824 matches
-
diverselor straturi este una caracterisică erei cretacice, fiind formată în proporție dominantă de roci sedimentare calcaroase, printre care dolomitul, dar și roci de metamorfoză precum marmura. În zonele adiacente țărmului pot fi întâlnite diverse specii de gresii, iar în regiunile colinare din nordul insulei sunt prezente importante depozite de argile, tot aici se găsesc mari zăcăminte de calcar de calitate superioară ce se exploatează de secole din cariere aflate foarte aproape de țărm. Morfologia reliefului și solului insulei este rezultatul acțiunii concurente
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
continent. este înconjurată de o serie de insule mai mici, cum ar fi insula Matty, insulele Tennent, insulele Clarence, insulele Hovgaard etc. Interiorul insulei este brăzdat de un mare număr de lacuri, pârâuri și râuri. Relieful insulei este de tip colinar, dar înălțimea maximă nu depășește 137 m. Insula era cunoscută și locuită de inuiți încă din vechime. Primul explorator european care a ajuns la ea a fost John Ross în 1830, care a numit-o în onoarea regelui William al
Insula King William () [Corola-website/Science/316748_a_318077]
-
ul ("Chondrostoma nasus") este un pește care se găsește în apropierea apelor montane, în zona colinara și în Dunăre. Este un pește deosebit de rezistent la factorul de poluare. Îl găsim pe fundul apelor reci cu fund nemâlos, cu pietriș. Circulă în grupuri și i se vede prezenta datorită strălucirii argintii care se propagă în apă atunci când
Scobar () [Corola-website/Science/318646_a_319975]
-
de vârstă sarmatică, iar în vest formațiuni ce aparțin flișului-carpatic. Teritoriul are o suprafață de cca. 175 km și altitudini cuprinse între 320 m și 600 m. Privită în ansamblu, depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare și deluroase, care alternează cu văi largi, ale căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
este o structură geomorfologică situată la sud de Carpați. Formal este o unitate tectonică, ce cuprinde zona colinară a regiunii dintre valea Dâmboviței și cea a Dunării. S-a format în urma mișcărilor larmice de la sfârșitul cretacicului, a funcționat ca o arie de sedimentare de la începutul paleogenului până la cuaternar, când a fost colmatată și ușor înălțată, ca urmare a
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
jurnalului Ninei Berberova. Ana Ruxandra oferă, grafiate în penița, ornate cu chenare heraldice, somptuoase pagini de codex în jurul unei fotografii, colate cu bune efecte plastice. Dar motivul predilect al Anei Ruxandra revine în această amplă expoziție: drumul iernatic de sat colinar, în mari și tensionate uleiuri pe pânză. Impresia pregnanta a șederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionista a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecata cu zăpadă
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
care atinge . El aparține de Mittelgebirge și este situat la marginea de est a regiunii Pfälzerwald (Pădurea palatină), în landul Renania-Palatinat, Germania. Lanțul Haardt este mărginit la nord de Bockenheim an der Weinstraße, și la sud de Schweigen-Rechtenbach. În zonele colinare se practică cultivarea viței de vie. Hardt fiind traversat la est de drumul Vinului. Kalmit (672,6 m), Kesselberg (663 m), Roßberg (637 m), Hochberg (636 m), Hohe Loog (619 m), Blättersberg (617,5 m), Schafkopf (617 m), Taubenkopf (604
Haardt (Pfalz) () [Corola-website/Science/322468_a_323797]
-
Giumalău , la sud de peretele Călimanului și la nord de Munții Suhard , iar spre vest de Munții Bârgăului. Perspectiva asupra întregii zone arată un relief vălurit cu o altitudine medie de 800 m. Prezintă o treaptă mai înaltă de tip colinar cu altitudini între 800-1000 m situată la contactul cu zona montană împădurita și, o treaptă inferioară formată din terase și lunci de-a lungul bazinelor râurilor . În limitele actuale are o suprafață de peste 1000 km2 și se dezvoltă în principal
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară - Borzont. Aria naturală reprezintă o zonă cu fânețe și mlaștini ce adăpostește arborete de mesteacăn ("Betula pendula") și salcie ("Salix alba"); și conservă mai multe rarități din flora spontană a estului Depresiunii colinare a Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: darie ("Pedicularis
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate"). Ea reprezintă o zonă de interes paleontologic - în speță o zonă colinară cu depozite de resturi fosilifere de pești și scoici caracteristice zonelor cu un climat subtropical atribuie perioadei Oligocenului - depozitate în roci sedimentare constituite din gresii și marne. Fosile identificate aici pot fi vizionate la la Muzeul de Știinte Naturale din
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
și formele create de râurile alimentate de ghețari. Relieful morenei de fund reprezintă o câmpie cu aspect vălurit, cu forme pozitive (drumlin-uri, öesar-uri, kames-uri) cât și zone depresionare (lacuri, bălti, mlaștini, turbării). Drumlinurile se referă la formele cu aspect colinar, orientate pe direcția deplasării ghețarilor. Între ele există zone de înșeuări, lacuri sau sectoare mlăștinoase. Lungimea fiecărei coline oscilează între 400-1.000 m, lățimea între 150-200 m, iar înălțimea relativă între 10-40 m. În plan au aspect oval. De obicei
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
ruși au fost uciși în acest incident. În martie, un grup numărând cel puțin 1.000 de luptători ceceni, urmărit de armata rusă după retragerea din Groznîi și condus de comandantul militar Ruslan Ghelaev, a ocupat satul Komsomolskoe din zona colinară a Ceceniei, unde a rezistat două săptămâni, suferind în schimb pierderi grele; rușii au admis și ei peste 50 de morți. Pe 29 martie 2000, 52 de soldați ruși au fost uciși lângă Vedeno, în urma unei ambuscade a separatiștilor asupra
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Arealul „Grădină Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologica a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci ("Față Cătănii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul"), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”. Formațiunile geologice (atribuite perioadei
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite care constituie piemontul sudic acoperă cutele subcarpatice marginale. La zona de contact cu câmpia, se remarcă intrânduri acesteia în zona colinară sub formă de golfuri (estuare) străbătute de către un râu. Acestea se constată atât pe pe valea Nișcovului, cât și pe văi mai mici. Un număr mare de geomorfosituri există la nivelul acestei unități de relief. Regimul heliotermic este foarte favorabil
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Mureș (aproape de limita de granița cu județul Cluj, în bazinul hidrografic al Pârâului de Câmpie), pe teritoriul administrativ al comunelor Zău de Câmpie și Valea Largă, în partea centrală a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III
Rezervația de bujori Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/324381_a_325710]
-
Drăgășani - Tg. Jiu și Rm. Vâlcea - Tg. Jiu. (Ibidem ). Comuna Grădiștea are o suprafață de 4814 ha din care 1504 ha pădure și 1362 ha teren agricol. Ca forme de relief, predomină dealurile și văile, fiind o comună de zonă colinară. (Ibidem ). Clima este temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10, 4 0C. Cea mai joasă temperatură a fost înregistrată în ianuarie 1942, minus 350C iar cea mai ridicată în iulie 1957, 420C. În rest iernile sunt blânde și
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
spălare, accentuate de despăduririle din zonă și de utilizarea necorespunzătoare a terenurilor. Procesele de eroziune sunt accentuate de precipitațiile torențiale din timpul verii și de cantitățile mari de apă rezultate în urmă topirii zăpezilor. Trecerea de la Subcarpați spre la zona colinara se face lent la est de Buzău. Teritoriul se înscrie în regimul de climă temperat continentală, cu o serie de particularități și nuanțe în raport cu zonele de relief. Climatul de deal prezintă temperaturi medii anuale de 8-10 grade C; în luna
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
unei localități purtând până azi amprenta civilizației coloniștilor germani stabiliți in Transilvania, edificiul a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1999). Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de Dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri ale Munților Cindrelului. Înspre nord se învecinează cu Podișul Secașelor. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13km spre NV) și
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Cucuteni, în teritoriul sud-vestic al satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de moluște) depozitată în straturi de nisipuri și argile, atribuită Sarmațianului.
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
se urmărește curba de nivel până în punctul cel mai estic situat la 350 m altitudine. Pe latura sudică se urmărește aproximativ curba de nivel de 360 m până se închide cu primul punct de 349 m. Rezervația reprezintă o zonă colinară de interes paleontologic unde, în stratele de roci sedimentare constituite din nisipuri gresii și marne s-au descoperit resturi fosile de pești atribuite Oligocenului, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a fost situat în era
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
Mureș este așezat pe terasele râului Mureș. Dintre toate acestea Platoul Cornești (în ) este cea mai înaltă cotă a orașului fiind situat la 488 m deasupra Mării Negre și la 197 m deasupra localității. Astfel teritoriul se caracterizează printr-un relief colinar fragmentat de văi largi și dealuri înalte. În mod tradițional geneza orașului istoric a avut loc pe terasele mai joase, apoi din motive agroalimentare au devenit cultivate pământuile din dealuri. În perioada postbelică, când au fost începute construcțiile cartierelor, autoritățile
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
copiilor (Pedikes Kataskinosis). Înspre est, litoralul continuă cu un golf larg deschis (Golful Vistonida, sau Porto Lagos), de-a lungul căruia sunt situate mai multe lagune cu apă salmastră (cea mai importantă fiind lacul Vistonida). Relieful de pe teritoriul comunei este colinar, în centru, dar coboară înspre două zone de câmpie situate la vest (până la lunca râului Nestos) și la est (în dreptul lacului Vistonida). Înspre nord, actuala „muncipalitate” Avdira (care cuprinde și „unitățile municipale” Vistonida și Selero) se întinde până la poalele munților
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
la o distanță de până 35 km față de acesta. Arealul ZMBM include un teritoriu având o suprafață de (22 % din suprafața județului Maramureș), pe care se regăsesc formele de relief specifice județului (zonă montană a Munților Gutâi, zona depresionară și colinară Baia Mare), rețeaua hidrografică fiind formată din râul Someș și afluenții acestuia (râul Lăpuș, râul Săsar). Zona metropolitană Baia Mare funcționează sub forma unei asociații de dezvoltare intercomunitară (ADI), formată din 19 localități, rolul de centru polarizator revenind municipiului Baia Mare. Populația zonei
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de stejar pufos ("Quercus pubescens") care vegetează
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
reprezintă un șir de culmi muntoase scufundate, care realizează o legătură între Carpații Occidentali și cei Orientali, situate în nord-vestul Depresiunii colinare a Transivaniei. Acest sector separă bazinul de sedimentare al Transilvaniei de marea depresiune panonică aflată spre vest. Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]