866 matches
-
de fațadă? Sau a pus deja la cale o strategie pentru a mă distruge, iar acum doar joacă teatru, ca să mă inducă în eroare? Tăcerea ei mă deranjează și simt că nu o mai pot îndura mult. Încep să mă confesez: îi spun că împăratul Hsien Feng își petrece nopțile cu mine. O implor pe Nuharoo să mă ierte, dar sunt îngrijorată de faptul vocea mea ar putea părea lipsită de sinceritate. — Nu ai greșit cu nimic, rostește ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celor câteva rânduri din New York Scoop, care anunțau că am fost observată plângând Într-un colț În timp ce Philip se giugiulea cu o vedetă de soap născută În Nigeria și nu m-am supărat absolut deloc când Elisa mi s-a confesat că a fost „Întâmplător“ condusă acasă de către Philip pe Vespa lui, pentru că „era așa de beată, iar ea și Davide se certaseră, dar că nimic - nimic, jur pe viața ta și pe a mea - nu se Întâmplase“. Nu, nu Înregistrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eram șocată că mi-a putut face așa ceva. I-am povestit totul despre Penelope și Avery, de la prima lor Întâlnire până la ziua când s-au logodit și apoi că l-am găsit pe Avery giugiulindu-se cu Abby. M-am confesat că chiulisem de la cinele cu Will și Simon și contramandasem un număr considerabil de mici dejunuri duminicale pentru că Întotdeauna părea să apară ceva mai presant. I-am spus că nu răspunsesem niciodată invitațiilor prin telefon ale lui Michael, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de la convingerea că dependența este o boală progresivă care se poate trata prin abstinență (Kassel & Jackson, 2001). În mod obișnuit, aceste programe presupun întruniri pe care le frecventează membri ai comunității aflați în curs de recuperare. Aceștia se susțin reciproc confesându-se, povestind și, adesea, oferindu-și unii altora ocazia de a lega prietenii care să îi ajute să depășească criza. Din cauză că participanții sunt anonimi, pentru majoritatea programelor în 12 etape, nu există dovezi empirice privind eficiența. Cu toate acestea, Brown
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sănătate tot mai precară - nu s-a sfiit a-l întâmpina cu rezerva, vecină cu nemulțumirea, generată de propria-i repulsie la ceea ce el numea „revigorarea prin sfeștanii”, ca păcat statornic al întregii societăți românești. „Statura mea socială - i se confesa omagiatul, în cuprinsul unei corespondențe destinată altui coleg aflat atunci în suferință - și motivațiile strict personale nu-mi îngăduie să primesc omagii publice ! [...] Culmea: volum omagial ! [...] Sunt dezbrăcat de orice urmă de veleitarism. În lupta pe care o duc pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
octombrie 1771, Consiliul imperial rus, invocând progresele negocierilor de pace și necesitatea colaborării cu Austria, a decis să renunțe la independența Principatelor și să le redea Porții, ceea ce țarina i-a și comunicat regelui Prusiei. În februarie 1772, Panin se confesa lui von Solms cu o naivitate forțată, în privința Principatelor: „Rusia n-a avut niciodată intenția să-și extindă posesiunile, nici să dobândească o poziție care să excite o gelozie fundată a Casei de Austria împotriva ei”, pentru ca o lună mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
minuni exorcistice. Pacea socială n-a fost niciodată decât relativă, dar împrejurările istorice decid uneori asupra unui consens însușit ca un bun comun. Un asemenea moment la români l-a constituit anul 1859. Amintindu-și de el, V. Alecsandri se confesa în felul următor: „pentru noi toți lupta era viața; a scri, a vorbi, a lucra, a alerga de la Paris la Viena și de la Viena la Constantinopol în timp ce alții făceau antecameră săptămâni întregi, cu o răbdare de fachir, la lordul Palmerston
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
această dată însă, puterile occidentale se plasau pe o poziție diplomatică profitabilă. Petersburgul a intervenit în baza principiilor Convenției de la Münchengraetz. În instrucțiunile din iulie 1839 către Struve, care trebuia să le împărtășească lui Metternich, conducătorul diplomației țariste, Nesselrode, se confesa în felul următor: nu vom putea împiedica puterile occidentale să se lege cu o garanție pentru turci - ceea ce echivala, am preciza noi, cu anularea tratatului de la Unkiar Iskelessi; vom fi izolați - continua Nesselrode; pentru a evita un astfel de sfârșit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care-o sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o bună zi, se confesa Napoleon biografului său Las Cases, să-mi creez o aureolă de căpcăun; altminteri, venit din sînul gloatei cum eram, prea mulți ar fi venit să-mi mănînce din palmă sau să mă bată pe umăr". Fără îndoială, singurătatea omului de la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei, o continuitate internă a frazei. Un personaj care se confesează, așa cum fac, pe rând, Mavrodin și Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor și emoțiilor, are totuși conștiința că este ascultat de cineva și de aceea nu poate fi indiferent la forma pe care o dă relatării sale. Iar atunci când, din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor și emoțiilor, are totuși conștiința că este ascultat de cineva și de aceea nu poate fi indiferent la forma pe care o dă relatării sale. Iar atunci când, din diverse motive, exprimarea celui care se confesează devine ambiguă, rolul celuilalt, al personajului care ascultă, este de a interveni cu întrebări care să-l lămurească și care vor clarifica și pentru cititor starea lucrurilor. În Nuntă în cer, avem de-a face cu o dublă confesiune. Fiecare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Comportamentul Ilenei / Lena este în esență același în ambele cazuri, dar fiecare dintre cei doi bărbați îl percepe altfel. Și de aici o construcție completă a unui personaj care practic nu există în roman decât prin cuvintele celor care se confesează. La nivelul compoziției, deosebirea netă dintre Mavrodin și Hasnaș se materializează în primul rând într-o scindare a romanului în două părți: prima (cuprinzând nouă capitole) este povestea lui Mavrodin, iar a doua (cuprinzând șapte capitole) înfățișează povestea lui Hasnaș
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
prade cu ușurință casa persoanei X, care se dovedește a fi prea Încrezătoare În semeni. După un timp, află că bunurile acelei persoane au fost furate de către un bărbat ale cărui semnalmente corespund celor ale cunoștinței căreia i s-a confesat. Probabil că nu va divulga numele făptașului, dar nu va scăpa de ideea că a fost părtaș, fără să vrea, la o faptă pe care celălalt poate că n-ar fi săvârșit-o dacă n-ar fi primit o sugestie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
calculator atât de avansat Încât este capabil să Întrețină o conversație normală. Astfel că mașina care răspunde la numele de Eliza, deci de sex feminin, devine Încet-Încet confidenta lui preferată. Gasindu-și În sfârșit pe cineva căruia să i se confeseze, mizând pe discreție, Dempsey Îi poate mărturisi Elizei toată furia și disprețul pe care Îl trezesc În el unul dintre colegii săi, Philip Swallow: „R.D.: Nu mă simt deloc mai bine. ELIZA: De ce? R.D.: Din cauza acestei povești cu Philip Swalow
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
peisajul exterior în interioritate, poeții grupați în jurul revistei "Steaua" au reușit să dea dimensiuni și modulații noi lirismului, căci, după cum observa Petru Poantă, "construit din sugestii și notații fine, peisajul devine o stare mentală. Semnele vitalității lirice apar. Poetul se confesează prin peisaj și participă la ritmurile elementare ale naturii, având un real sentiment al geografiei și al istoriei, simțite ca spații vaste și timpuri imemoriale, precum la A. E. Baconsky, ori autohtonizate la Aurel Rău și Aurel Gurghianu"22. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a de beaux yeux,/Il mange des pommes.// Où il habite?/(Poil à la bite!)/ Au paradis/ (Poli au zizi!)” (p. 139) Femeia este cea mai dezavantajată de o moarte care se anunță devreme, odată cu bătrânețea. Iată-l pe Bruno confesându-se despre prima soție pe care o părăsește din această cauză: “Ma BCBG protestante aux gros seins...[...] Plus tard, ses seins sont tombés, et notre mariage s’est cassé la gueule lui aussi” (p. 212). Tonul adesea cinic al romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o realizează în poezie reînviind istoria, motive folclorice, pastelul, lirica intimă și mai ales romantismul unor sentimente incerte, demonstrând că poezia înseamnă evocarea de sentimente și fapte, într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția și ținuta singulară în istoria noastră literară. Nicolae Labiș "Puiul de cerb", Editura Tineretului, 1956; "Primele iubiri", Editura Tineretului, 1956, "Lupta cu inerția", Editura Tineretului, 1958,"Moartea căprioarei", E. P. L., 1964. Nicolae Labiș publică în 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
specifică materiei, dar și a poetului, se dimensionează în memorie și profeție"1. Poetul evocă Icarii, Pegașii, Pasărea măiastră, Vasiliscul, care reprezintă ipostaza temperamentului tumultuos în avântul zborului, a chemărilor de depășire, sentimentul morții. În ultimele volume (1960-1974), poetul se confesează la modul romantic, speculativ și reflexiv, tot mai antrenat într-o mare dezbatere în care își ia ca martor propria conștiință sau dialoghează cu un personaj imaginar. Poetul apare într-o ipostază etică, moralizează didactic și reușește să revele doar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și care înfrâng starea de inerție și încorporează destinul umanității. Se scriu poeme în vers liber, în vers clasic, cursive, deschise sau abstracte, retorice, uneori patetice. În afara operelor celor cinci scriitori prezentați monografic, încercăm un sentiment de insatisfacție. Poeții se confesează (până în 1960, dar și după 1960) și ajung rar la o poezie de idei. Considerată în ansamblu, generația perioadei 1960-75 se "detașează de Labiș", poezia înseamnă o deschidere spre latura dramatică a existenței, spre poezia oratorică și civică, și procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu. Poetul își raportează la ele sentimentele; ele sunt prilej de meditație, așa cum și pomii fructiferi sau stejarul și gorunul se bucură sau se întristează după cum poetul reușește să se confeseze. Impresia de viață, de realitate, o dă poetul când vorbește despre biografia lui, despre țară sau despre istorie. Tiberiu Utan este un poet al anotimpurilor; cântă iarna și primăvara, surprinzând macro și microcosmosul: "Ciupercile roșcate cu albi pistrui pe chică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vechimea autohtonă dacică. Gheorghe Pituț "Poarta cetății",Editura Tineretului, 1966; Cine mă apără", Editura Tineretului, 1968; "Ochiul neantului", E. P. L., 1969; "Sunetul originar", Editura Tineretului, 1969; "Fum", Editura Eminescu, 1971. Poet ardelean, în descendență expresionistă în ceea ce privește tehnica imaginii, viguros, se confesează întrupat într-o viziune alambicată sau într-un comentariu deschis. Atmosfera rămâne stranie, compusă din ritmuri discontinue; când faustic și elegiac, răvășit de iluzii, când tumultuos și echilibrat cum se vrea însăși poezia lui. Un dublu îl urmărește pe poet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul dragostei Dă-mi ochiu-ți constelat ca o fântână Dă-mi crinul mâinii tale dacă vrei. Să-l fac pecetea mea, să-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune el, creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetei. Numai că nu a mai reușit să se întoarcă la uneltele sale nici după 1960, când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze, degenerând în reportaj: "De aceea, când mă întorc aici, mi se pare/ ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din arenă", "Portretul din Fayum", "Oricine și ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
muri". Paloarea în somn o cuprinde, deși își repetă cu certitudine că triumful e posibil prin încercări repetate. Ideile sunt bătătorite, fără încărcătură emoțională, nu ne mai spune nimic. "Sala nervilor", "Răsad de spini" sunt volume în care încă se confesează dramatic și discret. Întâmplări și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
amintiră golindu-și nectarul, Măcar odată dorul?" Evocarea se convertește în creație: "De ce taci trecutule orb/ Te umple cu vin să te sorb." La "Voroneț" poetul se redescoperă; el se confundă cu urmașii acestei lumi de albastru, căreia i se confesează. Va emoționa prin adevărurile spuse simplu, într-un spirit armonic și echilibrat, ce amintește de seninătatea clasicilor: "Albastru mineral/ e cel din casele țărănești./ Lui Rareș i-am găsit asemuirea cu Ștefan/ și cu un frate al tatei". Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]