1,095 matches
-
și stânga. Din noapte, apare Petr Stefanik, adjunctul său și totodată medicul grupului. Un tip masiv, cam la patruzeci de ani, cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Fața neagră din cauza fumului, este brăzdată de dâre de transpirație. Peste scurta de cojoc ce își pierduse culoarea inițială de-a lungul timpului, poartă două cartușiere încrucișate pe piept ce îl fac să arate precum un revoluționar mexican. Ce pierderi avem, Petr? Patru morți. Trei răniți. Cu doi nu sunt probleme deosebite. Dar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țigării și înjură cu năduf în timp ce își îndeasă mai bine căciula pe cap: Cum măsa-n cur a picat măgăreața asta pe noi? Ofițerul politic ne iubește tare, spune Romulus ironic, în timp ce coase cu degete înțepenite de ger un nasture la cojocul scurt, până în talie, pe care-l poartă peste uniformă. Băgal-a-ș în mă-sa de bou! De ce nu a venit cu noi să vadă cum e? Ei, nu se poate...ce ne-am face dacă borâtura aia încasează un glonț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în zarea despre miazăzi, unde stau oștirile noastre; spre răsărit și spre apus, unde se cumpănesc sorțile Europei. În această izolare în care ne 16 {EminescuOpX 17} pune bătrâna iarnă, aceiași pe vremea craiului Decebal, când țăranul dacic, îmbrăcat în cojoc mițos, trecea Dunărea-nghețată, aceeași astăzi, când Vodă ține Dunărea cu oștirile românești, în această izolare ne apasă mai cu greu gândirea la ce rău loc ne-au așezat Traian împăratul pe această muchie de lume, la cest vad de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
c-un înțeles negativ numai, socotind că prin cuvinte se întemeiază binele unui popor. Numai pe cele mîntuitoare: "munca" și "economia" întru ale lor și ale statului nu l-au învățat pe popor niciodată. Astfel țăranul dacic, care trecea în cojoc mițos Dunărea-nghețată în vremea craiului Decebal, avea mai multă perspectivă de viitor pentru limba și obiceiurile lui și pentru felul lui de a fi decât țăranul lui Vodă Carol, care se reîntoarce la vatra sa și nu mai găsește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
32 {EminescuOpX 33} DOROBANȚII Au sosit în București dorobanții de pe câmpul de război. Acești eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ș-o opincă, altul c-o bucată de manta înfășurată împrejurul piciorului, toți într-o stare de plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei. O
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cel puțin oameni. Turcii, despre cari se zicea că mor de foame și de frig, au sosit la București mai bine îmbrăcați și mai îngrijiți decât soldații noștri. Rușii cari pleacă la câmpul de luptă sunt toți îmbrăcați bine, cu cojoc și cu manta sănătoasă, și bine încălțați; la ai noștri îmbrăcămintea e curat ironia unor haine, e goliciunea parafrazată. Și astfel au petrecut aceste victime ale radicaliei, ca să nu zicem un cuvânt mai rău, în zăpadă și în ger, nemâncați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a face impresie asupra demoazelelor; dar oare mai e și acuma război, pentru ca soldații noștri să fie nevoiți a sta în puterea iernii sub corturi? Soldații noștri pot avea speranța ca prin iulie viitor li se vor trimite din București cojoacele și lemne de durat case: iar până atunci să se-nvălească cu ațele, să tremure sub cort și să roază pesmeți din Rusciuc, pesmeți desigur începuți de șoareci, vro rămășiță ale oștirii rusești. Dar cine-i cunoaște pe roșii poate oare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o confirmare în plus că nu puteam să mă înșel. "Te sfătuiesc, îi mai spusei, să-ți porți ura liniștită, să nu crezi că sarcina e o pavăză, n-am să te calc în picioare, dar găsesc eu ac de cojocul tău fără să dăunăm copilului.'' Și mă îmbrăcai și ieșii în oraș. Seara îmi spuse cu un glas neutru: Poftim la masă", dar cu o nuanță perceptibilă: n-am chef să te servesc, dar o fac din obligație. Fă-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
La momentul potrivit, o cedăm altui proprietar. De regulă, celui care dă mai mult. Omul nu mai știe nici că a trăit, darămite că i s-a confiscat povestea. Cu schizofrenicii e mai greu, dar avem noi ac și de cojocul lor.“ „Pe scurt, Economiștii Minții mută totul din loc, în profit personal: istorie, geografie, cultură, chiar și gândurile oamenilor, când nu cadrează. O adevărată binefacere publică, patronată de niște mafioți politici.“ „N-a susținut nimeni că facem filantropie socială. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tânăr, în pofida constituției lui destul de robuste, o expresie de secătuire și în același timp de ceva pătimaș până la suferință, care nu se armoniza cu zâmbetul lui impertinent, grosolan și cu privirea tăioasă, încântată de sine. Era îmbrăcat gros, cu un cojoc larg din blană de miel, acoperită cu postav negru, așa că peste noapte nu-i păsase de frig, în timp ce vecinul său fusese nevoit să simtă pe propria spinare zgribulită toată dulceața umedei nopți de noiembrie cu care, după cum se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o bocceluță făcută dintr-o bucată de mătase, veche, decolorată, care părea a conține toată averea cu care pornise la drum. În picioare avea pantofi cu talpă groasă și ghetre, într-un cuvânt, încălțăminte total nerusească. Vecinul cel brunet cu cojocul îmbrăcat în postav remarcase toate acestea, mai mult din cauză că nu avea ce face, și, în sfârșit, îl întrebă cu acel zâmbet lipsit de delicatețe, prin care se exprimă uneori, cu atâta necuviință și desconsiderație, satisfacția omului care vede ghinionul aproapelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
omorât în bătaie! Zău așa, prințe, credeți-mă! Dacă n-aș fi dat atunci bir cu fugiții, m-ar fi omorât negreșit! — L-ați supărat cu ceva? întrebă prințul, cercetându-l cu o curiozitate cumva specială pe milionarul îmbrăcat cu cojoc. Însă, deși și în milion, și în privința moștenirii putea fi ceva demn de atenție, pe prinț îl mai mira și-l mai interesa și altceva la drept vorbind, și Rogojin, cine știe de ce, și-l alesese cu plăcere pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se opune intrării lui Parfion Rogojin și a celor zece sau doisprezece oameni care îl urmau. Ceata era extrem de variată și se remarca nu numai prin diversitate, ci și prin diformitate. Unii intrau așa cum fuseseră pe stradă, în paltoane și cojoace. Ce-i drept, nici unul nu era beat de tot; în schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tocuri, În timp ce părul este Împletit cu perle și panglici, capul este acoperit cu un mic calpac cu mărgele, iar fruntea și gâtul sunt Împodobite de coliere de aur sau de argint. Portul bărbaților este mult mai simplu, constând din nelipsitul cojoc de oaie, dolmanul fără mâneci, cămașa lungă de pânză, opincile și cușma Înaltă de miel. Chimirul lat și Împodobit Îl duce cu gândul la centurile vechilor romani. În orice caz, o comparație Între descrierile lui Jókai și portretele de țărani
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acei ani. În consecință recomandăm cu încredere volumul de față, tuturor celor interesați de perioada analizată, având încredere deplină în capabilitățile autorului domnul Marius-George Cojocaru, precum și convingerea că demersurile sale istoriografice nu se vor opri aici. Prof. univ. dr. Marian COJOC, Prorector al Universității „Ovidius” Constanța 10 Pascal Boniface, op. cit., p.12. Introducere Sfârșitul celui de-al doilea război mondial a însemnat și sfârșitul unei alianțe între Statele Unite și Uniunea Sovietică, creată pentru înfrângerea unui inamic comun: Germania. Această alianță nu
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
câte un greier sau câte o furnică. Toamna este harnică dar și bună gospodină, îi pregătește iernii, cămara plină cu legume și fructe și tot felul de conserve. Apoi mai târziu cu fruntea semeață dar tristă, își înfășoară trupul în cojoace de ceață, pregătindu-se pentru o nouă întâlnire cu anotimpul alb. La sfârșitul toamnei încep să se adune la locurile lor de iernare, șerpii și șopârlele iar majoritatea insectelor se ascund sub frunzele căzute și în scorbura copacilor. BINE AI
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
își va face bagajele pentru plecare. Dar nu uită însă, la despărțire, să mai trimită un pospai de zăpadă ca să o înfioare pe mândra Primăvară ce aleargă într-o caleașcă de iarbă și ghiocei. Iarna a îmbrăcat pe înserat Un cojoc alb și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind de bucurie Repede m-am îmbrăcat Și-am pornit fără oprire Sus pe deal la derdeluș Să mă dau
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
cuvinte românești adesea arhaice, unele de circulație în zona Macedoniei, Bosniei, Herțegovinei. Arhitectura caselor, acoperișul, prispa, ferestrele, aspectul porților se disting de cele din satele și târgurile învecinate locuite de populația slavă. Portul bărbaților - opinci, ițari, cămașa, colțuni de aba, cojocul, apoi bogatele piese de îmbrăcăminte și ornament la femei au mari asemănări cu portul românesc. Tradițiile, obiceiurile la nunți, botez, înmormântări apoi cântecul și jocul se apropie de cele ce se cunosc la români. Vechimea emigrării vlahilor în zona Moravă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Dumitru Almaș. Se dă textul: Iarna era în puterea ei. Peste tot numai zăpadă și într-o bună zi, mic, alb și plăpând, Ghiocelul și-a sunat clopoțelul. - Cine îndrăznește să mi se împotrivească? s-a răstit Baba-Iarna, scuturându-și cojoacele de nea și țurțurii de gheață. S-a uitat împrejur și a văzut ghiocelul. Tu erai? Dacă vreau, te îngheț la noapte! - Nu vă mâniați, Babă-Iarnă și Moș-Omăt, a răspuns Ghiocelul. Soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucăușă
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
mea, pentru că aleg mijloacele de transport în comun. Românii cu haine noi călătoresc în mașini scumpe și sunt sigur că se uită cu scârbă la pasta aceasta umană, care se târăște cu sacoșe de unică folosință, gratuite, de pe la hipermarketuri, cu cojoace sau paltoane vechi de 20 de ani, patinând ca proasta pe gheața trotuarelor criminale. În mod sigur, în anotimpul hibernal, România este o țară și mai mizerabilă decât este ea în mod normal. Și mult mai scumpă (la buzunare). De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Senat în ședință comună din 16 decembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR ION DIACONESCU PREȘEDINTELE SENATULUI PETRE ROMÂN Anexă 1 COMISIA DE CENZORI a Băncii Naționale a României 1. Paul Bran - președinte 2. Florea Cojoc - membru 3. Ion Stancu - membru 4. Gheorghe Vâlcu - membru 5. Adrian Radu Vuscan - membru ------
HOTĂRÂRE nr. 51 din 16 decembrie 1998 privind desemnarea membrilor Comisiei de cenzori a Băncii Naţionale a României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122536_a_123865]
-
neagră, piciorul și căutătura dusă pe coada ochiului, mă desenez precis, tot mai dependent de grup, călătoria o fac cu tine, cu toți, buhul fiecărui înțeles, Legiune numele lui, halta Budăi banca ruptă și prăfuită, clădirea pe spatele femeii în cojoc, pantaloni tricotați, unghiul pustiu, lumea feroviară merge cu de Chirico, vremea nu vremuiește, e de poveste cu trenul, exces de rectitudine gramaticală față de folosul ei practic, Sîrca în evidența fierului și restul ororilor infrastructură, excepție călătoria cu trupul precum beletristica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pămîntul și sufletul. Autorul Capitolul I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fapte, pe care le socotim ca fiind mai puțin cinstite din partea cuvioșiilor lor. - Ai dreptate, mărite Spirit. Poate că ar trebui să judecăm mai cu îngăduință întâmplările de altădată. Si apoi mă întorc și zic: „Pentru un păduche nu dai cojocul pe foc.” - Crezi că mai avem de ce zăbovi aici, cercetătorule cu asprime?... - Părerea mea este că am cam golit desaga cu noutăți despre mănăstirea Zlataustului. - Atunci, spune încotro s-o apucăm acum. Că doar n-avem să ne oprim tocmai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
întregul sat. După lăsarea nopții, își prezentau spectacolul, selectiv, doar la casele cu fetele lor (adică drăguțele lor). Pe planul doi se situa țurca. era organizată de flăcăii-flăcăi. Cei din jur de 20-21 de ani. Lider era moșneagul, mascat, cu cojoc mițos pe el, ciomagul, traista etc. Venea apoi turcul, îmbrăcat în roșu complet, cu fes pe cap, acompaniat de o damă (de regulă era vorba de băiețandru travestit în damă, cu voal pe față). Urmau oamenii de unire (4-5), îmbrăcați
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]