven, utilizează prima temă deschisă și îi conferă o concluzie satisfăcătoare. \relative c' { </score> A doua parte în Si major, în contrast standard cu prima parte, este calmă și
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
întregi sau chiar genomuri. Secvențierea determină ordinea nucleotidelor prezente în moleculele de ADN și ARN izolate de la animale, plate, bacterii, archaea sau, virtual, orice altă formă de viață. Secvențierea este folosită în biologia moleculară pentru a studia genomurile și proteinele codate de acestea. Informațiile obținute în urma secvențierii ajută cercetătorii să descopere schimbări în gene, asocieri cu boli sau fenotipuri și să identifice ținte pentru noi medicamente. ADN-ul reprezintă o moleculă care oferă informații referitoare la moștenirea genetică. De aceea, secvențierea
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
fost create în mod artificial în laborator. Un studiu recent a arătat că orice acid nucleid poate evolua într-o secvență catalitică, dacă există condiții prielnice. De exemplu, un fragment ADN ales arbitrar de lungimea a 50 de nucleotide, care codează ARN-ul mesager al genei albumină a speciei Bos taurus, a evoluat, in vitro, într-o enzimă cu proprietăți catalitice, care putea cliva moleculele ARN. Enzima cu proprități catalitice a evoluat în mai puțin de două săptămâni. În general ADN
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
un anumit nivel de expresie sau date non-genomice cunoscute despre alelă. Până în acest moment, o alelă descrisă complet poate avea o lungime de până la 9 caractere, neincluzând prefixul HLA și notarea locusului. La mamifere, locii MHC sunt printre locii ce codează proteine cu cea mai mare variabilitate genetică, situație ce este identică la specia umană. În urmă cu mai mult de 150.000 ani, populația umană a avut parte de o comprimare în urma căreia multe alele au fost fixate. În pofida acestui
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]