3,392 matches
-
de altă parte, structuri de semnificație ample, corespunzătoare unor cuvinte precum coșmar și angoasă. Absența femeii iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și, chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.” (Poemul 15, p. 27) Coșmarul diurn și insomnia eului liric amplifică angoasa până la resimțirea propriei morți repetate, graduale: “Eu am murit, mai/ întâi,/ atunci când n-ai/ mai putut în preajma
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
în opoziție cu icoana modernă a televizorului sau a calculatorului, nu?!... Am senzația tot mai pregnantă că spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodează și deranjează pe unii, deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare și corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat și de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii) niște victime ce revendică „libertatea de conștiință” care, chipurile, ar fi înrobită de icoanele
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
sinceră, afectiv-participativă a poetului Eugen Dorcescu, o poezie a absenței, o paradoxală poziție față de absență, pentru că absența devine, de fapt, o permanentă prezență în poezii. „Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.”( 15); „Atunci,/ absența ta, ca o stihie, m-a/ izbit în adâncul/ cel mai adânc.”(11); „Absența e-o prezență negativă,/ E-un gol, o așteptare, o latență./ E
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
cineva din mulțime. Sangster își scoate cascheta și-și trece încurcat mâna prin păr. - Știu și eu, nu există o procedură anume, fiecare se descurcă cum poate! Rechinul renunță dacă este lovit în ochi sau în branhii, nu atacă mase compacte de oameni și este extrem de sensibil la zgomote. De aceea e indicat să nu vă îndepărtații unii de alții să nu intrați în panică și nici s-o faceți pe morții! În teorie pare frumos, Voquin îmi arătase însă o
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
acelea sărăcăcioase! Toate treburile astea mergeau minunat, până la pregătirile de defilare pentru 23 August, sărbătoarea noastră națională de atunci. De pildă, într-un an, compania ITC trebuia să defileze prin fața conducerii superioare de partid și de stat, ca un pluton compact de militari echipați cu mitraliere de calibru mare. Unii trebuiau să poarte afeturi de mitralieră, alții mitraliera propriu-zisă. Îmi aduc aminte, erau niște călduri groaznice în acel an, înainte de marea sărbătoare. Zi de zi trebuia să ne ducem cu un
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
fost conceput după legile lor. Astfel că pilotul spera să întâlnească un val de aer care, compensând insuficiența motorului, să‑l înalțe cu cei 300 de metri necesari. Va ști să folosească acest șoc pentru a trece. O dată depășit zidul compact, se va strecura printre piscuri și stânci, va luneca din vale în vale, se va juca de‑a v‑ați ascunselea cu muntele și va ajunge la țintă. Și iată‑l patrulând din nou în fața giganticului meterez, pândind mișcările văzduhului
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
luptat și cum au învins. La palat, în fața intrării la sala tronului, generalul îi aștepta crăcănat și cu biciușca în mână. Cum îi văzu, le strigă de departe: - Gata, vitejilor? Ați învins? Aveți prizonieri? Grupul de namile înaintă în formație compactă cu prizonierii la mijloc, toți cu capul în jos, făcându-se că nu văd și nu aud. Când observă cum înaintează, cu capul în jos, Prăpădenie răcni: - Hei, orbeților, cu voi vorbesc! Capul sus că vă plesnesc! Dar namilele, în
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
urcam pe scenă alături de Maria Ciobanu, Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocșa, Nineta Popa, Sava Negrean Brudașcu, Ionuț Fulea.... era un sentiment care îmi tăia răsuflarea. A urmat un termen de durată până la etapa înregistrărilor? Am înregistrat la scurt timp primul compact disc de optsprezece cântece, „Măiculița mea, bătrână”, alături de orchestra ansamblului „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, condusă de regretatul dirijor Marin Ghiocel și sprijinit financiar de către bunul meu prieten Patrick Pucci din Perugia, Italia. A sosit, prin urmare ziua treceri dincolo de frontiere
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
apropiați câte un colaj de colinde. Am înregistrat până acum, împreuna cu Mihaela Petrovici, Otilia Radu, Adrian Stanca, Daniel Rosalim, Marius Boeriu, Alin Turculescu și Sebastian Rămneanțu, și intenționez să continuu și să extind colaborarea aceasta strângând colindele pe un compact disc. De curând am înregistrat cântece noi cu Orchestra ansamblului Jidvei România, sub bagheta profesorului Stelian Stoica, melodii ardelenești din zona din care provin, care sper să se concretizeze în curând într-un nou copact disc și să se bucure
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ACUM ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Acum ! Ole! Ole! Ole! Apar pensionarii Legendarii, În rânduri numeroase și compacte, Pe bidivii destoinici și de rasă, Care-au purtat cu cinste luptele De clasă, Cu julituri frumoase, Pe brațe Și pe frunte, Cu buzunarele cusute, Goale, Să nu le ceară tot mereu parale. Aparte, Cu mari tablouri și pancarte, Din
ACUM ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344849_a_346178]
-
Borlan", din Baia Mare, clasa doamnei profesor Voichița Regoș, prin talentul și harul primit, CRISTINA PETRIMAN vă invită să-i ascultați cântecele și să vă bucurați. Le-a adunat precum florile într-un buchet, le-a dat glas, numind acest prim compact disc: ,,PENTRU BĂDIȚA DIN SAT". I-au stat alături oameni din elita cântecului popular, adevărați maeștri, pentru a o sfătui și a o ajuta, și pe vecie, să răsune, întru autentic și frumos, cântecul popular. Alături de vocea tânără a frumoasei
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
că ești mereu o învingătoare. Să nu te doboare eșecul sau nereușita. Ești prea tânără și nici nu știu dacă le cunoști sau le-ai cunoscut deja! Dar din acest moment o dată ieșită pe scena cântecului popular cu acest prim compact disc te poți aștepta la orice, din partea oricui. Oameni care te vor ,,lovi" cu voie sau fără voie, cu știință sau din neștiință. Înțelege-i și pe ei! Și mai trebuie să înțelegi un lucru - Cristina Petriman nu poate cânta
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
primim cu mult drag în ,,formațiunea" noastră, așa cum am primit pe mulți alții ... și nu au fost dezamăgiți. Încă un mulțumesc trebuie să-ți rostesc, Cristina, pentru faptul că ai avut încredere în noi - echipa cu care ai realizat frumosul compact disc. Sigur pe piață, mai sunt și alții ce sunt capabili de astfel de minunății, dar tu, văd că ne-ai ales pe noi (n.a. - vezi coperta)! Este o onoare dar și o mare bucurie pentru că ai avut deplină încredere
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
așa se va întâmpla! Mereu îți vom fi alături pentru a te sfătui dacă va fi nevoie, pentru a te încuraja dacă vei simți nevoia, pentru a te susține când vei avea nevoie. Ne-am bucura și noi dacă acest compact disc va fi primit cu aplauze de către admiratorii sau iubitorii cântecului popular, căci în definitiv, și noi suntem acolo, sau aici, alături de tine. Din această clipă depinde doar de tine cum ,,îți prezinți" marfa, atunci când ajungi pe scenă. Noi, credem
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
Pentru marea carte a istoriei, cincizeci de ani sunt doar o filă, pentru noi, și mai ales, pentru cei care au pus umărul la realizarea legendei de pe Bistrița, înseamnă o întreagă viață. În manualul de istorie de altădată, eroul era compact: partidul și poporul. Reușește societatea contemporană să detașeze în personalități pe cei care au înfăptuit această legendă? Cu admirație și respect vom fi mereu alături de făuritori, cu dragoste și prețuire încercăm să-i așezăm în pagina de amintiri pe cei
53 DE ANI ŞI O ISTORIE DE HIDROENERGETICĂ, LA BICAZ. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346021_a_347350]
-
oglindă.Era frumos, de-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și binefăcuți. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > IOAN MAZILU CRÂNGAȘU - THEODOR RĂPAN ȘI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE Autor: Ioan Mazilu Crângașu Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe când în compactul volum de sonete, „FIIND 365+1 Iconosonete” (Edit. „Semne”, București, 2013), pare că avem 365 + 1 de reflexii ale versului barbian: „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire”, ca îngemănarea Ideii în tiparul perfect al Sonetului, „Evangheliile”, (în ordinea
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
noi să-i dăm, după merit, adăpost și cinstire. Crezând că poetul Theodor Răpan se ridică împotriva „a ceva” facem o greșeală de esență și de sens al ființei umane; nu, domnia sa nu poate să nu vadă în cea mai compactă beznă, o infimă scânteiere; cuvântul „urât” - au proper et au figure - nu există pentru acesta; zilele și nopțile închinate cărților altora, ca și alor dumisale, l-au edificat suficient în „a vedea”, existențial, semantic sau ideatic, dublul sens al unui
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi neutru, dar absolut, cel mai captivant ceremonial încărcat de sensuri din viața comunității, „plimbarea imaginară”, compactă, pe fragila linie de demarcație dintre viață și moarte, dintre spus și nespus, dintre revoltă și împăcare, dintre durere și desprindere fericită. Nu scapă ochiului său veșnic treaz nici comentariile admirative la adresa vestimentației îngrijite a defunctului pe ultimul drum, dar
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
înghețat pe sanie în mijlocul drumului,, un șofer nervos care trebuia să ducă muncitorii la lucru și o mamă curioasă, ieșită să se ,,documenteze" ca un reporter de teren. Ce-i drept, dialoguri n-au existat. Doar un monolog scurt și compact al șoferului la adresa mamei, și un altul, lung, plin de reproșuri al mamei către mine. Ea simțindu-se vinovată, nu a putut să riposteze și să zică ceva la adresa lui nea Gogu, după cum am aflat eu mai târziu că-l chema
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
de prea întensa luminare a beznei, ea de ea înspăimată. Ci am văzut doar Scara Îngerilor. Scara Luminii Vestirii-Aflării. Am văzut-o cum se suie scara, dreaptă și severă, și cum apoi se-ngrămădește lumina, într-una și tot mai compactă, pe trunchiul Copacului Lumii, spre cuibul văpăii celei unice și fără de șovăială. Nu Existență, nu Nonexistență. Doar fulger. El era fulgerul, iar nicidecum disperarea, nici perversă, osteneala - și nici uitarea. El este mijlocul lumii - și doar de la el este îngăduită
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
lor: poate cea de dominare, sau acea de a nu rămâne singură..? cine știe.. Venind astfel vorba de faptul de ’a cere’, mai mult sau mai puțin direct, nu cred că trebuie să existe într-o relație ce a devenit compactă și deja membri ei se cunosc și știu deja despre așteptările/năzuințele/trebuințele/nevoile celuilalt partener, cu atât mai puțin în dragoste. Se cere la început, se cere atunci când nu se cunoaște de către unul o nevoie sau o aspirație a
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377912_a_379241]
-
O marionetă oarecare urmând traseul sforilor întinse de un destin necunoscut, fără să știe că-n decorul timpului este pierdut acela care, nevisând, în viață țintă n-are! Ele apar timide-n frântura de secundă în care Universul deschide lumi compacte ce te ademenesc, strălucitoare-n noapte prin poleiala viselor ce le inundă. Atunci, întinde-ți eu-l spre visul ce-ți zâmbește și care te ridică deasupra fiecărei nopți purtându-te-n fantastic, fără să bați la porți, pentru că el
CE ESTE OMUL FĂRĂ VISE? de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372820_a_374149]
-
LUI, I SE SUPUN ! ,,Bătrânii spun că apa trece Și zic că pietrele rămân”. Dar lucrul altfel se petrece, Pe globul de pământ bătrân! Că apa, cât ar fi de mare, Când curge-n jos, ea curge stând(ca masă compactă) Iar sub tăcuta-i lunecare, Și pietrele rămân, curgând! Morala, știi ce vrea să zică? Tu înțelegi ce vreau să spun? Că numai DUMNEZEU e veșnic, Și Toate, LUI i se supun!. . . = P S. = Toate LUI i se supun, ca
TOATE LUI, I SE SUPUN ! de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376176_a_377505]
-
arta mea”. Oamenii de artă și operele lor sunt un bun prilej de reflecție: “Brâncuși! Chiar și numele lui singur, pronunțat cu fermitate, sună ca șuierul daltei care mușcă din piatră. EI a compus o întreagă Rapsodie română, solidă și compactă, numai din stâncile și arborii munților Carpați”; “Ion Creangă rămâne în continuare enciclopedia populară și lingvistică a poporului român”; și alte asemenea. Eminescu, Shakespeare, Artur Rimbaud, Victor Hugo, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Bernard Shaw, Lev Tostoi și mulți alții i-
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]