2,591 matches
-
pacea lumii. Într-unul din discursurile sale, Bin Laden afirmă că "lumea arabă se află în declin de mai bine de optzeci de ani", deci după primul război mondial, cînd spațiul arab, anterior sub otomani, a fost împărțit între imperiile coloniale, impunîndu-li-se și formule statale "moderne". Instituția lor tradițională, califatul, a dispărut, dar au continuat să creadă în familie, în umma (comunitatea islamică) și în Coran. O civilizație a Cărții în conflict cu celelalte civilizații ale Cărții: cu evreii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mesaje ideologice bine delimitate. De aceea, proza sa asemenea prozei postmodernității ulterioare vine cu "hermeneutica", într-un anumit sens, subînțeleasă, atașată cumva (nu întotdeauna discret!) textului. Dacă într-un roman ca Burmese Days/Zile birmaneze (1934), denunțarea corupției marelui imperiu colonial (britanic) se distinge ușor pe fundalul tribulațiilor nefericitului doctor Veraswami (discreditat pe nedrept de un magistrat perfid), indicînd, subtil, preocuparea ideologică a autorului (liberal-stîngist), ori, în altele, ca Animal Farm/ Ferma animalelor (1945), cu subversivii porci Snowball și Napoleon preluînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dialogînd cu "monolingvismul celuilalt", Derrida afirmă că locuiește și se lasă locuit de o singură limbă, franceza, care nu este însă întru totul idiomul din Hexagon și care, în plus, nu reprezintă o alegere sau o moștenire, ci un imperativ colonial. În mod paradoxal, poate, obligația de a-și canaliza resursele spre o altă limbă se însoțește mereu, în aceeași logică a pîlniei, de o nevoie de epurare, de un cult al Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric determinate, ci o modalitate ciudată, perversă, de dominare prin ceea ce se numește "iradiere culturală". Or, așa cum am văzut deja, există mii de nuanțe diferite de cele cu iz colonial în alegerea (voluntară sau impusă) a limbii franceze de către scriitorii străini, inclusiv în vechile colonii, unde noile generații nu nutresc aceleași ranchiuni, cu atît mai mult în țările care nu au privit niciodată franceza ca pe un instrument al opresorului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
victima" (care nu e numită, așa cum ar fi cazul până la pronunțarea sentinței, "presupusa victimă") și "vino vatul", deja desemnat, deja tratat ca atare, cel puțin verbal. Mai exact, pe fondul unei confruntări între mentalitatea unei mari civilizații radiante, fostă putere colonială, și cea a unei țări relativ recent născute, cu trudă și aspră chibzuință, vînîndu-și propriii demoni rasiali, se conturează limpede polaritatea: "bărbat alb, bogat și arogant" vs. "femeie neagră, săracă și imigrantă". Hiperbola discriminării face ravagii pe ambele maluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caii" potențial cîștigători în cursa pentru premiul Goncourt, dar și pentru celelalte premii mari Interallié, Renaudot, Médicis, Femina. Dincolo de aceste încleștări previzibile, tradiționale, războiul e prezent, în acest an, în numeroase texte franceze și străine. În diversele sale chipuri militar, colonial, economic, terorist, intim, pare să fi devenit principala preocupare a scriitorilor în momentul de față. Iată, de exemplu, una din lucrările cele mai comentate ale toamnei este un prim roman de mari dimensiuni, de 650 de pagini (se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cine l-a omorît pe Robert Chassagneaux? Din fericire, romanul nu explorează aceleași veșnice obsesii belicoase sau rușini greu disimulate, nu e încă un roman istoric, gratuit și inutil, ci se constituie într-o reflecție complexă și profundă asupra "putreziciunii coloniale", de la Indochina pînă în Algeria, ex plorînd modul în care aceasta infectează mereu și mereu societatea franceză, dar e și un roman de aventuri, fără ca între cele două subgenuri să se manifeste vreo incompatibilitate. Așa cum o indică și titlul, e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poziția și rolul în Europa și în lume, dar o face, în viziunea lui Jenni, cultivînd o anumită imagine a "Franței eterne", strălucitoare și spectaculoasă, dar violentă și absurdă, total lipsită de realismul și pragmatismul german, spre exemplu. Iar amintirile coloniale nu sunt cea mai ușoară povară, dovadă fiind și faptul că războiul cu Algeria a fost un subiect tabu pînă de curînd... Naratologic vorbind, romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate în Franța contemporană, asumate de un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra sa, asupra unei identități naționale catolice, și o confruntare cu populația de imigranți, tot mai numeroasă, instalată de cîteva generații deja, cu precădere la periferia marilor orașe, unde, consideră Jenni, se poartă din nou, la altă scară, desigur, războaiele coloniale pierdute. Actualitatea știrilor și a dezbaterilor în permanență ocupată de chestiunea integrării "străinilor" dă naștere, în concepția autorului, unor discursuri delirante de ambele părți. Apărătoare activă și creativă în plan internațional a multiculturalismului și a dreptului la diversitate, Franța nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
provin și cele cîteva acuze de ambiguitate ideologică, ce se vor înmulți cu certitudine, odată cu notorietatea cîștigată prin premiul Goncourt. Într-adevăr, pentru unii, autorul pare mai degrabă să se identifice cu discursul lui Salagnon, un aventurier nostalgic al vremurilor coloniale apuse, lucru de care Jenni se distanțează vehement în interviurile sale. Pe de altă parte, susține că e sătul de clișeele tradiționale, facile, potrivit cărora un torționar e un ticălos și atît. Salagnon e un tip cu studii, un om
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ani care ne obsedează, care nu se mai termină, parcursese lumea cu banda sa înarmată, probabil că era înglodat în sînge pînă la cot. Dar m-a învățat să pictez. Trebuie să fi fost singurul pictor din întreaga armată colonială, dar acolo nimeni nu era atent la asemenea detalii. El m-a învățat să pictez și, în schimb, eu îi scriam povestea. El a spus-o, și am putut-o arăta, și am văzut fluviul de sînge care traversează orașul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imense nații asiatice, pe cale de a ne transforma viziunea despre viață, moarte, muncă, economie, societate, spiritualitate. Evident, scriitorii nu puteau rămîne în urma trendului, astfel încît tot mai multe povești se țes pe imaginarul chinezesc. Nici Franța nu prea mai visează colonial, în schimb un nou exotism (după cel japonez, dominant în sec.XIX) și-a făcut apariția în paginile de ficțiune. Printre cei care au simțit cel mai bine și mai repede noua orientare se numără și flamboiantul romancier Patrick Grainville
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
principale se înlănțuie cu suflul aspru și torid al insulei, pe care fiecare a încercat s-o părăsească, dar care îi atrage magnetic și malefic înapoi: bătrînul Marcel, care a plecat la război în 1939, apoi a lucrat în administrația colonială, pentru a scăpa de imobilismul locului natal, dar care s-a întors, plin de resentimente, fără să știe exact ce și cine nu i-a dat ceea ce a așteptat de la viață ; Matthieu, tînărul care nu și-a petrecut decît vacanțele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă, de reminiscențe de culpabilitate colonială, de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor le place tot mai mult universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori ni-l aduc aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus, corespondența întredeschide o ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
istorice arată că asemenea carte erau conferite, În mod unilateral și discreționar, de către Coroana engleză și puteau fi retrase oricând. Corporațiile cărora li se acorda o astfel de Cartă corporativă erau utilizate de Anglia pentru a menține controlul asupra economiilor coloniale. De altfel, pe lângă corporații bine cunoscute ale acelor vremuri Compania Indiilor de Est și Compania Golfului Hudson multe colonii americane deținute de Anglia erau ele Însele Înscrise ca fiind corporații. Corporațiile din acea vreme erau statuate de către rege și funcționau
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Sud, Taiwani, Hong-Kong, Singapore) au realizat implimentarea unui proces complex de transformare tehnologică. Modificările semnificative au fost Înregistrate În procesele tehnologice, În procesele de producere, În procesele organizaționale, selectarea surselor de aprovizionare, calificarea personalului, raportul cheltuieli-prețuri, pozițiile pe piață. Modelul colonial de diviziune a muncii a fost Înlocuit prin diviziunea muncii Între țările cu avantaje comparative și În interiorul ramurilor . Avantajul țărilor ce dispun de resurse naturale a fost depășit de țările ce au posibilitate de a le achiziționa. Procesele menționate au
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
bizantin ori mongol, deși au angrenat energii socio-umane impresionante, nu au avut durata și durabilitatea celei arabe. Expansiunea otomană ulterioară, precum și cea rusă din Siberia în secolele XVII-XIX, nu s-au soldat cu efecte asemănătoare în plan politico geografic. Proiectele coloniale ale puterilor europene din epoca modernă, fulminanta aventură napoleoniană, puseurile agresive germane și japoneze din cursul secolelor al XIX-lea și al XXlea, precum și actuala hegemonie americană, par scurte episoade efemere în raport cu amplitudinea valului expansiv arab și consecințelor acestuia. De
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
s-a născut o versiune diluată de laicitate și de armonie între religie și politică. În lumea țărilor islamice, se deosebește secularizarea de laicizare, din două motive: primul, pentru că lupta pentru modernitate, aici, a fost o luptă împotriva forțelor străine, coloniale sau imperiale, și nu a unui opozant interior; aici, religia are dimensiuni geopolitice și cultural-identitare față de alți credincioși ori față de coloniști; al doilea motiv rezultă din faptul că religia musulmană nu sacrifică modernitatea și renovarea pentru ideologia laicității, așa cum am
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu vulnerabilitățile lor. De aceea, enunțul " Autodistrugerea rămâne una din chemările omului" are în continuare acoperire în fapte, pe care nici filosofiile, nici religiile nu le pot stopa. Transformarea URSS-lui în putere militară mondială, apoi extinderile ideologiilor naționaliste la popoarele coloniale în virtutea dreptului (discutabil) la autodeterminare, enunțat de președintele american Wilson la începutul secolului trecut, se pare că au adus mai curând distrugeri decât reconstrucții și deschiderea unor orizonturi pentru dezvoltare și cooperare culturală. Noile state apărute sunt mult întârziate în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
situație creată, chiar și cu caracter involutiv, prin acțiuni antiumane, iar uneori și cu planurile diabolice difuzate astăzi prin noile mijloace de comunicare. Războiul Rece a fost un război ideologic, îndeosebi dintre socialismul estic, extins și în unele țări foste coloniale, și democrațiile occidentale. Gloanțele Războiului Rece au fost ideile politice, juridice, morale, filosofice, artistice, religioase, propagate prin modelele opuse celui de societate ultracentralizată în jurul unui partid care recomanda "dictatura majorității asupra minorităților". Ideile științelor naturii și tehnologiilor intrau și ele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din mecanică, fizică, chimie și biologie. Concomitent, s-au afirmat artele și filosofia, noile concepții religioase extinse dincolo de granițele continentului, mai ales în Vestul Extrem. În Estul Extrem au acționat companiile pentru exploatarea resurselor naturale. Între diferitele metropole ale sistemelor coloniale a funcționat concurența, care a produs stări de criză generatoare de conflicte și războaie. Ca fenomen economic, astăzi criza a revenit odată cu falimentele sutelor de bănci, burse, companii de asigurare americane, urmate de intervenția administrației Obama de a îndrepta masive
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
umane necesare realizării proiectelor. Pentru că granița sud-estică a socialismului a constituit-o Bulgaria, extinderea influenței acestui sistem politic și social s-a făcut în afara Europei. Numai că blocul comunist nu s-a întărit prin atragerea țărilor apărute după prăbușirea sistemelor coloniale în deceniile postbelice. Ideologia socialismului depindea de mult- așteptata "moarte a capitalismului ajuns în ultimul stadiu de evoluție (Lenin)". Or, capitalismul a trecut prin multe schimbări infrastructurale, datorită unor achiziții tehnico-științifice în micro- și macrostructura lumii, precum și în noile posibilități
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în Rusia. Prin decizia împăratului Constantin al Bizanțului, creștinismul a devenit din secolul al IV-lea religia oficială în Imperiu, înlocuind cultul roman de origine antică (păgânism). Iar după descoperirea Americii în 1492, expansiunea creștinismului a fost paralelă cu expansiunea colonială, menținută până la mijlocul secolului al XX-lea. Noile state medievale apărute pe ruinele vechiului imperiu, Reforma și Contrareforma religioasă de la începutul secolului al XVI-lea, Renașterea, Iluminismul și Revoluțiile burgheze din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
condiții create după încheierea celui de al Doilea Război Mondial: extinderea socialismului de tip sovietic atât în Europa, cât și în celelalte continente; declararea Războiului Rece între cele două sisteme mondiale; începutul erei atomice după bombardarea Japoniei; dispariția vechilor sisteme coloniale și apariția tot mai multor state independente, admise în ONU și alte instituții internaționale. Habermas a reluat în anul 1968 critica obiectivismului cunoașterii prin "teoria pură" făcută de Max Horheimer în anul 1937, imputându-i lui Husserl că "lasă intactă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]