3,844 matches
-
mai fie ceva de scos de la vizitiu. Îi transmise o comandă pentru cofetar, pentru Ajunul Crăciunului, când era invitat în două locuri, la familia Margulis și la Livezeni (încă nu se hotărâse ce să aleagă, nu trimisese răspuns) și-l concedie. Nu sperase prea mult de la el, iar speranțele, iată, nu-i fuseseră înșelate. Apoi îl chemă iar cu soneria pe bătrânul cam greu de cap, de la ușă, care era și greu de picioare, abia mergea. Îl ținea de milă. Află
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o burticică bombată, care, pesemne, ținea de soție, și un zâmbet tânăr pe obrazul întins, care ținea de amantă. Veni spre conu Costache, prietenos, cu mâna întinsă, înainte să știe cine e. Iar când află, deveni și mai amabil. Îl concedie pe tânăr cu un gest și apoi dădu imediat informația cerută: — E vorba de un portmoneu cu o cheie de la o casă de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și acum încruntată de o îngrijorare vecină cu spaima, cînd îl salută pe noul-venit. Hedrock știa că doctorul Telinger nu e vinovat de nimic altceva decît de slăbiciune. Fusese recrutat în serviciul imperial ca înlocuitor al doctorului Snow, care fusese concediat brusc din postul de medic al Curții, după treizeci de ani de activitate. Hedrock își mai amintea de un prilej cînd, la masă, Innelda îl criticase rău pe doctorul Snow, numindu-l "un practician demodat care încă se mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
istoria cu cureaua, a fost suspectat de tuberculoză osoasă. De aici, un șir de urmări. Augusta a renunțat să se mai mărite cu el. Înspăimântat de spectrul unei boli teribile, s-a iradiat devenind steril și a început să bea. Concediat de la spitalul unde părinții Augustei îi găsiseră un post, a trebuit să se angajeze medic la un dispensar de mahala, unde a cunoscut o tânără soră de caritate de care s-a îndrăgostit. Părinții fetei n-au vrut să audă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și comportarea mea, l-am luat pe domnul Gonzalez la o parte și i-am spus că Gloria intenționează să părăsească serviciul, fără preaviz, chiar la sfârșitul zilei respective. Auzind acestea, domnul Gonzalez și-a ieșit din fire și a concediat-o pe Gloria imediat, ca să-și ofere prilejul de a da dovadă de autoritate, fapt care am putut să constat că i-a făcut plăcere. În realitate, ceea ce m-a împins să procedez astfel a fost zgomotul înfiorător pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mi s-a dat de înțeles că vizitează rar întreprinderea, ba chiar, cum spune domnul Gonzalez, „încearcă să o vândă cât poate de repede“. Poate că noi trei (căci mă voi sili să-l fac pe domnul Gonzalez să-i concedieze pe ceilalți angajați, dacă vor veni mâine; prea multă lume în biroul acela s-ar dovedi probabil un cadru iritant) care lucrăm în birou am putea revigora afacerile și reda credința domnului Levy Cel Tânăr. Am de pe acum câteva idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-adevăr el de Levy Pants, lucrând câte opt ore pe zi ca director. Dar chiar și numele de Levy Pants îi provoca arsuri la stomac. Îl asocia cu tatăl său. — Ce-ai făcut, Gus? Ai semnat câteva scrisori? Am concediat pe cineva. — Zău? Mare scofală! Pe cine? Pe unul dintre fochiști? Ți-aduci aminte că ți-am vorbit despre o namilă scrântită, unul pe care l-a angajat măgarul acela de Gonzalez? — A, da. Pe el? Doamna Levy începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Henry conservator și care le făceau pe fete să vină acasă în vacanță fierbând de ostilitate împotriva tatălui lor, pentru miile de nedreptăți pe care le comisese împotriva mamei. Prezentându-l drept un membru al Ku Klux Klan-ului, care a concediat un tânăr activist social, doamna Levy ar fi putut într-adevăr scrie un editorial înflăcărat de senzație. Materialul pe care îl avea la îndemână era cât se poate de bun. — Tipul e un adevărat psihopat, spuse domnul Levy. — Pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avea la îndemână era cât se poate de bun. — Tipul e un adevărat psihopat, spuse domnul Levy. — Pentru că tu consideri caracterul o psihoză și integritatea un complex. Ți-am mai auzit teoriile astea. — Crede-mă, nici nu l-aș fi concediat probabil, dacă unul dintre muncitorii din fabrică nu mi-ar fi spus că a auzit că pe țicnitul ăsta îl caută poliția. Asta m-a făcut de fapt să iau atât de repede hotărârea. Am destule necazuri cu întreprinderea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți sunt caracteristice. Pentru unul ca tine idealiștii, luptătorii pentru cauze sociale sunt întotdeauna beatnici sau criminali. E felul tău de a te apăra împotriva lor. Dar mulțumesc că mi-ai spus. Va contribui la veridicitatea scrisorii. — N-am mai concediat pe nimeni în toată viața mea, spuse domnul Levy. Dar nu pot ține un om pe care îl caută poliția. Am putea avea necazuri. Te rog! Doamna Levy făcu de pe planșetă un gest de avertizare. Acest sărman tânăr idealist rătăcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sălta în sus și în jos, în sus și în jos. Și acum, privește-o! O simplă fabrică ce merge prost și are foarte puține piețe de desfacere. Fiicele tale sunt dezamăgite. Eu sunt dezamăgită. Tânărul pe care l-ai concediat este dezamăgit. — Vrei să mă sinucid? — Hotărăște singur. Așa ai făcut întotdeauna. Eu n-am existat decât pentru plăcerea ta. Nu reprezint nimic mai mult decât o veche mașină sport. Folosește-mă când dorești. Mie nu-mi pasă. — Mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce-i? O singură ființă se poartă omenește cu domnișoara Trixie. O prietenă are și ea. Dar tu ce știi? Ție ce-ți pasă? Levy Pants ar putea fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pândă pe Podyras Street, vizavi de garajul unde se afla Paradisul Vânzătorilor. Își amintise numele scris pe cărucior și căutase adresa punctului de desfacere. Toată dimineața îl așteptase pe vânzătorul acela mare, care însă nu-și făcu apariția. Fusese oare concediat pentru că îl înjunghiase pe poponar în Pirate’s Alley? La prânz, George părăsi locul de pândă și se duse în Cartier să ia pachetele de la domnișoara Lee. Acum se reîntorsese pe Podyras Street, întrebându-se dacă vânzătorul nu avea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii îi erau ca de oțel, buzele strânse și ferme. Totul mergea prost. * Domnul Clyde răsfoi ziarele de dimineață și îl concedie pe Reilly. Cariera de vânzător a maimuțoiului luase sfârșit. De ce-și îmbrăcase costumul în afara orelor de serviciu? Unul ca Reilly dădea peste cap zece ani de străduințe ca să-și facă un nume comercial respectabil. Vânzătorii ambulanți de crenvurști aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Domnule Reilly, știi ceva despre aceasta? Ignatius privi la cele două scrisori pe care le scosese domnul Levy din haină și spuse: — Bineînțeles că nu. Este semnătura dumneavoastră. Plecați imediat din casa mea. Mamă, acesta este sceleratul care m-a concediat în mod atât de brutal. — N-ai scris dumneata scrisoarea? — Domnul Gonzalez era extrem de dictatorial. Nu mi-ar fi permis în ruptul capului să mă apropii de mașina de scris. Ba chiar m-a pălmuit o dată, destul de rău, când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i aparținuse în toată viața lui. Uneori era nevoie să vezi o persoană în propria sa ambianță ca s-o înțelegi. În felul său, Reilly lucrase cu multă tragere de inimă pentru Levy Pants. Acum îi părea rău că-l concediase. Nebunul fusese mândru de slujba lui la întreprindere. Lasă-l, te rog, în pace, doamnă Reilly. O să ne lămurim noi doi ce-i cu chestia asta. — Ajutați-mă, domnule, bolborosea Ignatius, apucând dramatic reverele jachetei sport a lui Levy. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pierdeți tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a găsi talente înzestrate cu aptitudinile dorite, determinând schimbări în structura șomajului din Statele Unite. Problema nu o reprezintă profesorii. Plătiți-i dublu pe aceștia și orientați-i spre economia inovațiilor. Măsurați-le performanța , angajați-i pe cei mai buni și concediați-i pe cei slabi. Liderilor politici le-a lipsit curajul de a crea a arie curriculară a inovațiilor la nivel național, pregătită să se confrunte cu viitorul: mai multă știință, mai multă inovație, mai multă tehnologie de înaltă performanță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
chicotind, când trecea pe lângă ele pe holuri. Liceul fusese o tortură pentru Josh. Nu se descurcase bine deloc. Adam mersese la Yale. Josh abia intrase la Emerson State. Cum se schimbaseră toate astea. Cu un an în urmă, Adam fusese concediat de la Deutsche Bank. Problemele lui cu drogurile nu se mai terminau. Între timp, Josh începuse la BioGen ca simplu asistent, dar urcase rapid, pe măsură ce compania începuse să-i recunoască munca asiduă și abordarea inovativă. Josh avea acțiuni în companie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai dat ceva genetic. Un inhalator. Oh, Iisuse, își spuse Josh. Există reguli împotriva chestiilor de genul acesta. Reguli severe. Experimentarea pe oameni fără o cerere oficială, fără întruniri ale comitetului de aprobare, conform regulamentelor federale. Josh ar fi fost concediat fără discuții. Nu, mamă, cred că-și amintește el greșit. Era destul de amețit la momentul respectiv. — A spus că era un spray. — Nu, mamă. — A inhalat dintr-un spray pentru șoareci. Nu, mamă. — Ei, nu mai fi așa de defensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
urmărit. — Așa se pare, zise Rick. Sunați la poliție, raportați și spuneți-i Lisei că vreau să mă ducă ea cu mașina acasă. Brad clipi des, auzind asta. Problema era că Brad Gordon era un idiot, dar nu-l putea concedia, reflectă Rick, în timp ce Lisa îl ducea acasă. Brad Gordon, un împătimit al surfului, al schiului, al călătoriilor, alcoolic în recuperare și nici măcar absolvent de colegiu, era nepotul lui Jack Watson, unul dintre investitorii principali ai lui BioGen. Jack Watson avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Watson avusese întotdeauna grijă de Brad, avusese mereu grijă ca acesta să aibă o slujbă. Iar Brad intra tot timpul în belele. Se zvonea că Brad se culcase cu soția vicepreședintelui de la GeneSystems, în Palo Alto, motiv pentru care fusese concediat, pe bună dreptate, dar nu fără un mare scandal făcut de unchiul lui, care nu vedea de ce trebuia Brad să fie dat afară. Este greșeala vicepreședintelui, se zvonea că spusese Watson. Dar acum, să nu funcționeze nici o cameră de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gordon stătea iar la palavre cu frumoasa Lisa. Josh oftă. Ce pile avea Brad, de putea să facă tot ce-i trecea prin cap, inclusiv să se țină după amanta șefului. Fiindcă era clar că Brad n-avea să fie concediat niciodată. Lisa avea niște sâni minunați. — Josh? Mă auzi? — Da, mamă. — Te gândești la altceva? — Nu, mamă. De acolo, avea o vedere de sus la bluza decoltată a Lisei, care dezvăluia contururile line ale sânilor ei fermi. Fără îndoială, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din cauza bucății de humus pe care o avea În gură, a răspuns: — Bine, bine. E o țară mare, știți. Există o mulțime de Americi diferite, În funcție de locul În care trăiești. — Întreab-o ce mai face Mustafa, a rugat-o bunica Gülsüm concediind fără drept de apel ultimele informații pe care nu le Înțelesese. — E bine, muncește mult, a spus Armanoush ascultând simultan vocea melodioasă a mătușii Zeliha traducându-i cuvintele. Au o casă drăguță și doi câini. E minunat acolo, În deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul e deja prea mult, a sărit Asya. Chelnerul și-a făcut din nou apariția cu o nouă carafă și o expresie Îngrijorată pe chip. A făcut un gest Înspre Caricaturistul Alcoolic: — Vreți să mai comandați? În loc de asta, a fost concediat cu un gest al mâinii. Fiindcă terminase de mult cele trei beri și credincios hotărârii sale de a nu bea mai multe, Caricaturistul Alcoolic trecuse deja pe vin. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, Asya, a spus Scenaristul Nenaționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]