5,238 matches
-
terenul neutralității axiologice. Aceste puncte de vedere teoretice pot fi grosso modo împărțite în două categorii. Mai întâi, orientarea ce privilegiază caracteristicile personale ale membrilor elitei sau ale candidaților la accederea la elită. Este cazul ideii conform căreia o elită conducătoare este în mod necesar compusă din indivizi ce prezintă calități ce îi recomandă ca fiind apți pentru funcții de leadership, aceste calități putând, bineînțeles, să varieze mult în funcție de contexte și de epoci. O societate de tip războinic nu necesită aceleași
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se traducă printr-o explozie a obiectului. În această privință, John Scott face distincție între teoreticienii așa-ziși „elitiști” (noi îi vom numi unitariști, pentru a evita confuzia cu normativiștii), a căror atenție este centrată pe existența unei singure elite conducătoare (guvernamentale sau nu), și teoreticienii care pot fi calificați drept „pluraliști”, care, dimpotrivă, se ocupă de diversitatea elitelor, în toate contextele și la toate nivelurile (Scott, 1990, pp. XI-XIII). Acest fapt nu corespunde distincției paretiene dintre excelență și preeminență. Și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
toate nivelurile (Scott, 1990, pp. XI-XIII). Acest fapt nu corespunde distincției paretiene dintre excelență și preeminență. Și unii, și alții se pot mulțumi cu constatarea unei poziții de superioritate socială de facto. Totuși, pentru primii, elita se confundă cu clasa conducătoare pe care o găsim în posturile cu responsabilități, în diversele organisme ale statului sau în sectorul privat. Alain Touraine adoptă o poziție mai nuanțată în privința dilemei unitate/pluralitate. Orice sistem politic, ne atrage el atenția, este supus unei dominații de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
descompunere și de incoerență, agregatul de lobbyuri și de grupuri de interese având un conținut diferit de la un sector instituțional la altul (Touraine, 1973, pp. 214-216). În capitolele următoare, vom trece succesiv în revistă argumentele care pledează în favoarea unității elitei conducătoare sau a pluralității elitelor în competiție. CAPITOLUL 2 ELITA - CLASĂ CONDUCĂTOARE Relațiile dintre noțiunea de elită și cea de clasă socială sunt învăluite în confuzie. Pentru unii, elita (elită conducătoare, guvernamentală, de putere) este o clasă socială, întrucât are caracteristicile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
interese având un conținut diferit de la un sector instituțional la altul (Touraine, 1973, pp. 214-216). În capitolele următoare, vom trece succesiv în revistă argumentele care pledează în favoarea unității elitei conducătoare sau a pluralității elitelor în competiție. CAPITOLUL 2 ELITA - CLASĂ CONDUCĂTOARE Relațiile dintre noțiunea de elită și cea de clasă socială sunt învăluite în confuzie. Pentru unii, elita (elită conducătoare, guvernamentală, de putere) este o clasă socială, întrucât are caracteristicile majore ale acesteia: statut mai mult sau mai puțin omogen, nivel
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
trece succesiv în revistă argumentele care pledează în favoarea unității elitei conducătoare sau a pluralității elitelor în competiție. CAPITOLUL 2 ELITA - CLASĂ CONDUCĂTOARE Relațiile dintre noțiunea de elită și cea de clasă socială sunt învăluite în confuzie. Pentru unii, elita (elită conducătoare, guvernamentală, de putere) este o clasă socială, întrucât are caracteristicile majore ale acesteia: statut mai mult sau mai puțin omogen, nivel de formație și de venituri corespunzător, conștiința apartenenței la o categorie cu interese profund asemănătoare. Termenul elită s-ar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o clasă socială, întrucât are caracteristicile majore ale acesteia: statut mai mult sau mai puțin omogen, nivel de formație și de venituri corespunzător, conștiința apartenenței la o categorie cu interese profund asemănătoare. Termenul elită s-ar suprapune deci sintagmei „clasă conducătoare”, (ruling class, în literatura de limbă engleză). Pentru alții, dimpotrivă, fiecare clasă are propria elită și am putea număra tot atâtea elite câte clase sociale deosebim. Astfel, vedem cum reapare folosirea controversată a singularului și a pluralului. Dar, în acest
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
are propria elită și am putea număra tot atâtea elite câte clase sociale deosebim. Astfel, vedem cum reapare folosirea controversată a singularului și a pluralului. Dar, în acest capitol, va fi vorba efectiv despre elită, în calitatea ei de minoritate conducătoare, oricare ar fi unitatea sau diversitatea acestei minorități. Teoria elitelor (studiul sistematic al proceselor care afectează elitele conducătoare) a fost considerat în mod frecvent un substitut al teoriei luptei de clasă. Totuși, să reținem că declinul noțiunii de luptă de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
folosirea controversată a singularului și a pluralului. Dar, în acest capitol, va fi vorba efectiv despre elită, în calitatea ei de minoritate conducătoare, oricare ar fi unitatea sau diversitatea acestei minorități. Teoria elitelor (studiul sistematic al proceselor care afectează elitele conducătoare) a fost considerat în mod frecvent un substitut al teoriei luptei de clasă. Totuși, să reținem că declinul noțiunii de luptă de clasă în cursul ultimelor decenii nu a favorizat câtuși de puțin noțiunea de elită. Individualismul egalitarist ambiant a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
revoluțiile din trecut s-au produs întotdeauna sub impulsul unor minorități sau au numărat minorități printre beneficiari (Aron, 2002, p. 51). Așadar, până aici, ne putem limita la o suprapunere a ideii de clasă dominantă și a celei de elită conducătoare. În concepția de inspirație marxistă, această suprapunere nu e totuși o constantă a istoriei: ea nu este destinată să dureze. Revoluția proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările trecutului și face să devină caducă distincția dintre minoritatea conducătoare și majoritatea dominată. Asupra acestui punct, teoreticienii clasici ai elitelor (Pareto, Mosca și Michels) se îndepărtează în mod categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și majoritatea dominată. Asupra acestui punct, teoreticienii clasici ai elitelor (Pareto, Mosca și Michels) se îndepărtează în mod categoric de viziunea unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia sfârșit, iar credința în instaurarea unei ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
chiar de la început pesimiste, chiar dacă, înainte de toate, se vor realiste. Concepția acestor teoreticieni despre cursul istoriei este ciclică. În istorie, nu există desăvârșire. Aceleași cauze produc aceleași efecte și nici un proiect de reorganizare socială nu poate elimina necesitatea unei elite conducătoare; în schimb, ceea ce se poate schimba, în bine sau în rău, este felul în care elita conducătoare își asigură puterea. În raport cu ideologia progresului care domină secolul al XIX-lea, într-o formă sau alta, teoreticienii elitelor de la începutul secolului XX
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ciclică. În istorie, nu există desăvârșire. Aceleași cauze produc aceleași efecte și nici un proiect de reorganizare socială nu poate elimina necesitatea unei elite conducătoare; în schimb, ceea ce se poate schimba, în bine sau în rău, este felul în care elita conducătoare își asigură puterea. În raport cu ideologia progresului care domină secolul al XIX-lea, într-o formă sau alta, teoreticienii elitelor de la începutul secolului XX aduc o perspectivă complet diferită. Tendința spre oligarhizare Pentru teoreticienii elitelor, în istoria omenirii, există unele constante
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și consecințele sale pot fi abordate dintr-un unghi foarte general. De îndată ce un număr mare de indivizi trebuie să fie adunați laolaltă într-o organizație care să aibă cât de cât eficacitate, într-un fel sau altul, apare o minoritate conducătoare și, cu voia sau fără voia ei, se detașează puțin câte puțin de masele pe care se presupune că le reprezintă și conduce. Tendințele de oligarhizare atrag atenția lui Michels din trei puncte de vedere. Relativ la teoria elitelor, el se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fie că e vorba despre un stat democratic, un partid politic sau o ligă a rezistenței proletare, reprezintă un teren eminamente favorabil pentru diferențierea organelor și a funcțiilor (ibidem, p. 33). Specializarea funcțională reduce în mod automat posibilitățile controlului instanțelor conducătoare de către cei conduși. În același timp, distanța socială și psihologică dintre conducători și conduși crește. Dacă examinăm demonstrația propusă în detaliu, putem s-o apreciem ca fiind insuficient de convingătoare și să-i dăm dreptate lui Busino atunci când critică alegerea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o structură solidă și, în același timp, provoacă schimbări importante la nivelul masei organizate. El inversează complet pozițiile respective ale liderilor și ale masei. Efectul final al organizării este divizarea oricărui partid și a oricărui sindicat profesional într-o minoritate conducătoare și o majoritate condusă (Michels, 1971, p. 33). De fapt, pentru Michels, oligarhizarea este o consecință neașteptată sau, altfel spus, un efect pervers al organizării. Așadar, numai analiza proceselor care generează această tendință se pretează la discuții, și nu existența
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a fost înfăptuită una dintre condițiile psihosociale ale diferențierii dintre elită și mase. Elita guvernamentală Nimeni n-a fost mai clar ca Pareto în privința imposibilității de a concepe o societate organizată mai mult sau mai puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă, chiar și acolo unde avem de-a face cu un despot; dar formele sub care apare aceasta sunt diferite. În guvernările absolutiste în scenă apare numai suveranul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
adică „ceea ce rămâne” după ce a fost eliminat tot ce era superficial sau conjunctural. Aceste reziduuri, care pot fi împărțite în șase categorii, sunt expresia sentimentelor proprii naturii umane; categoriile de reziduuri sunt, în fond, „familii de sentimente”. În privința rolului elitei conducătoare, primele două categorii sunt cele mai pertinente. Este vorba despre „instinctul combinațiilor” și al „persistenței agregatelor”. Vrem „să facem ceva” și, în orice acțiune cât de cât elaborată, se simte nevoia de a „combina anumite lucruri și anumite acte”. Inventivitatea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
valori ce nu pot să facă obiectul vreunei proceduri de verificare. Un factor decisiv al echilibrului social este proporția de reziduuri din prima categorie (instinctul combinațiilor) și din clasa a doua (persistența agregatelor), pe care le găsim în rândul elitei conducătoare și a maselor. Așa cum notează Raymond Aron, „prima categorie permite invenția, a doua fundamentează conservarea (ibidem, p. XX). Societățile trebuie să-și asigure o anumită stabilitate, iar acest fapt favorizează „persistența agregatelor”. Dar voința de a prezerva agregatele care au
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
derivațiile pot fi clasificate; în privința lor, Pareto distinge afirmațiile mai mult sau mai puțin elaborate, recurgerea la argumentul de autoritate, prezentarea teoriilor având o asemănare cu teoriile științifice și cu raționamentele susținute cu probe pur verbale (ibidem, § 1419). O elită conducătoare se va distinge prin derivații de care se va servi pentru a-și asigura autoritatea. Atâta vreme cât derivațiile utilizate rămân convingătoare, ea beneficiază de o putere legitimă. Însă derivațiile considerate ca fiind acceptabile într-un moment al istoriei sunt tot atât de revelatoare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-și asigura autoritatea. Atâta vreme cât derivațiile utilizate rămân convingătoare, ea beneficiază de o putere legitimă. Însă derivațiile considerate ca fiind acceptabile într-un moment al istoriei sunt tot atât de revelatoare pentru starea generală a unei societăți, ca și pentru caracteristicile elitei sale conducătoare. Așa cum sugera Pareto, „derivațiile constituie materialele utilizate de toată lumea”, dar se cuvine să le dăm „valoarea de manifestări și de indicii ale altor forțe, care acționează în realitate pentru stabilitatea echilibrului social” (ibidem, § 1403). Mosca: clasa politică În privința tuturor acestor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
principiul în numele căruia își exercită puterea. Majoritatea populației - guvernații - nu participă în nici un fel la gestionarea problemelor publice. Toate regimurile sunt, de fapt, niște oligarhii în sânul cărora o minoritate organizată și activă își impune voința majorității. Această minoritate constituie clasa conducătoare, adunându-i pe indivizii care-și asumă funcțiile de conducere din principalele sectoare de activitate. Clasa politică este o parte a clasei conducătoare: ea este cea care exercită în mod nemijlocit funcțiile publice. Ea corespunde mai mult sau mai puțin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
oligarhii în sânul cărora o minoritate organizată și activă își impune voința majorității. Această minoritate constituie clasa conducătoare, adunându-i pe indivizii care-și asumă funcțiile de conducere din principalele sectoare de activitate. Clasa politică este o parte a clasei conducătoare: ea este cea care exercită în mod nemijlocit funcțiile publice. Ea corespunde mai mult sau mai puțin clasei guvernamentale pusă în discuție de Pareto. Caracteristicile care permit accesul la această clasă politică variază în funcție de societăți și de epoci: poate fi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
guvernare. Mai este și ceea ce am fi tentați să numim acoperire ideologică; este ceea ce Mosca numește, încă din 1884, formula politică. Prin aceasta, se înțelegeă Ăfaptul că, în toate țările ajunse la un grad fie și mediocru de cultură, clasa conducătoare își justifică puterea fundamentând-o pe o credință sau pe un sentiment care, în acea epocă și pentru un anumit popor, sunt în general acceptate (ibidem, pp. 321-322). Pentru a fi eficientă, formula politică „trebuie să corespundă concepției despre lume
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]