8,042 matches
-
covering various sectors of law, such aș the public and private sector), aș well aș its interactive nature, aș it tends to influence all the law branches, în order to introduce the term "environment". În addition, the doctrine acknowledges "the conceptual structurally systemic unity", derived from "Earth's environmental uniqueness and indivisibility", between the național and internațional dimension of environmental law32. Thus, through its content and the nature of the terrestrial ecosystem, the environmental law exceeds the strict westphalian conception, that
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Zoe Râmniceanu, Elenă Odobescu, Ecaterina Cerchey, Cornelia Emilian, Alexandrina Fălcoianu, Elenă Stângaciu, Elenă Meissner, Maria Baiulescu, Maria Răzvan Poteca, Margareta Athanasiu, Regina Elisabeta și Regina Maria, Elenă Văcărescu, Avril de Sainte-Croix, Isabela d'Aberdeen și Temair, Cécile Brunschvicg etc.), definiție conceptuală acceptată în defavoarea și în contradicție cu sensul cuvântului denunț, vehiculat de majoritatea lucrărilor/studiilor focalizate pe problematică feminismului (în genere). Dacă volumul de față cartografiază diversitatea și amploarea feminismului interbelic, meritul acestuia consista în a evidenția aderarea fără rezerve (și
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
tehnicilor poeziei (prozodia este impecabilă) și, nu în ultimul rînd, printr-un imaginar poetic solid, în care cultura temeinic asimilată își dă mâna cu delicatețea sufletească specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
dincolo de poveștile rămase din existența fiecăruia? Ce este mai important: ce scriem sau cum scriem? Iată cîteva întrebări cheie la care, în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
atac asupra S.U.A, pe care îl găsesc extrem de legitim: democrația impusă cu forța, gen ,uitați unde ne-a adus pe noi, sigur o să vi se potrivească și vouă", e tot un soi de dictatură, chiar dacă nu personală, ci conceptuală. De acord, dar de la un mesaj tare la o împachetare în limbajul hipersensibil al artei cinematografice (of, sforăi scriind asta) e cale lungă, iar von Trier nu trece de jumătatea ei. De data aceasta, eroina cineastului danez aterizează pe o
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
grijă este să redea gîndurile lui Kant fără să le adîncească. În rest, dacă suplețea unei minți se măsoară după ușurința cu care ea poate face uz de nuanțele limbii, Adrian Niță este un autor apt de a manevra distincții conceptuale de mare finețe. În această privință, filozofia este prin excelență o școală a distincțiilor fine: o gimnastică a minții pusă în slujbă unei înțelegeri abstracte, iar Timp și idealism. Metafizica timpului la Kant și Leibniz este o mostră de înțelegere
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
prăbușirea "socialismului real" l-a propulsat pe Gramsci la categoria celor mai citiți, studiați, traduși și analizați autori marxiști și comuniști la nivel mondial în ultimele decenii. " Prezenta " lui Gramsci în spațiul ideilor contemporane este actual în pofida "abuzurilor" de tip conceptual la care au fost supuse scrierile sale, încă de la momentul publicărilor postume. Elementele de originalitate cu care Gramsci a interpretat mai multe fenomene atât din interiorul spațiul cultural și politic italian cât și a panoramei teoriei marxiste și a lumii
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
produse la țară. Ochiul și degetul se plimbă pe o claviatură de sugestii plastice care evocă o lume tradițională. Bucuria, o bucurie melancolică, e de-a surprinde exactitățile fantaste ce iau naștere la întîlnirea simțurilor cu reveria. Indiferent de unghiul conceptual, social ori estetic adoptat, poeții din această categorie cultivă o gravitate a imaginii realului, bizuită pe un fond vital robust, pe un flux energetic al ființei care, chiar dacă se avîntă în speculații ori se înscrie în lărgimea orizontului, nu pierde
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
sistem al ierarhiilor în care "tot ceea ce vine după... este în mod necesar mai bun decât ceea ce a fost anterior". Se dezvoltă astfel, pe baza acestui pricipiu fondator, o antinomie progres/înapoiere ce are ca punct de referință un model conceptual pur7. Italia pare cazul clasic în care diferențele dintre modelul pur și realitatea practică s-au datorat invaziilor străine, dinastiilor impuse din exterior de-a lungul timpului ce au fost înlăturate și reinstaurate și luptelor dintre bogați și săraci, dintre
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
aș at an opposite pole from the Catholic-Christian Spanish reality and embracing a clear-cut pluralization and relativization of religious languages, up to speaking about the problem of legitimacy of the sovereign power and the conflict between politics and religion. The conceptual paradigm from which the entire reflection of the author of Paradise Lost originates is represented by the fundamental thematic heart constituted by the Reformation. Interpreted according to a multi-faceted range of meanings, the Reformation acquires, în the lexicon of Milton
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
republican, but rejected aș an author of the "techniques" of politics, does not add much to what, în the web of Milton's more mature lexicon, hâș been gathered with conviction from the inheritance of the authors of classicism, real conceptual paradigm în Milton's works 41. If culture and the compositional techniques suggest Milton to enrich his works with frequent references to authorities of a more or less recent past, în his writing almost an unavoidable synopsis between model of
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
explanatory model, part of the medical culture. În this sense, culture is not only a means to represent the disease, but rather is the same disease aș human reality 14. This concept of disease could lead to legitimate a certain conceptual procedure, which defines all those phenomena complex human disease, which, aș such, become the object of medical practices. The disease, according to anthropological interpretation, is not a natural fact able to go over and beyond the culture, but it belongs
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
mediilor intelectuale), a doua, cea a teoriei și criticii literare (care evidențiază manieră în care scriitorii au fost sau nu fascinați de "religia politică" a comunismului) și, ultima, cea a științelor sociale și politice (care își propune să traseze reperele conceptuale și empirice ale raporturilor pe care intelectualii le-au avut atât cu aparatul de partid, cât și cu cel ideologic). Prima parte, intitulată Drumul spre comunism: comandamente ideologice, politici culturale, disidente, cuprinde studii semnate de Mioara Anton (Constrângeri și privilegii
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă unei hărți ori unui plan să se înhăiteze cu niscaiva explicații date semnelor adoptate prin convenție. Numai că muzica așa-zisă conceptuală nu propune neapărat convenții. Nu presupune doar o învoială negociată între compozitor și interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă, indicațiile de interpretare a grafului ocupă un spațiu cu mult mai amplu decît sugestia vizuală. Legenda debordează graful. Aspectul eseistic tinde să-l minimalizeze pe cel beletristic. Ca în unele muzici conceptuale ticluite de Dieter Schnebel. Aici se observă limpede cum arsenalul de probe pus în mișcare întru convertirea interpretului devine mult mai important decît convenția instituită prin tradiție. Mijloacele substituie, evident, mesajul. Ideea operei (sau despre operă) confiscă realizarea propriu-zisă. Iată
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
observă limpede cum arsenalul de probe pus în mișcare întru convertirea interpretului devine mult mai important decît convenția instituită prin tradiție. Mijloacele substituie, evident, mesajul. Ideea operei (sau despre operă) confiscă realizarea propriu-zisă. Iată descrierea sumară a radiografiei unui opus conceptual: ambiția de a făuri o muzică în baza unui concept propriu; dorința nestăvilită a autorului de a fi un întemeietor; acoperirea prin orice mijloace și strategii, muzicale ori extramuzicale, a conceptului (nu de puține ori invocat pînă la fetișizare). "Verbiage
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "opera distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în planul cantității) de reactivi vizuali (pe care Logothetis îi numește "signaux d^action"), reactivi care se recunosc în ultimă instanță în acele semne percepute ca forme ce stimulează sau permit o anume funcție, tocmai
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Pe de altă parte, refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le accepta universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Memorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik im Bauch de Karlheinz Stockhausen, Cantus firmus și Infrarealism de Nicolae Brînduș, Orologii și Muzeu muzical de Anatol
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau arhitecturală), indicațiile (hiper-gonflate la nivelul semnificațiilor), schema formei (folosită ca figurare a însăși concepției artistice) ori formula matematică și algoritmul
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
jalonare stocastică la nivel micro și macro-structural (în Juego de la Fuga), făurirea "ad-hoc" a volutelor unor console sugerate de compozitor și angajarea într-un tip superior de formare a unei ambianțe muzicale (în Prop a Vicmar). Dincolo de asumarea acestor "variabile conceptuale", interpretului îi mai este dat să releve variile straturi de percepție și accepțiuni ale unor atare lucrări: sensul finalității (ca scop al traseului temporal), sensul gramatical (ca dispoziție particulară a obiectelor sonore), sensul figurativ (ca declanșator de sugestii și asociații
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Inerție? Ignoranță? Neîncredere? Greu de spus. Criticul a rămas să se lupte cu propriile Ťfantomeť până la capăt. După experiența psihologiei, Mihail Dragomirescu nu s-a mai apropiat de nici un discurs științific. Psihologia reprezintă singurul orizont discursiv unitar, singurul nucleu dur conceptual din opera sa" (p. 45 în teză). Era o precizare extrem de importantă, pentru că Adrian Tudurachi a făcut (în teză), pentru comparație și pentru actualizarea aprecierilor sale, periodice excursuri în școala formală rusă, semiotică, retorică, naratologie, fonetică experimentală, stilistică, sociologie, teoria
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
carierei. Discursul critic își perfecționează în egală măsură dezvoltarea teoretică, materializată în "geometria perfectă a sistemului", și limbajul figurat, contaminat de literatură. Stăpânit de un adevărat demon al analizei infinitezimale, Adrian Tudurachi urmărește raportul conflictual al metaforei dragomiresciene cu articularea conceptuală, subminată de ceea ce am putea numi literaturizarea criticii lui Mihail Dragomirescu. Adrian Tudurachi are (sau ar vrea să aibă) o cu totul altă știință a literaturii decât Mihail Dragomirescu. Scriind despre una, nu vrea să o uite pe cealaltă, dar
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
că Adrian Tudurachi se dovedește un foarte bun teoretician al actului critic, analizat în cele mai mici detalii prin exemplul lui Mihail Dragomirescu. Pe exeget nu îl interesează sistemul estetic, ci articulațiile lui genuine. Nu ideologia critică normativă, ci producția conceptuală, adecvarea, vulnerabilitățile, instabilitățile, glisările spre echivalările metaforice ale discursului critic teoretizant. Domeniile în care se înscriu explorările lui metodice sunt subsumabile în principal esteticii și teoriei literare, dar își adjudecă și spațiile complementare din comparatism și critica ideilor literare. Aștept
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]