952 matches
-
chiar dezbaterea despre Eliade XE "Eliade, Mircea" din ’92 a început oarecum în nota asta. Cred că a contat mult un sentiment creat de faptul, corect analizat de Norman Manea XE "Manea, Norman" , că Eliade XE "Eliade, Mircea" s-a complăcut într-o felix culpa. Sigur, ce a fost, a fost, dar măcar Cioran XE "Cioran, Emil" a recunoscut și a regretat. Problema nu era așa de mult dacă Eliade XE "Eliade, Mircea" a fost sau nu membru ori simpatizant legionar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
modern decât contemporanii (vezi cum scrie Călinescu despre Creangă. Vezi apoi cum scrie despre Bacovia!Ă, studiile culturale, se vede din lucrarea lui Iulian Costache, pot reinstitui o discuție realistă a textului, dezbărată de perspectiva romantic-mitizantă în care s-au complăcut, adesea, cei mai străluciți interpreți. Pentru aceasta este însă nevoie, după cum arată cartea de față, de o extraordinară muncă documentară, de multă inteligență interpretativă și, mai ales, de foarte mult bun-simț. Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, colecția „Critică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
a personalității corespunde unei direcții de dezvoltare care privilegiază componenta rațională omniprezentă a profilului etapei actuale, impunând o tipologie umană a excelenței și a implicării. Filosoful existențialist Gabriel Marcel consideră, astfel, dintr-o perspectivă teocentrică modernistă, că "omul care se complace în stadiul veleității" și "ezită să treacă la acțiune, fiind incapabil de a aduce vreo modificare realității", trebuie depășit în numele veritabilei personalități, care "se caracterizează în primul rând prin faptul de a-și asuma responsabilitatea actului, de a fi autoarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
s-au conservat și în postcomunismul românesc, fie pentru a fi acuzați oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar sârguincioasă de a-l linge, a-l linguși pe cel aflat într-o poziție ierarhică avantajoasă de unde acesta (șeful, liderul) era proiectat ca dispunând de puteri aproape discreționare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
comoditatea de a nu intra în conflict cu familia, societatea și partidul, care toate mă susțineau ba financiar, ba instituțional, ba ideologic, nu renunțasem din primul an. Am dat examen acolo pentru că era o facultate "bună în afară" și mă complăceam în mici acte de evaziune (dacă nu de rezistență) făcând tentative de a învăța japoneza sau germana, ajungând la volumul patru din Mauger și conversând în franceză în jurul unui nechezol, mergând cu trenul cu nașul, sau locuind într-o mansardă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pozează ca model. Lia moare de tristețe, Arnold, dezabuzat, află de josnicia sirenei sale, o ucide și înnebunește. Imaginea acestei femei fermecătoare și satanice este trasată cu cruzime. Un element de atracție se adaugă povestirii: autorul este artist și se complace aici în descrierea atelierului și a operei. Avem o bună critică de artă (descrierea fântânii), cum era și de așteptat din partea celei care prin miniatură, muzică și pictură a adus un înflăcărat și neîncetat omagiu Idealului și Frumosului și a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
trebuie să fie întrunite două condiții minimale: 1. textul trebuie să restituie dimensiunea configurațională a scenei. Trebuie, într-adevăr, ca cititorul să-și poată reprezenta, vizualiza exact operațiunile actorilor: "scopul este vizibilitatea totală a actului sexual"33. Narațiunile pornografice se complac în a înfățișa serii de "poziții" și chiar a alcătui liste cu acestea; 2. enunțarea trebuie să fie încărcată de afecte euforice atribuite uneia sau mai multor conștiințe, care pot fi actori sau martori. Nu este necesară întrunirea ambelor condiții
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
aceea a unei conștiințe încărcate, în mijlocul haosului generalizat. Dacă toată lumea spune că omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune că tocmai de aceea el este monogam; dacă toți cred în canoanele catolice, dar și în răzbunări ideologice, el se complace într-o indolență aseptică...; dacă toți par a uita, el refuză s-o facă, ba chiar le reamintește - cum altfel decât ca o voce a conștiinței? - celor din jur că n-ar trebui s-o facă. Privirea e îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și iluminismului, al căror precursor luminat este. Cantemir “se sugestionează cu ideea autoperfecțiunii și începe lupta cu adversarii în terenul său, unde victimele cad intelectual și moral într-o cumplită inferioritate.” Folosind “spada cuvântului”, autorul face satira tiraniei și se complace în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o lume a relativității. Istoria
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
cătră mine cineva, atuncea audzu, precum și pre voi acmu, când m-ați chemat, v-am audzit. Deci acmu, va rog, spuneți-mi, ce m-ați chemat?>>”</citation> Portretul fizic făcut de către autor Struțocămilei este de un grotesc extrem; Cantemir se complace în detalii din ce în ce mai respingătoare, ieșind în acest fel, fără să-și dea seama, în teatrul cititorului pentru a-și manifesta frustarea și revolta omului superior, dotat cu inteligență ascuțită și cu cerebralitate, împotriva rudimentului uman, cumplit de inferior care este
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ca pe spinarea unui cal, eu în spatele lui, fără nici o dorință de mai mult, de copulație (căci nu știam că între bărbați este posibilă). K. accepta fără probleme jocul acesta plin de tainica lui gravitate, dându-mi sentimentul că se complace, că participă la fel cu mine (niciodată nu s-a arătat plictisit ori dezgustat), gata să urmeze inițiativele mele. O dată, într-o pauză mare, în timpul unei generale încăierări amicale, ca între băieți exuberanți de energia lor ținută în rezervă, noi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a acestui șir nesfârșit și deconcertant de regimuri la care asistă în chip de spectator amuzat sau frenetic, foarte atent mai ales să arate că, până și în dezlănțuirile sale, pe el nu-l păcălește nimeni și nimic. Mereu contra, complăcându-se în opoziție, mai puțin pentru a apăra interesul obștesc, cât pentru a se pune în valoare, el este victima acelui „spirit literar“, admirabil definit de Tocqueville: „Ceea ce numesc spirit literar în politică constă în a căuta ceea ce este in
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-l la cheremul unei femei care nu avea nici o calitate cu care să-și răscumpere rătăcirile. Mirabeau avea în sinea lui un sentiment de forță care îl susținuse în pozițiile cele mai înjositoare pentru un alt caracter; imaginația lui se complăcea în măreție, spiritul lui intuia adevărul: avea bun-gust de la natură și îl cultivase prin citirea autorilor clasici din mai multe limbi. Știa puțin, dar puținul acesta îi era întotdeauna de folos. În vârtejul vieții sale furtunoase n-a avut răgazul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu vremea unele inconveniente, amestecate cu un mare farmec; că în aerul acesta atât de călduț și atât de liniștitor, dând spiritelor toată dulceața și tot lustrul lor, ea nu le înmuia puțin și nu le înclina spre a se complace cu sine n-aș îndrăzni să tăgăduiesc, cu atât mai mult cu cât cred că am simțit asta eu însumi. Era, fără doar și poate, un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau puțin adevărului. Se aflau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dotare intelectuală superioară. Acesta este cazul meu și al celor mulți în această situație, a căror însumată contribuție măruntă nu este neglijabilă în progresul cultural, științific, tehnologic. Mă intreb, și nu sunt primul, care este meritul celor supradotați, dacă se complac în comoditatea castelului de fildeș fără a se strădui să participe la progresul social (?). Sunt, desigur, suficiente exemple pozitive, de personalități a căror înzestrare nativă deosebită a fost dublată de o muncă pe măsură. Ei au devenit renumiții făuritori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului. De altfel, chiar în Franța glorioasă a veacurilor creștine s a născut foarte curioasa idee că temele credinței nu sunt compatibile cu arta. Însuși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
206). Cu alte cuvinte profesorul trebuie să coopereze cu elevii, să-i consulte, să le dezvolte inițiativa. Procedând astfel va reuși să exercite asupra lor o influență benefică, dezvoltându-le în același timp gradul de autonomie. Dimpotrivă, atunci când profesorul se complace în postura de supraveghetor preocupat doar de menținerea ordinii și de verificarea însușirii exacte a „adevărurilor lui", atunci când se găsește „în fața clasei" și nu „în clasă", „în fața elevilor" și nu „între elevi", persuasiunea sa este malefică sau, în cazul fericit
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
în afara adevărului, duce pînă la urmă la suferință, la propria suferință dar și la suferința celor din jur. Acest adevăr ni s-a spus încă de acum 2000 de ani, dar omul, cu limitările sale, a înțeles să se complacă mai mult în minciună, o minciună care pînă la urmă nu l-a ajutat în nici un fel ! Cînd aude de cuvîntul ,,filosof ” omul simplu, dirijat ani de-a rîndul de analfabeți și incompetenți nu înțelege despre ce este vorba și
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
motiv, Barbu prețuiește operele matematice pentru că, în ele, identitatea subiectului se disipează total în structura pură a raționamentului, regăsindu-se, astfel într-o identitate spirituală mai cuprinzătoare: Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă superioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendență, întocmai ca în actul rațional al abstragerii [s.n.], spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teorema de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
deci la o disciplină pedagogică - fie de exaltarea naționalistă a unei anumite limbi. Mai cu seamă savanții germani se fac vinovați de generalizări fanteziste privind deosebirile dintre principalele limbi europene. Chiar și eminenți savanți ca Wachssler, Vossler și DeutschbeinG se complac în ipoteze care nu pot fi verificate cu adevărat și trag concluzii pripite despre psihologia națională. Asta nu înseamnă că am nega existența unei probleme : punctul de vedere "behaviorist", potrivit căruia toate limbile sunt egale, ne pare categoric absurd când
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
talent, storcînd limba de lemn în nesfîrșite vocalize primitive, actorii-marionetă apți să simuleze caracterul și sentimentele născute din utopia unei utopii, prozatorii capabili de fresce monumentale făcute regilor comuniști. Și spectrul acesta poate continua cu acei intelectuali care s-au complăcut în apele călduțe, dar murdare, ale căii de mijloc, situate între ambiguitate și promiscuitate, acei inși care erau cu toți și cu nici unul. Îndeosebi în Est, și anume în spațiul concentraționar, adevărații intelectuali au fost însă repede marginalizați și, dacă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
strădanii proprii să le aibă în limba lor. Chiar dacă vremurile erau foarte tulburi, preocuparea pentru învățătură este capitală și se dovedește salvatoare. - Indiferența se face vinovată de ucidere. Comunitatea evreiască îndură cele mai oribile tratamente și pentru că ceilalți, conlocuitorii, se complac într-o tăcere ucigașă. Frica este paralizantă pentru cei mai mulți dintre noi. Cei mai mulți, avem comportamente de animale hăituite atunci când semeni de-ai noștri sunt masacrați lângă noi. Nu avem cultul curajului, al eroismului, dimpotrivă, cei mai mulți ne complăcem într-un ermetism pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pentru că ceilalți, conlocuitorii, se complac într-o tăcere ucigașă. Frica este paralizantă pentru cei mai mulți dintre noi. Cei mai mulți, avem comportamente de animale hăituite atunci când semeni de-ai noștri sunt masacrați lângă noi. Nu avem cultul curajului, al eroismului, dimpotrivă, cei mai mulți ne complăcem într-un ermetism pe care-l considerăm salvator. Puțini sunt cei care acceptă să-și expună indignarea ori opoziția. Puțini adoptă strigătul ca formă de rezistență ori ca soluție de salvare. Din fiecare pagină a cărții lui Alexandru Șafran răzbate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
strigăt. În timp ce el bate în fiecare poartă a diplomației, chiar și la cele închise, vorbind oricărui om influent al vremii despre comunitatea sa greu încercată și solicitând intervenții salvatoare pe care de multe ori le și obține, populații întregi, se complac într-o foarte vinovată indiferență. Supraviețuitorii lagărelor și ai deportărilor au nevoie nu doar să li se restituie posesiunile de care au fost spoliați, cât mai ales de o îmbărbătare care să le refacă mentalul sfâșiat. Au nevoie de reglementări
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cereale părăsiseră porturile Galați, Brăila și Măcin. Consulul englez adaugă următoarele: „este sigur că prețurile exorbitante obținute în acest an pe produsele agricole de toate felurile l-au scos pe boierul valah din toropeală și inactivitatea în care s-a complăcut până acum; el face mari eforturi să crească producția moșiilor sale, ceea ce e neîndoielnic că va reuși, țara fiind capabilă să producă de 20 de ori mai mult decât cantitatea actuală”. între 1842 și 1848, numărul vaselor încărcate în porturile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]