1,273 matches
-
Îl zoriră pe Yoshimoto să plece: — Acum! Repede! Stăpâne! Dar, În clipa aceea... — Am venit să-l văd pe marele Yoshimoto. Numele meu este Hattori Koheita și sunt În serviciul Seniorului Nobunaga. În fața lor stătea un om uriaș, având un coif de fier cu fireturi negre tras peste sprâncene. Yoshimoto făcu un pas Înapoi, când lancea lungă, cu coadă roșie, a luptătorului Oda lovi cu un vâjâit. Primul soldat blocă lovitura cu trupul său și căzu străpuns, Înainte de a fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lovi În picior cu sabia. Avea o lamă excelentă. Din gambiera de zale săriră scântei, iar rotula lui Koheita plesni ca o rodie, lăsând tibia dezgolită. Koheita căzu pe spate, iar Yoshimoto se prăbuși peste el, lovind pământul cu blazonul coifului. În momentul când Yoshimoto Înălță capul, un om strigă: — Sunt Mori Shinsuke! Mori Înhăță capul lui Yoshimoto de la spate și amândoi se rostogoliră pe jos. În timp ce se luptau, platoșa lui Yoshimoto fu smulsă și sângele țâșni din rana proaspăt făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de apă. Apucând coada lăncii care-l Înjunghiase În coaste, Încercă să se scoale, dar luptătorul clanului Tokugawa nu avea intenția să-l lase. O sabie fulgeră pe deasupra capului lui Tamba, lovindu-i coiful de fier. Sabia se sfărâmă În bucăți. Tamba se ridică, În timp ce apa din jurul picioarelor lui se preschimba Într-o băltoacă roșie de sânge. Trei oameni Îl Înconjurară, străpungându-l și ciopârțindu-l În bucăți. — Inamicul! strigară vasalii din jurul lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai puternici și mai privilegiați? În acest mod se puteau alia cu seniorii războiului, puteau să conspire cu mirenii și să arunce țara În haos? Lampa ardea cumva astfel ca legea lui Buddha să poată fi echipată cu armuri și coifuri, aliniind pe tot muntele lăncile, puștile și drapelele de război ale luptătorilor? Din ochii lui Nobunaga curgeau lacrimi de furie. Înțelegea clar că totul era o blasfemie. Muntele Hiei fusese consacrat pentru a apăra națiunea, așa că, i se acordaseră privilegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe malul râului Kamo și li se interzise să intre În oraș. Omul care oprea acest lucru era regele-demon ce comandase atacul asupra Muntelui Hiei. Însoțit de câțiva generali, intră acum Într-un templu. După ce-și scoase armura și coiful și luă o masă caldă, se schimbă cu un kimono de curte, și o parenă elegante și ieși. Încălecă un cal pătat, cu șa strălucitoare. Generalii rămaseră cu armurile și coifurile pe ei. Însoțit de acești paisprezece-cincisprezece oameni, călări, nonșalant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Într-un templu. După ce-și scoase armura și coiful și luă o masă caldă, se schimbă cu un kimono de curte, și o parenă elegante și ieși. Încălecă un cal pătat, cu șa strălucitoare. Generalii rămaseră cu armurile și coifurile pe ei. Însoțit de acești paisprezece-cincisprezece oameni, călări, nonșalant, pe străzi. Regele-demon era extraordinar de pașnic și le zâmbea blând oamenilor. Cetățenii se Înghesuiau pe marginea drumurilor și se prosternau la trecerea lui Nobunaga. Nu avea să se Întâmple nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca muntele. Neclintiți ca doi munți, nici Shingen și nici Ieyasu nu făcură vreo mișcare, timp de câteva zile. Având Râul Tenryu Între taberele adverse, Luna a Unsprezecea aduse cu sine iarna. Există două lucruri care Îl Întrec pe Ieyasu: Coiful cu coarne al lui Ieyasu Și Honda Heihachiro. Unul dintre membrii clanului Takeda instalase acest pamflet pe colina Hitokotozaka. Oamenii lui Ieyasu fuseseră bătuți măr și mânați Într-acolo - sau, cel puțin, așa se credea În rândurile clanului Takeda, Însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era și mai umedă decât În ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul Îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, Își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum Împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că, deocamdată, n-avea să mai Înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește În frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război Încărcate cu trupe Începură să despice valurile albe În formație strânsă, Îndreptându-se spre nord-est, pe când armata pornită pe uscat Își făcu tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capătul de miazănoapte al Muntelui Dangi și, prin acea direcție, le tăiară calea. Încercuiți și de astă dată, fură uciși aproape cu toții. Shogen era doar cu un pas În urma lor. Și el fugea În aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, Într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară În direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați În jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, Îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, În timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă Îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni Îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În calea inamicilor. Împărțindu-se În trei unități, Îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi Începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, În timp ce se retrăgea În interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant Îl urma, oamenii rămași făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nevătămat. O săgeată se Înfipse În umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care-i curgea peste mânecă, Își smulse din trup săgeata cu mâna lui. Apoi, se Întoarse din direcția de unde fusese trasă. Vedea apropiindu-se o mare de coifuri, foșnind prin iarba de bambus, ca o turmă de porci sălbatici. Shosuke folosi timpul care-i mai rămăsese pentru a le vorbi, Încet, tovarășilor săi: — Am luptat În toate felurile cu putință și nu avem nimic de regretat. Alegeți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își găsi moartea În luptă. Războinic tânăr și chipeș, de vreo douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru Învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau Încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până Începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spatele. Nagayoshi, Încurajându-și acum, din șa, oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru Închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful Împodobit cu coarne de cerb și Îl purta lăsat pe umeri. Capul Îi era Încă Înfășurat până la obraji În bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise la Oushigahara, dar, de Îndată ce auzi despre urmărirea Începută de forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pașnic, lăsând locul În seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când Îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape Înfipt Între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, În care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat Înainte Într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sone din Mino. În pofida venerabilei sale vârste, intrase În acea mare bătălie de dragul lui Hideyoshi și Îi stătuse alături ca ghid, Încă de la Începutul campaniei. — A, Itettsu. Îl recunoști pe generalul inamic de pe cealaltă parte a râului? — Ei, după coarnele coifului și fireturile albe ale armurii, sunt sigur că trebuie să fie mâna dreaptă a lui Ieyasu, Honda Heihachiro. Mi-l amintesc foarte bine de la Bătălia de pe Râul Ane, cu ani În urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
auditiv cu o artă superioară chiar lui D. Bolintineanu - și îl înfruntă pe Vronța, apariție de un relief teratologic deosebit, obținut printr-un fel de confuzie voită a regnurilor („A lui cătătură, ca cometul noaptea,/ Platoșa pe dânsul, platoșa și coiful / Erau învăscute de mucegai verde / Iar pletele, barba sta țapăn ca stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
în străfund de Iad". Sfîrșitul Nopții a Cincea VALA Noaptea a Șasea 156 Astfel se nalta Urizen, si sprijinindu-se de sulița își cerceta hrubele. Luatu-și-a zborul prin aerul întunecos pînă-ntr-un loc în care-un rîu curgea, Si, coiful de argint dîndu-și-l jos, cu apă îl umplu și a băut; Însă cînd, setea-i fiind nepotolita, cerca mai mult s-adune, 5 Iată, trei groaznice femei la marginea șuvoiului strălucitor, Ce nu-l lașară să se-apropie, ci-l
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și-n furia-i veni plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci Regele Luminii Sprîncenele-și posomori cu recele sau coif, si sumbra-i sulița Întunecatu-s-a naintea-i. Tăcut pe coamele de valuri sumbră cărare Și-o urmắ; naintea-i fugi Tharmas, si se luptắ zburînd, 55 Strigînd: Ce și cine ești, Demone Rece? ești Urizen? Ești cum sînt eu, din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acuma sunați goarnele Izbîndei, acum să-i despuiați pe cei uciși. Înveșmîntați-vă cu arme daurite, frați de război". Ei cu tărie sună goarnele, îi pun în lanțuri pe prizonierii care urlă, 165 Fac sîngerosul Legămînt, si trag la sorți în coif, Și aleg moartea lui Luváh și răstignitu-l-au de arbor 232, Și l-au străpuns cu-o sulița și-ntr-un mormînt l-au pus Să moară-o moarte de Șase mii de ani233, încătușat în jur în pustiire. Sur era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Iar văzduhul a vuit furtunos de glasul românilor porniți la vijelios atac, din dosul fiecărui deal, din umbra fiecărui copac, dinspre toate unghiurile zării. În frunte, Ștefan Vodă însuși, cu căpitanii lui în jur. Loveau fără milă și fără cruțare. Coiful, buzduganul și sabia lui Ștefan cel Mare Și cum, pe atunci, de obicei artileria deschidea lupta, Soliman și toată armia lui s-au înspăimântat: au crezut că moldovenii abia acum încep bătălia. Vălmășagul a devenit așa de groaznic, de haotic
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
2); veselă (2); vîrstnic (2); vîrstnică (2); zbîrcită (2); zgîrcită (2); ajutor; amuzant; ani; ani scurși; atenție; autobuz; fără auz; basma; bărbat; bătrîna; băț; biserică; bîrfe; bîrfitoare; boala; bogată; bolnavă; boșoroagă; broboadă; bubă; bunei; bunicuță; cearceaf; cheag; cîrjă; cîrpă; cocoșat; coif; compasiune; comunist; cotoroanță; cunoscătoare; curată; curățenie; deasă; deșteaptă; devitalizare; Dochia; dragoste; durere; dureri; efemeritate; enervantă; eu; experiența; experiență de viață; fata babei; față; ființă; fudulie; fustă; gheboasă; de grîu; gură; hîdă; hîrca; hîrcă; hoață; hotărîtă; imagine; inteligență; îmbătrînită; îngrijită; jale
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
autoritate; averi; a avut; bani mulți; mulți bani; cu mulți bani; barbă; baston; bătrîn; Bibescu; bine; bir; bogați; bogății; boier; borcan; brînză; burtă mare; burtos; cal; cameră; Cantacuzino; capul; caracter; caricatură; carne; casă; cărturar; chiabur; cineva; cizme; clasă socială; cocoșar; coif; Colțescu; conducere; cowboy; crai; cruce; crud; Dan; darnic; demn; emoție; eu; Evul Mediu; exploatator; falnic; fals; flăcău; furt; grad; gros; hain; haină de blană; haine pompoase; hapsîn; înșelăciune; o întîmplare; jupîn; lăcomie; libertate; lovi; magnat; meșteșugar; Mihai Voievod; miliardar; mincinos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]