KorAP: Find »[drukola/base=cogniție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...35 >

871 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor contextuale asupra evenimentelor psihologice interne. Ele propun schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se inspiră din teoria contextualistă a cogniției, care se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în mod esențial, produse de către individ. Astfel, conceptul de „cogniție plasată” ia în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor contextuale asupra evenimentelor psihologice interne. Ele propun schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se inspiră din teoria contextualistă a cogniției, care se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în mod esențial, produse de către individ. Astfel, conceptul de „cogniție plasată” ia în considerație factorii de mediu în studiul proceselor mentale. Elaborarea strategiei terapeutice O terapie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se inspiră din teoria contextualistă a cogniției, care se distanțează de abordarea dominantă care afirmă faptul că mecanismele cognitive interne sunt, în mod esențial, produse de către individ. Astfel, conceptul de „cogniție plasată” ia în considerație factorii de mediu în studiul proceselor mentale. Elaborarea strategiei terapeutice O terapie experimentală, individualizată și multifocală In spiritul raționamentului experimental, terapia este înțeleasă ca o „experiență” care permite controlul ipotezelor formulate. Scopul său este modificarea durabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
exercițiile, încurajează, consolidează după fiecare etapă depășită... Cel de al doilea se informează, întreabă, se schimbă, își notează progresele și eșecurile, își face exercițiile de expunere, își gradează nivelul de anxietate, începe să-și asculte gândurile, învață să-și identifice cognițiile negative, scenariile sale catastrofice, utilizează relaxarea... Acest efort terapeutic necesită deci energie, motivație, implicare atât din partea celui care tratează cât și din partea celui care este tratat, acesta din urmă dând dovadă și de perseverență, de răbdare și de curaj pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe criterii determinante în reușita unei terapii.: - empatia (constantă), ascultarea (activă), accesibilitatea (informativă) și disponibilitatea (prin telefon...) a terapeutului; - realizarea analizei funcționale; - organizarea unei agende terapeutice împreună cu un calendar al sarcinilor de îndeplinit; - evaluarea regulată a anxietății, a emoțiilor, a cognițiilor pacientului; - dialogul continuu și relație ușor de stabilit cu terapeutul; - organizarea de exerciții, jocuri de rol sau expunere in vivo, conform gravității tulburării; - sfatul de a face lecturi utile și accesibile; - Durata ședinței; - frecvența și regularitatea consultațiilor; - tariful consultațiilor. Această

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
asupra scenariilor catastrofice; - să se lucreze asupra distorsiunilor cognitive; - organizarea unor exerciții care se pot realiza în timpul ședinței; - să aștepte, să observe, să accepte creșterea angoasei, stagnarea și recăderea; - realizarea unui debriefing în legătură cu exercițiul care tocmai a luat sfârșit (emoții, cogniții, comportamente); - întărirea, încurajarea, felicitarea pacientului; - programarea cu acesta a sarcinilor care urmează a fi realizate între ședințe. Acest timp rezervat consultației permite pacientului să învețe și să cunoască mai bine instrumentele terapeutice, dar și, progresiv, să ia inițiative, să propună

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o componentă comportamentală ce conține ansamblul de comportamente de retragere, de evitare, de evadare dar

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să reatribuie anxietatea fenomenelor fiziologice pe care le declanșează ca reacție la situația fobogenă mai degrabă decât la situația ca atare. Relaxarea Sunt propuse apoi unele tehnici de relaxare pentru ca pacientul să învețe să controleze răspunsul comportamental tensionat. Intervenții asupra cognițiilor Interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale Chiar dacă hiperventilația produce cele mai multe dintre senzațiile corporale trăite în timpul unor atacuri de panică, hiperventilația voluntară produce rar panică subiecților non anxioși. De asemenea, starea de panică rezultă dintr-o interpretare catastrofică a unor senzații corporale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
lucru, o hipervigilență, deci o hiperselecție a informației „amenințătoare” și o tendință de a interpreta, într-o manieră alarmantă sau terorizantă, evenimente banale. In sfârșit, aceste distorsiuni pot afecta viitorul datorită anticipărilor, predicțiilor catastrofice care conduc la evitare. Lucrând asupra cognițiilor, pacientul învață să identifice aceste distorsiuni cognitive și erorile sale cognitive, în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare (a trage concluzii catastrofice fără motiv în legătură cu gravitatea simptomelor fizice asociate anxietății, sau cu periculozitatea potențială a stimulilor fobogeni); - a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
la jumătate s-au desfășurat în condiții bune și reluarea lucrului este programată peste cinci zile. Ei nu-i mai este teamă că va face un atac de panică la raionul de mărfuri unde lucrează. Expunere Pentru a acționa asupra cognițiilor, a fost realizată o săgeată descendentă pornind de la postulatul: „Fac un atac de panică la raionul de mărfuri” și imaginarea celor mai rele consecințe: Pacienta - Fac un atac de panică la raionul de mărfuri. Terapeutul - Ce vă imaginați că se

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
excelentă. Ea utilizează controlul respirației în caz de anxietate. Este conștientă că mai are gânduri negative dar găsește cu ușurință gânduri alternative. Au fost atinse diferitele obiective terapeutice, chiar dacă doamna S. trebuie să-și consolideze rezultatele obținute și noile sale cogniții. Este programată o perioadă de supraveghere pentru întreținere, în vederea evaluării menținerii pe termen lung a rezultatelor terapiei, într-un ritm de o ședință pe lună, o alta după două luni și alta după încă trei luni. Noile obiective stabilite sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
eficienței globale a tratamentului Chestionare Evaluare înainte de terapie Evaluare post-terapie % ameliorare Chestionare privind temerile (peurs) (QP): agorafobie sânge - răni fobie socială anxietate - depresie jenă 33 6 12 25 8 9 5 5 4 1 73 17 58 84 87,5 Cogniții agorafobice (CA): neliniști sociale și comportamentale neliniști fizice 25 19 10 8 60 58 Hamilton Rating Scale (HRS) 9 2 78 Figura 1. Diagramă QP agorafobie / QP sânge - răni / QP fobie socială / QP anxietate - depresie / QP jenă / CA sociale și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fără dificultate din momentul în care pacienta a știut să-și controleze atacurile de panică. Sevrajul s-a realizat fără complicații. Doamna S. s-a plâns mult de faptul că recurgea la aceste comprimate și stoparea administrării lor a modificat cognițiile și a diminuat spontan gândurile negative. Calitatea vieții pacientei a devenit mai bună. Armonia familială și înțelegerea în cadrul cuplului sunt descrise ca fiind superioare față de situația anterioară. Dar rezultatele sunt fragile, motiv pentru care este programată o perioadă de supraveghere

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de a schimba programul de lucru. Emoție - Anxietate și rușine. Semnificație personală - Ar trebui să fiu capabilă să mă descurc singură. Comportament - Nu vorbește nimănui despre schimbările din viața sa de familie. - Se comportă, la serviciu, ca și cum totul merge bine. Cogniții - Ea va refuza să mă ajute? - Voi părea incapabilă să-mi rezolv problemele personale. Tabel 2. Diacronia Christinei Date structurale posibile - Genetice: tatăl puțin expresiv dar coleric, muncitor, adesea absent; mama timidă și rezervată. Factori istorici de menținere posibilă - Sora

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
spus că nu mai dorea niciodată să retrăiască sărăcia, că trebuia să aibă un serviciu bun și că toată viața sa depindea de acesta). In cazul său, tratamentul adecvat este mai degrabă cel individual, centrat pe un travaliu terapeutic asupra cognițiilor care să-i permită să înțeleagă ceea ce are dreptul să spună sau nu, la care se asociază un travaliu asupra competențelor care să-i permită să învețe tehnicile refuzului. Evaluarea nivelurilor absenței afirmării de sine: stima de sine Absența afirmării

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
grup - Grupul este ideal în cazul unui deficit generalizat în ceea ce privește afirmarea de sine: acesta permite însușirea de numeroase competențe. - Grupul este indicat în cazul în care subiectul face o evaluare negativă a propriilor sale performanțe: grupul va modifica mai mult cognițiile pacientului în legătură cu performanțele sale, lucru care nu se poate realiza în cadrul unei terapii individuale. Planul tratamentului Absența afirmării de sine globală, generalizată, corespunde unui program global de afirmare de sine, de preferință în cadrul grupului. Pacienții care au nevoie de tehnici

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Bernard - Ascultați-mă, mă deranjează că insistați astfel, dar nu doresc să vă cumpăr cartea. Mulțumesc, la revedere. (Bernard îl însoțește pe FrșdȘric, arătându-i că refuzul este definitiv). Acest joc de rol suscită numeroase comentarii însoțite, imediat, de emergența cognițiilor disfuncționale împotriva refuzurilor. Gândurile care ne împiedică să refuzăm sunt: - acest lucru va genera un conflict; - pentru a spune nu, trebuie să te justifici; - cine sunt eu pentru a spune nu? Terapeuții scot în evidență gândurile care ne permit să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
din casă”, „Nu-mi place să vorbesc fără să spun nimic”) și nu conștientizează evitările subtile („Datorită explicațiilor voastre, am înțeles că citesc întotdeauna în metro pentru a nu întâlni privirile oamenilor, și nu doar pentru a nu mă plictisi”). Cognițiile Dimensiunea cognitivă a fobiei sociale este dominată, în principal, de anxietatea de evaluare. In orice circumstanță socială, pacientul este convins că: 1. va fi observat atent, 2. va fi judecat în mod negativ, 3. va fi respins sau va fi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai mult, decât cea în legătură cu originile ei. Interogarea pacientului pentru a clarifica motivul pentru care acesta nu reușește să se debaraseze de anxietatea socială înseamnă a-l aduce în situația de a reflecta asupra erorilor sale strategice în legătură cu boala (evitări, cogniții disfuncționale, etc.). 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Atunci când vine la consultație la cabinet, Isabelle are vârsta de 32 de ani. Ea lucrează ca traducătoare free-lance de romane străine pentru diferite edituri. A venit la cabinet în urma informațiilor pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mi se propune ceva, mă întreb dacă voi fi la înălțimea situație, dacă nu există riscul de a roși, de a părea bizară. Sunt tristă, singură și încordată când sunt împreună cu ceilalți, niciodată nu mă simt bine în pielea mea. Cogniții Gânduri automate Cogniții pe tema vizibilității stării de disconfort: „Vor crede că sunt bizară. Bărbații se vor întreba dacă nu cumva sunt atrasă de ei. Si femeile se vor gândi la același lucru, și-și vor pune întrebarea dacă nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ceva, mă întreb dacă voi fi la înălțimea situație, dacă nu există riscul de a roși, de a părea bizară. Sunt tristă, singură și încordată când sunt împreună cu ceilalți, niciodată nu mă simt bine în pielea mea. Cogniții Gânduri automate Cogniții pe tema vizibilității stării de disconfort: „Vor crede că sunt bizară. Bărbații se vor întreba dacă nu cumva sunt atrasă de ei. Si femeile se vor gândi la același lucru, și-și vor pune întrebarea dacă nu cumva este vorba

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
vor gândi la același lucru, și-și vor pune întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o homosexualitate refulată”. „La vârsta mea, ar trebui să fiu capabilă să nu mai roșesc ca o adolescentă. Oamenii vor crede că sunt imatură”. Cogniții pe tema aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă să-i arăți celuilalt că poate să ne domine și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Oamenii vor crede că sunt imatură”. Cogniții pe tema aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă să-i arăți celuilalt că poate să ne domine și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile”. „Nu valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a fenomenelor normale. „Sufăr de o timiditate alergică, glumește ea, o alergie la priviri și aprecieri”. Ințelegerea mecanismelor de menținere a tulburării Isabelle înțelege modul în care evitările sale contribuie la cronicizarea tulburării sale, cât de eronate și excesive sunt cognițiile sale. „Stiu, în prezent, că trebuie să acționez și să gândesc în mod diferit”. Dar ea n-a reușit să se schimbe: „După emisiunea de la radio și citirea unor cărți, am încercat să mă forțez să fac față situațiilor, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
le mai percepe ca pe o masă informă de fatalitate și automatisme). El poate propune să lucreze asupra ultimelor situații sociale care au provocat amplificări semnificative ale sentimentului de teamă sau de rușine, analizând împreună cu pacientul natura și intensitatea emoției, cognițiile și comportamentele în situația respectivă, și după dispariția acesteia (izolare, gânduri obsedante, autopedepsire...). Sarcini de îndeplinit Terapeutul cele Isabellei să citească cu atenție (să sublinieze pasajele care se referă la pacient, să-și noteze întrebările) un text cu privire la anxietăți și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]